Grigore Vieru-poet al neamului

 

 

                                                                          Prof.înv.primar Curcă Elena-Lăcrămioara

                                                                           Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare ”Botoșani

 

”Grigore Vieru este un mare și adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și îmi influențează versul plin de dor, de curata și pura lui poezie.”

Nichita Stănescu

             Poezie, libertate, iubire, Patrie şi Mamă:  sunt cuvintele care descriu cel mai bine opera şi viaţa celui care a fost marele poet român Grigore Vieru, din Basarabia

”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Aceste cuvinte stau gravate pe piatra funerară a marelui poet român basarabean Grigore Vieru, ca o veșnică aducere aminte a simplității și omeniei cu care ne-a cucerit inimile. Vieru a trăit prin poezie, a implantat în noi destoinicul și vrednicul, ca pe niște piloni existențiali, și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit. Predestinat să fie prigonit pentru dreptate, Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile cele mai neguroase. S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români (așa cum îi plăcea să le zică).  Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, și crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin muncă și devotament să obțină rezultate impresionante pentru acele vremuri.

A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ”Alarma”, apreciată la justa valoare de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă roșie Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, care va deveni decenii mai târziu revista „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, transformat ulterior în „Florile Dalbe”.

Anul 1968 este unul hotărâtor pentru destinul poetului, dând naștere volumului de versuri lirice ”Numele tău”. Cartea devine, pe bună dreptate, cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției, este inclusă ca obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor ArgheziLucian BlagaBrâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu, asemenea omagii apărând pentru prima oară în literatura poetică basarabeană postbelică.

Dar ceea ce l-a transformat într-un erou al poporului – iar acest apelativ i se cuvine de bună seamă – este implicarea acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu. Lui Vieru îi datorăm sensibilitatea națională și descătușarea identității statale. Penița sa ne-a redeschis drumul spre Patria-mamă, căci el însuși spunea: ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

Atât de modest și de omenos vorbea de pe tribuna eliberării, încât inspira nu doar încredere în forțele unui neam obosit, dar și certitudinea unui viitor luminos pentru noi toți. Dincolo de acest război pentru dreptate, el rămâne un domn cu părul grizonat, adus de spate și pecetluit să poarte grijile noastre în suflet. Inima lui a fost mereu împărțită între două mari iubiri: de Popor și de Mamă. Așa că, atunci când vorbești despre Vieru, este imposibil să nu îi admiri talentul cu care elogia, în poezie, imaginea maternă:

 

Făptura mamei

Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!

În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.

Să te vezi copilă mare,
Lângă-un ciob şi o cordică
Să te vezi copilă mică.
Să te vezi şi mai înainte:
Când erai cum nu ţii minte.
Dormi, măicuţa mea albită,
Dormi, măicuţa mea iubită!

Grigore Vieru a fost şi un gazetar de mare talent. Articolele lui de vervă polemică i-audat un prestigiu şi de mare gazetar. Cine-i citeşte scrierile din revistele literare şi politice descoperă pagini scrise cu durere şi revoltă împotriva ocupaţiei ruseşti şi a duşmanilor neamului românesc. Trebuie spus că Academia de Ştiinţe a RepubliciiMoldova, al cărei membru a fost şi poetul Grigore Vieru, a scos prin grija academicianului Mihai Cimpoi o carte antologică despre Grigore Vieru.

  Anul 1968 aduce o cotitură în creaţia poetului. În volumul de versuri „Numele tău” găsim pentru prima oară în lirica dintre Prut şi Nistru de sub ocupaţie sovietică un poem închinat lui Mihai Eminescu. Este prima poezie dedicată lui Eminescu, după ani de prohibiţie împotriva a tot ce este românesc.  Tot Grigore Vieru readuce tricolorul românesc în Basarabia, într-o poezie pentru copii, intitulată „Curcubeul”. Pentru aceasta, Grigore Vieru a fost sancţionat, topindu-i-se cartea. Poetul îl descoperă pe Mihai Eminescu pe timpul studenţiei şi de atunci a trăit prin Eminescu şi pentru Mihai Eminescu. Dovadă este şi nefericitul accident. În anul 1973 trece pentru întâia oară Prutul, iar în anul 1974 Zaharia Stancu îi face o invitaţie specială la Bucureşti unde leagă prietenii cu marii poeţi români din acea perioadă.Ca orice minune dăruită unui pământ secătuit, miracolul Vieru ne-a părăsit prea repede și prea durut. Inima lui nu a mai avut putere să bată după un accident rutier și a plecat la ceruri, de unde ne veghează aidoma unui părinte grijuliu și ne învață să nu purtăm ranchiună morții:

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

 

 

BIBLIOGRAFIE:

BĂILEȘTEANU, Fănuș, Grigore Vieru – omul și poetul, București, Editura Iriana, 1995.

DOLGAN, Mihail, Creația lui Grigore Vieru în școală, Chișinău, Editura Lumina, 1984

VIERU, Grigore, Trei iezi, versuri alese pentru copii, Chișinău, Editura Editura Lumina, 1970.

VIERU, Grigore, Mama: versuri, Chișinău, Editura Lumina, 1975.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu