„Sunt un creştin de
doar 10 ani şi vă spun cât de mult îmi doresc să nu mă rătăcesc şi să mă
reîntorc la Tatăl Ceresc cu propriile eforturi, deoarece părinţii mei au
divorţat şi au plecat, fiecare în drumul lor, să îşi câştige existenţa în altă
ţară. Iar eu am rămas de la câteva luni cu bunica mea, care face parte mai nou
dintr-o altă confesiune religioasă. Primele povestiri ale ortodoxiei le-am
auzit după vârsta de 7 ani, când, la şcoală am primit manualul de religie iar
preotul m-a învăţat să fac semnul Sfintei Cruci. Nu înţelegeam nimic din ce
vedeam şi auzeam, însă simţeam o mângâiere profundă atunci când rosteam
rugăciuni, recitam poezii religioase, mă împărtăşeam şi ascultam ce spune
preotul după slujba sa. Când l-am întâlnit pe tatăl meu, l-am întrebat ce fel
de creştin sunt. Iar el mi-a spus că sunt botezat creştin ortodox şi că aşa
trebuie să rămân pentru că aceasta este credinţa cea adevărată. Am simţit
atunci o mare bucurie ştiind că cineva apropiat simte dorinţa mea şi mi-o susţine.
Am spus această minunată veste colegilor mei, doamnei învăţătoare şi
părintelui. Am alergat la Sfânta Liturghie la chemarea clopotului aproape în
fiecare Duminică. Cred că numai Maica Sfântă a făcut aceasta”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu