Bota
Ramona Carmen
Limba
și literatura română
Grad
I
Colegiul
Tehnic Ioan Ciordaș
Grigore
Vieru s-a născut în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru,
plugari români, la data de 14 februarie1935. El a rămas orfan de tată datorită
faptului că acesta a plecat la război și nu s-a mai întors acasă. Fiind crescut
cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin voință și prin muncă să obțină
rezultate deosebite la acel moment. El s-a stins din viață la 18 ianuarie 2009,
în urma unui tragic accident rutier.
Acesta avea să fie ,cu
sufletul lui cald, românesc, împăratul românilor și al limbii române alături de
Mihai Eminescu.
În cadrul unei delegații de
scriitori sovietici marele poet trece Prutul în anul 1973. Acesta vizitează
mănăstirile Văratec, Dragomirna, Voroneț și Putna, se întâlnește cu redactorii
revistei ,, Secolul 20” ( Ștefan Augustin Doinaș, Dan
Hăulică, Ioanichie Olteanu și Tatiana Nicolescu)
și se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți.
În anul 1974, la invitația lui Zaharia Stancu,
poetul vizitează Transilvania. În 1977 este invitat de către Uniunea
Scriitorilor din România să participe la diverse activități. El vine împreună
cu soția și vizitează mai multe orașe din țară: București, Iași, Cluj-Napoca.
Grigore Vieru a fost erou al poporului pentru că
s-a implicat alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu și Adrian
Păunescu în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia. Acest lucru a dus la
împlinirea visului marelui poet de a vorbi limba română și de a scrie
latinește.
Marele poet a lăsat în urma sa imaginea unui OM cu
suflet mare, creația unui ,,visător” de dincolo de Prut care credea că
locuitorii de pe ambele maluri aparțin aceluiași spațiu, aceluiași neam, au
aceeași istorie, aceeași religie dar mai ales o singură limbă: limba română.
Poezia lui Grigore Vieru stă sub semnul
dorului: de viaţă, de tradiţie, de patrie, de dragoste, de mamă. Sentimentul
dorului, unic în spiritualitatea românească, se suprapune autobiograficului,
simplităţii omului legat de glie, al cărui noroc extraordinar în viaţă este
mama, cea care „mi-a dat inima ei”, şi mâinile ei, şi steaua, şi izvorul, şi
cuvântul. Întrebat ce înseamnă pentru el dragostea faţă de mamă, poetul mărturisea:„Înseamnă
neuitarea casei părinteşti, a locului în care te-ai întemeiat, permanenţă,
limbă - totul. Cine n-are mamă n-are nimic, glăsuieşte un proverb bengalez,
vorbind parcă din gura Mioriţei. (...) Mama este copilăria noastră
îmbătrânită”. Făptura neasemuită a mamei este pentru eul liric din poezia lui
Grigore Vieru totul, este sărbătoarea continuă a vieţii sale, sărbătoare care
s-a numit „mama”, căci „nici războiul cu urgiile sale, nici foamea necruţătoare
n-au putut întuneca această Sărbătoare”.
Prin
tot ce a scris și a gândit, Grigore Vieru s-a dovedit, incontestabil, o voce
unică, de o plasticitate uluitoare, în peisajul poeziei românești. Stihurile
sale au împodobit, într-un registru ales al limbajului poetic, stări de spirit
de o rară autenticitate. Nimic nu este țipător, îndoielnic sau iluzoriu în
lirica lui Grigore Vieru. Chiar și atunci când a ridicat glasul împotriva
dușmanilor românismului, scriitorul a mustrat cu demnitate și
atitudine creștinească. Grigore
Vieru întrupează, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o
înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă
a naţiunii sale. O conştiinţă ce a dat seamă, de fiecare dată, de realităţile
convulsive ale unei istorii adesea vitregi, de trecutul naţiunii sale, de
amprenta tragică pe care a căpătat-o adesea limba română, amputată, interzisă,
pusă sub semnul întrebării de atâtea ori. Exemplaritatea destinului poetic
al lui Grigore Vieru este dincolo de orice îndoială.
Bibliografie:
1. Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un
poet cu lira-n lacrimi, în Caiete critice, Nr.1-3,1974;
2. Florentina Narcisa Boldeanu,
,,Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei”, în Revista Știința literară, Nr.2(25),2012;
3. Ion Cristoiu, Grigore Vieru- poetul
neamului 2011.
4.
https://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=225
5. https://www.didactic.ro/materiale-didactice/ipostaze-ale-femeii-in-lirica-lui-grigore-vieru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu