Grigore Vieru, lacrima românească

 

Prof. înv.primar, Burlacu Geanina,

Grad didactic I

Liceul Pedagogic ,,N.Iorga” Botoșani

 

Nu este nevoie să aducem argumente pentru a demonstra cuiva că marele nostru Poet Grigore Vieru a fost, este și va rămâne un simbol al românismului pe ambele maluri ale Prutului.

Adrian Păunescu, născut și el pe meleaguri basarabene, spunea că „Poezia lui Gr. Vieru a făcut mai mult pentru unitatea națională a tuturor românilor decât toți politicienii și decât toate armatele la un loc. Și pentru că unitatea națională nu este pe de-a-ntregul realizată, Vieru e o rană, iar poezia lui e o dramă”. Ex-ministrul Culturii României, Răzvan Theodorescu, ne-a îndemnat de mai multe ori să vedem în Vieru „un apostol, un luptător cu modestia sa bine cunoscută” și „Un poet și un om de mare cultură care a condus într-un fel destinul culturii basarabene în momente în care toți am desperat”.

Probabil modestia viereană a devenit proverbială. Întrebat de cineva cum e să trăiești fiind un simbol, domnia sa a răspuns: „Nu ştiu dacă sunt sau nu cu adevărat un simbol. Ştiu însă că am trăit întotdeauna în afara lui – acolo unde-i furtună, viscol, tsunami…”

A curs multă cerneală pe subiecte legate de creația poetului și nestăvilita sa dorință pentru reunificarea națiunii române, dar mai puțin s-a scris despre traducerea poemelor sale în alte limbi.

Vibrațiile versului vierean au fost descifrate cu exactitate și de personalitățile care i-au tradus opera în limbile rusă, italiană, spaniolă, franceză şi engleză, găgăuză (numele dat limbii turce care se vorbește în Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia), bulgară, letonă, germană, ucraineană, uzbecă, estoniană, georgiană, tadjică şi cazahă.

Rămas în amintirea românilor de pe ambelor maluri ale Prutului ca poet iubitor de neam, care a slăvit mama în poezia sa și care l-a avut mereu ca model pe Eminescu, Grigore Vieru a avut o intensă activitatea dedicată copiilor. Mai târziu mărturisea că pentru el iubirea de neam era un dat întipărit în ființa sa:

„Dragostea mea pentru cuvântul românesc, pentru cântecul nostru, pentru tot ce este național, am moștenit‑o prin instinct. Mie nu mi‑a spus nimeni la școală că sunt român, toți îmi spuneau că vorbesc altă limbă. Instinctiv, glasul sângelui mi‑a spus că limba mea este cea română”.

Un detaliu poate mai puțin cunoscut publicului românesc e că el este autorul versurilor din cântecele care apar în cunoscutul film „Maria Mirabela”.

Grigore Vieru era un om cu o credință profundă în Dumnezeu, pe care o regăsim și în scrierile sale:

„Grigore Vieru îl avea pe Dumnezeu în suflet, el a îndumnezeit lumea. Nu mai ştiu un alt creator a cărui fiinţă să se contopească într-atât cu cele scrise. Aici este forţa cea mai mare a lui Vieru – creaţia lui vine dintr–un izvor divin. Nu te poate cuceri opera celui care te trimite la biserică, iar el rămâne acasă şi chefuieşte cu diavolul!”, mai spunea Spiridon Vangheli.

Sunt atât de multe de spus despre Grigore Vieru încât nu ne-ar ajunge nici un roman întreg să expunem tot. Dar oare ce poate să grăiască mai bine despre un poet decât versul său? Deci, citiți-l dragi copii cu sufletul, cu inima și veți reuși să-i descoperiți măreția!