Pe urmele lui Grigore Vieru

 

                                       

 

                                                  Gavril Florentina

                                         Prof. înv. primar-Grad didactic I

                                        Școala Gimnazială Nr.7 Botoșani

 

 

            Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009, Chişinău) a fost, este și va fi incontestabil, o voce unică și singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat,  stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Ele contribuie la apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi.Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă. Este poetul care a transmis printr-un grai încărcat cu răbdare, înţelepciune şi frumusețe iubirea neamului, a plaiului, a dorului strămoşesc, a limbii române, a dorului de mamă.

 

Grigore Vieru un simbol al romȃnismului

 

 

Novac Maricica,profesor de limba şi literatura romȃnӑ, grad didactic I, Şcoala                   Gimnazialӑ Pӑuneşti,jud.Vrancea

 

         Grigore Vieru a fost incontestabil un poet de un lirism aparte ,un spirit eminescian. Nӑscut ĩn plinӑ iarnӑ,ĩn februarie ,pe gerul nӑpraznic al lui fӑurar,Grigore Vieru avea sӑ fie ,cu sufletul lui cald şi mare,romȃnesc,un ĩmpӑrat al romȃnilor şi al limbii romȃne.

         Creația lui Grigore Vieru   e atȃt de cunoscutӑ ,ĩncȃt aproape trei generații de basarabeni s- au nӑscut cu poeziile lui.   Tot ce-a scris marele poet reprezintӑ patrimoniul de aur al literaturii basarabene ,din secolul xx. Marele poet şi-a dedicat scrierile ĩn primul rȃnd copiilor,pentru copiii cu suflet de ĩnger.Copilul este darul cel mai de preț al familiei .Grigore Vieru a scris literaturӑ  pentru copii,deoarece spunea poetul ,,dacӑ copilul ĩncepe de mic sӑ fie romȃn,el va fi romȃn cand va creşte,iar ĩn felul acesta  suma de valori pe  copii va deveni o națiune mare pentru cӑ sufletul copilului este curat ,romȃnismul intrȃnd ĩn sufletul lui  de mic ,va deveni temelia ,talpa romȃnismului  veşnic şi sfȃnt.’’Poeziile de dragoste,despre mamӑ,poezia-manifest,poezia-protest,poezia testament,toate au avut pecetea geniului literar al lui Grigore Vieru.Poetul a fost şi un textier neĩntrecut,explozia muzicii uşoare moldoveneşti din anii 80-90 avȃndu-l ca protagonist principal. A scris şi şi-a ĩnchinat scrisul neamului romȃnesc ,pentru cӑ asa i-a şoptit sufletul lui,nu i-a spus nimeni cӑ este romȃn ,ci moldovean,dar el  a simțit ĩn adȃncul sufletului lui cӑ este romȃn. Grigore Vieru s-a inspirat de la poeți naționali  care au cȃntat  şi ei suferința  neamului ,dar au arӑtat calea cea dreaptӑ  pe care poate merge romȃnimea.S-a dӑruit neamului sӑu romȃnesc,iar testamentul marelui poet Grigore Vieru este ca Prutul sӑ nu mai devinӑ niciodatӑ granița dintre frați. A scris despre ceea ce este fundamental pentru neamul romȃnesc ,despre mama,despre suferința neamului romȃnesc,despre cȃntecele populare romȃneşti,versuri

Poezie, libertate, iubire – Grigore Vieru

                                                                                                  Învățător, Șălariu Daniela, gradul I

                                                       Școala Gimnazială „ Tiberiu Crudu ” Tudora, Jud. Botoșani

 

            „ Sunt iarbă. Mai simplu de atât nu pot fi.” Aceste cuvinte sunt întipărite pe piatra funerară a marelui poet român basarabean, Grigore Vieru.

            Simplitate, da....dar aceste cuvinte cuprind profunzimea omului și poetului care a trăit prin poezie, prin iubire și prin libertate.

            S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în Republica Moldova, într- o familie de plugari români ( chiar el îi numea așa). Este crescut cu o dragoste nemăsurată de mama s, după ce rămâne orfan de tatăl său pe care l-a pierdut în război.

             Debutează ca poet în 1957 cu versuri pentru copii, o broșurică ci titlul „ Alarma”.

            Anul hotărâtor în evoluția sa ca poet este 1968, când dă naștere volumului de versuri lirice „ Numele tău”. Chiar în anul apariției este inclus ca obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.  El aduce prin acest volum omagii unor poeți români: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu dar și marelui Brâncuși.

TEME ȘI MOTIVE ÎN LIRICA LUI GRIGORE VIERU

 

 

 

Prof. Fășie Alina Monica, limba română, gradul I

Colegiul Tehnic IOAN CIORDAȘ, Beiuș, Bihor

 

Grigore Vieru a abordat constant câteva teme esenţiale: mama, patria, graiul, iubirea, războiul, copilăria, artistul şi creaţia. Cât priveşte tema mamei, este foarte dificil, de ales câteva opere reprezentative, deoarece poezia despre mamă a lui Gr. Vieru reflectă atitudinea monografică a poetului față de această ființă, printr-o abordare amplă, din diverse unghiuri de vedere, organizate de M. Cimpoi în următoarea schemă accesibilă: „De la ataşamentul afectiv, profund, dar ţinând de o esenţă autobiografică, ce cobora viziunea pe un plan transparent al concretitudinii (Cântec cu acul, Autobiografică, Cămăşile, Poem, Mama poetului), de la ritualicul contemplat grav, dar fără patos imnic, manifestat în Cântece pentru mama, până la Litanii pentru orgă, în ale căror accente patetic-tragice se exprimă risipirea Întregului, Muma este pe rând şi, bineînţeles, în chip amalgamat, prezenţă umană concretă, chip spiritual, simbol, mit” . Ipostaza de mamă reală, care i-a dat naştere şi l-a crescut e sugestivă poezia Cântec cu acul (grupul întâi), pentru cea de chip spiritual – Făptura mamei (grupul al doilea), de simbol – Această lună lină sau Izvorul mamei, sau Cine-i pasărea (grupul al treilea), de mit - Cămăşile sau Mică baladă (grupul al patrulea). Motivele dominante, care contribuie la tratarea temei în cauză sunt: cămăşile, lacrimile, iarba, steaua, izvorul, pasărea (atestate în aceste poezii), tăcerea, nesomnul, mâinile, părul, buzele mamei etc.