înv.
Popovici Adina, grad didactic I,
Liceul
de Artă Ștefan Luchian Botoşani
Definit de Ioan Alexandru ca fiind poetul ce și-a asumat
greul unei vieți, trecându-l prin sufletul său plin de răbdare, înțelepciune și
deplină frumusețe, Grigore Vieru a răscolit inimile românilor de dincoace și de
dincolo de Prut.
Dacă e să descriem în doar câteva cuvinte opera şi viaţa
marelui poet Grigore Vieru, am putea spune: libertate, poezie, iubire, mamă,
patrie.
În general, omul nu se gândeşte la
moarte. El încearcă în diferite chipuri s-o anuleze, să nu-i accepte iminenţa. Se
prinde de viaţă ca furnica pe firul de iarbă atunci când plouă. Ne naştem
purtând în vene dorinţa fierbinte de a trăi. Însă, se află printre noi oameni
rupţi de iureşul vieţii grăbite, care trăiesc pentru bine şi frumos, care pun
valorile mai presus de fericirea lor proprie şi care, desigur, plătesc preţul aferent
acestei meniri.
Pe piatra funerară a poetului
basarabean Grigore Vieru este scris: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” Este
încă o dovadă a simplităţii şi a omeniei de care a dat dovadă în întreaga lui
existenţă.
Născut pe 14 februarie 1935 într-un
sat numit Pererîta, în familia plugarilor români Pavel şi Eudochia Vieru,
poetul a rămas orfan de tată, care nu s-a mai întors din război, iar mama a
încercat din răsputeri să suplinească această lipsă, ocrotindu-l cu toată
dragostea de care era capabilă.
După absolvirea celor 7 clase la
şcoala din satul natal, merge la Lipscani, pentru şcoala medie. Debutul literar
are loc în 1957, pe vremea când era student, cu o plachetă de versuri pentru
copii, cu titlul „Alarma”. La
terminarea Institutului Ion Creangă din Chişinău – Facultatea de Filologie şi
Istorie, este angajat ca redactor la „Scânteia
Leninistă”.
În 1968, apare volumul de versuri „Numele tău”. Cartea este inclusă ca
obiect de studiu universitar la cursurile de literatură naţională contemporană.
Acum apar primele omagii din literatura basarabeană de după război, închinate
lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Nicolae Labiş, Marin
Sorescu.
Însă transformarea lui în erou
naţional s-a realizat datorită implicării poetului în Mişcarea de Eliberare
Naţională din Basarabia, împreună cu Adrian Păunescu şi cu Ion şi Doina Aldea
Teodorovici. Vieru a făcut posibilă împlinirea visului de a vorbi româneşte
peste tot, de a scrie latineşte, el a creionat calea basarabenilor spre
patria-mamă.
Modestia şi omenia lui dădeau
încredere unui neam oropsit şi extenuat, ofereau speranţa într-un viitor mai
bun. A fost întotdeauna sfâşiat de două iubiri: cea de popor şi cea de mamă.
Luat mult prea devreme dintre noi, poetul
a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”. A lăsat un gol imens în inima tuturor românilor,
deşi afirma cu modestie: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”…
Grigore Vieru, poetul cu suflet de
copil, a trăit mereu în limba română și va trăi veșnic prin poezia sa.
Bibliografie:
1.
F.
Băileșteanu, Grigore Vieru. Omul si
poetul, 1995;
2.
M.
Cimpoi, Întoarcerea la izvoare, 1985;
3.
M.
Dolgan, Creatia lui Grigore Vieru, 1984.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu