,,Sunt iarbă . Mai simplu nu pot fi ,,

 

 

 

 

                                                                                           prof.înv.primar Marusac Livia

                                                                  Școala Profesională,, Gheorghe Burac,, Vlăsinești

 

 

… Singuratic, cu plete lungi, romantice, cu capul puțin aplecat într-o parte, cu fața suptă, ușor resemnată, cu privirile vii, curioase și neliniștite, cu vorba înceată, moale, bine cumpănită, dar care poate căpăta tonuri aspre, biblice”- acesta era Grigore Vieru .

                                                                            (Eugen Simion)

       Un chip blând, o minte strălucită, un om bun și iubitor de oameni, iubitor de țară. Așa era Grigore Vieru. Așa l-au perceput nu doar apropiații, ci și aceia care și-au intersectat drumul cu al său.

      Născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta (Republica Moldova), în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru absolvește în satul natal șapte clase , apoi  devine absolvent al Școlii Medii nr. 2 din orașul Lipcani – „ani desculți și flămânzi”, după cum se menționează într-un tabel cronologic despre viața sa. . În anul 1957 debutează (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ”Alarma”, apreciată la justa valoare de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă roșie Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, care va deveni decenii mai târziu revista „Noi”, și ziarul „Tînărul leninist”, transformat ulterior în „Florile Dalbe”.


           Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor ArgheziLucian BlagaBrâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

        În 1969 Tipărește Duminica cuvintelor (la editura Lumina), cu ilustrații de Igor Vieru, carte foarte îndrăgită de copii, care devine „obligatorie” în orice grădiniță din Basarabia. În 1970 apare Abecedarul, tot la editura Lumina – poeziile fiind scrise de Vieru, proza de Spiridon Vangheli, iar ilustrații aparținându-i pictorului Igor Vieru. În același an apare volumul selectiv de versuri pentru copii Trei iezi, care la câteva zile de la apariție este retras din librării în urma unui denunț pe motiv că în poemul „Curcubeul” s-a găsit „ascuns”  Tricolorul Românesc.

         Trece Prutul pentru prima dată în 1973 în cadrul unei delegații de scriitori și vizitează cu această ocazie mai multe mănăstiri din nordul Moldovei, întorcându-se acasă cu un sac de cărți. În legătură cu această vizită avea să facă mai târziu mărturia:

               „Dacă visul unora era ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat

                                                                                                                    să trec Prutul”.

         Până la căderea regimului comunist revine de câteva ori pe pământul românesc, unde îi sunt publicate mai multe volume de versuri, primul în 1978 cu sprijinul lui Nichita Stănescu.

Grigore Vieru s-a impus ca un promotor consecvent al idealurilor naţionale ale românilor din stânga Prutului, luptând pentru oficializarea limbii române în Basarabia, pentru reunirea ei cu Patria-mamă.

         În 1980 apare abecedarul pentru preșcolari Albinuța, ilustrat de pictorul Lică Sainciuc.

         Despre dificultatea elaborării unui abecedar spunea poetul mai târziu că „a scrie un abecedar nu e o treabă ușoară. E ca și cum ți‑ar lega cineva picioarele și tu trebuie să mergi, ba încă și să alergi. De ce cu picioarele legate? Fiindcă nu ai litere. Ele se învață doar pe rând, una câte una. Cu patru, cu cinci litere (numai cele învă­țate) trebuie să faci o poezie, o poves­tioară! Și nu așa, ci una care să‑i placă copilului…”.

          La sfârşitul anilor '80, Grigore Vieru s-a aflat în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia. A participat activ la dezbaterile în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.

          Dar ceea ce l-a transformat într-un erou al poporului – iar acest apelativ i se cuvine de bună seamă – este implicarea acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu

        Prin tot ce a scris și a gândit, Grigore Vieru s-a dovedit, incontestabil, o voce unică, de o plasticitate uluitoare, în peisajul poeziei românești. Stihurile sale au împodobit, într-un registru ales al limbajului poetic, stări de spirit de o rară autenticitate. Nimic nu este țipător, îndoielnic sau iluzoriu în lirica lui Grigore Vieru.Chiar și atunci când a ridicat glasul împotriva dușmanilor românismului, scriitorul a mustrat cu demnitate și atitudine creștinească.

        Poetul Vieru a plâns amarul și lupta pentru unitatea românilor, despărțiți de vicisitudinile istoriei și orgoliile cârmuitorilor lumești; a jelit izgonirea lui Dumnezeu din mintea și viața poporului român; a năzuit după tot ce este sfânt și curat, plămădit de geniul neamului ce l-a odrăslit.

      Grigore Vieru îl avea pe Dumnezeu în suflet, el a îndumnezeit lumea. Nu mai ştiu un alt creator a cărui fiinţă să se contopească într-atât cu cele scrise. Aici este forţa cea mai mare a lui Vieru – creaţia lui vine dintr–un izvor divin. Nu te poate cuceri opera celui care te trimite la biserică, iar el rămâne acasă şi chefuieşte cu diavolul!”, mai spunea Spiridon Vangheli.

      Adrian Păunescu, născut și el pe meleaguri basarabene, spunea că „Poezia lui Gr. Vieru a făcut mai mult pentru unitatea națională a tuturor românilor decât toți politicienii și decât toate armatele la un loc. Și pentru că unitatea națională nu este pe de-a-ntregul realizată, Vieru e o rană, iar poezia lui e o dramă”. Ex-ministrul Culturii României, Răzvan Theodorescu, ne-a îndemnat de mai multe ori să vedem în Vieru „un apostol, un luptător cu modestia sa bine cunoscută” și „Un poet și un om de mare cultură care a condus într-un fel destinul culturii basarabene în momente în care toți am desperat”.

       Grigore Vieru întruneşte toate condiţiile spre a justifica notorietatea sa de poet naţional: s-a implicat ca nimeni altul pe frontul intereselor româneşti în Basarabia, dar mai cu seamă a promovat, dincolo de scena civică ,,orizontul aspiraţional al neamului său în literatură. Şi a făcut-o fără emfază, cutremurat parcă în permanenţă de măreţia firescului şi simplităţii

 

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu