Knihinschi Ionela-Cătălina, prof. înv. primar, gr. did. I,
Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Botoșani
Rezumat: În creația lui
Grigore Vieru, copilul și copilăria aduc cititorul într-o minunată atmosferă:
copilul-cititor e într-un spațiu familiar lui, în firescul vârstei și preocupărilor sale; cititorul-adult
redescoperă paradisul pierdut al copilăriei și redevine copilul de altădată.
Zâmbetul, bucuria, duioșia sunt inerente atunci când revenim la poezia lui
Grigore Vieru.
Grigore Vieru s-a născut in familia de plugari români a lui Pavel
și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal,
în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani pe care o
termină în 1953. La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima
linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele
pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor
din Basarabia.
În 1970, editura Lumina publica Abecedarul, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru si pictorul
Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câțiva ani pentru aparitia lui, luptă în
care s-au angajat și învățătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată nationalistă
de catre autorități. Tot in 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru
copii Trei iezi. La numai câteva zile
după apariție, în urma unui denunț, volumul este retras din librării pentru
poemul Curcubeul.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație,
în apropiere de Chișinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a
încetat să bată.
Acestor elemente biografice li se adaugă o serie
de aspecte pe care Grigore Vieru le-a prezentat fie în întâlnirile pe care le
avea cu cititorii săi, fie în diverse interviuri apărute in numeroase
publicații din Moldova de peste Prut sau din România. El a dezvăluit momentele
grele prin care a trecut în perioada copilăriei sale: „Am avut o copilărie grea. Intram
în apele Prutului nu ca să mă scald, ci ca să culeg scoici – singura cărniță a
mea în anii foametei de după război. În copacii pădurii urcam nu pentru a mă
legăna în vârful lor, ci ca să rup crengi uscate pentru foc. Aveam și o
săniuță, dar ea mai mult lucra decât zbura la săniuș: căra lemne. Tare chinuită era și mama: ziua, lucra din greu la câmp, iar noaptea,
până în zori, ședea la mașina de cusut. Se bucura însă că are un ajutor. Eram
singurul ei ajutor la treburi mai bărbătești. Ea mă iubea mult pentru hărnicia
mea. Cred că aveam vreo 10 anișori când mi-a cusut primul costumaș de lână.
Bucuria mea nu avea margini – eram în rând cu toți copiii satului. Dragostea pe care o port poeziei pentru copii este răzbunarea mea pe
timpurile care mi-au furat copilăria. Ea este, într-un fel, dorința de a mă juca.”
(Grigore Vieru, 2004)
Copil sau adult, oricine citește cuvintele sale, vibrează, descoperă și
redescoperă sentimente profunde și valori imuabile: credința, dragostea de
mama, iubirea de patrie, copilăria.
In poeziile adresate micilor cititori, Grigore Vieru se apropie de
universul copilului care iubește animalele:
„Puișorii” (– Pui golaşi cum staţi
în cuiburi/ Fără plăpumioare? / – Ne
învelim cu ale mamei / Calde aripioare.), „Hultanul”, „Iedul”, „Vaca”„Racul,
Furnica”, „Albinuța”, „Căluțul. „Iepurașul” etc. În unele poezii animalele sunt
personificate participând la acțiuni specifice copilului, iar finalul este unul
cu scop educativ (exemplu: în poezia „Ursulețul” este evidențiat rolul
învățării și educarea răbdării: „Martinel
primi în dar/ Un frumos abecedar.
„Învaţă de mititel/ Şi ţi-a fi mai uşurel! […] Ştii zicala cu răbdarea? / Cu
răbdarea treci şi marea!”)
.Poeziile despre anotimpuri sunt realizate ca strofe unice care surprind
esența timpului și a preocupărilor copilului: „Primăvara” (Iese iarba luminoasă, / Rândunica vine-acasă, / Cald e soarele-n câmpie /Ca un ou de
ciocârlie.), „Vara” (Copt e bobul
grâului: / Poama vrăbiuţelor!/ Dulce floarea teiului: / Grâul albinuţelor!), „Toamna”
(Bate toamna nucile,/ Aureşte frunzele,/
Îndulceşte merele…/ Ce eşti trist, măi greier?!) „Iarna”( Fuga-fuga,/ Cu fuguţa,/ Iese-afară/ Săniuţa!/
Ninge, ninge, ninge, ninge,/ Şi-a rămas/ În pom o minge!).
Versurile dedicate copiilor constituie minunate modalități de a educa
prin lectură: „Două mere”„Pisicul la școală”, „Toba ariciului”, „Cântecul
soarelui” etc. În poezia „Două mere”, poetul redă cu finețe emoțiile și
sentimentele unui copil mic care își dorește să fie acolo și el, în spațiul școlii ( […] Eu
sunt mic, rămân acasă, / Vreau să plâng, că nu mă lasă…/ Şi-mi aduce mama mie/
Mere mari, o farfurie. // Însă ce să fac
cu ele?/ Fie chiar să-mi dea şi-o poală./ Eu vreau două, două mere, / Dar să le
mănânc la şcoală.)
Un capitol aparte îl ocupă poeziile care vorbesc despre relațiile dintre
copil și ceilalți membri ai familiei (mama, tata, surioara, frățiorul,,bunica,
bunicul). Copilul este surprins în diverse ipostaze în relația cu aceștia și
fiecare moment este o clipă de bucurie, de respect, de tandrețe. Relația cu mamă-copil
este cel mai des prezentă. Dacă în poeziile ce poartă titlul „Mama” (in
diferitele variante ale acestora) regăsim nevoia copilului de mamă, dragostea
profundă a mamei și emoțiile copilului, bucuria și iubirea reciprocă mama-copil,
în poeziile „ Buzele mamei”, „Mâinile mamei”, „Nopţile mamei”,
„Cuvântul mama” etc este descrisă mama
ajunsă la o vârstă înaintată sau din versuri
răzbat dorul și amintirile care
readuc mama în inima și gândul fiului după trecerea anilor.
Poeziile împletesc delicatețea copilului cu viziunea omului matur care
privește nostalgic la anii copilăriei și le adaugă înțelepciunea
dobândită prin propria experiență. Versurile cu și despre copil și copilărie
din creația lui Grigore Vieru uneori ne retrimit în timp, în propria copilărie,
alteori ne amintesc faptul că timpul tace și trece, dar nu poate șterge
emoțiile celor care au trecut prin timp păstrând sufletul de copil. Citit și
recitit atât în Basarabia, cât și în România, fiecare vers rămâne o fereastră
prin ochii copilului deschisă către lume.
Bibliografie:
Corbu, D., Grigore Vieru in amintirile
contemporanilor, București, Editura
Princeps, 2009;
Vieru, G.-
Dorința de a mă juca, articol în revista pentru copii Alunelul, Chișinău,iulie 2004;
Vieru, G.-
„Mama”, Chișinău, Ed. Dorința, 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu