Poezie, libertate, iubire – Grigore Vieru


                                                                                                  Învățător, Șălariu Daniela, gradul I

                                                       Școala Gimnazială „ Tiberiu Crudu ” Tudora, Jud. Botoșani

 

            „ Sunt iarbă. Mai simplu de atât nu pot fi.” Aceste cuvinte sunt întipărite pe piatra funerară a marelui poet român basarabean, Grigore Vieru.

            Simplitate, da....dar aceste cuvinte cuprind profunzimea omului și poetului care a trăit prin poezie, prin iubire și prin libertate.

            S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în Republica Moldova, într- o familie de plugari români ( chiar el îi numea așa). Este crescut cu o dragoste nemăsurată de mama s, după ce rămâne orfan de tatăl său pe care l-a pierdut în război.

             Debutează ca poet în 1957 cu versuri pentru copii, o broșurică ci titlul „ Alarma”.

            Anul hotărâtor în evoluția sa ca poet este 1968, când dă naștere volumului de versuri lirice „ Numele tău”. Chiar în anul apariției este inclus ca obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.  El aduce prin acest volum omagii unor poeți români: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Nicolae Labiș, Marin Sorescu dar și marelui Brâncuși.


             Grigore Vieru a trăit prin poezie iar poezia sa a fost marcată de două coordonate esențiale: iubirea și libertatea.

             A implantat în oameni dorința de a fi vrednici și neobosiți în a-și urma idealurile și a făcut-o cu toată convingerea unui luptător neobosit.

             Prin tot ceea ce a creat a devenit o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei românești. Opera sa, de o excelentă rostire lirică se caracterizează prin autenticitate, armonie și limpezime.

             Este poetul care sugerează și care îndeamnă prin creație poetică. Îndeamnă la.... poezie, iubire, libertate.

             A Apărat cu ardoare limba română și a iubit-o necondiționat.

            Poezia „ În limba ta” exprimă credința unui scriitor cetățean ce a așezat mereu, mai presus de el, idealurile neamului. Pentru Grigore Vieru limba română este limba în care a pătimit, a scris și a iubit:  

                              În aceeași limbă

                              Toată lumea plânge,

                              În aceeași limbă

                              Râde un pământ.

            Eugen Simion spune că „despre Grigore Vieru am putea spune că este ultimul poet cu Basarabia în glas”.

             A fost obsedat de trei mituri: Limba română, Mama și Unitatea neamului.

            Deși sensibil, a fost un poet dârz, un cuget puternic, un spirit incoruptibil.

            El întrupează destinul unui scriitor cu o încărcătură spirituală de excepție și cu o impecabilă conștiință a națiunii sale.

            Mulți dintre noi nu mai deschidem astăzi o carte de poezii și poate mulți dintre noi nu cunoaștem atât de bine poezia lui Grigore Vieru... Dar dacă ai nevoie de dragostea pentru tot ce este frumos și curat, de afecțiune pură, poezia poetului basarabean ți le oferă.

            Prin tot ce a scris și a gândit, Grigore Vieru a fost, este și va rămâne o voce unică, de o mare plasticitate în poezia românească. Un limbaj poetic ales, profund, autentic. Chiar și atunci când „ a mustrat” prin poezia sa, a făcut-o cu demnitate și atitudine creștinească.

            Popularitatea poetului a fost asigurată de simplitatea scrisului său, însă chiar el a explicat această simplitate „ Eu nu a fi simplu râvnesc, ci a fi înțeles.”

            În memoria poetului, din 2009, se desfășoară anual la Iași, Festivalul Internațional de Poezie Iași-Chișinău „ Grigore Vieru”.

 

 

BIBLIOGRAFIE:

 

 Articole Google Scholar:

  • Ana Bantoș, Limba Română, 2009
  • Mihai Cimpoi, Poetul arhetipurilor, Chișinău, 2005
  • Vladimir Beșleagă, Fenomenul Grigore Vieru, 2015

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu