Șezătoarea la români

de prof. Răileanu Alina
ȘEZĂTOAREA LA ROMÂNI- moment de trăire autentică românească și de manifestare a bucuriei de a fi împreună

Joi, 23 ianuarie 2014, începând cu ora 16⁰⁰, în sala de conferințe a Restaurantului Belvedere din Botoșani, a fost organizată cea de-a III a ediție a ȘEZĂTORII LA ROMÂNI, prima acțiune din cadrul proiectului cultural- artistic ,,INIMI LA UNISON ”,  inițiat de Asociația UmanitarăINIMI LA UNISON, pe care aceasta îl va derula pe parcursul anului 2014 împreună cu Liceul Tehnologic Special  SF. STELIAN din Botoșani.  Acțiunea s-a bucurat de o participare numeroasă, reunind copii, tineri, părinți, bunici, dascăli, oameni din diferite medii sociale și educaționale care au răspuns invitației adresate de organizatori de a recrea împreună atmosfera șezătorilor de altădată și de a pune în valoare frumusețea și bogăția obiceiurilor și tradițiilor strămoșești.

Partenerii acțiunii au fost Centrul EUROPE DIRECT Botoșani, Fundația CLAUDIA Vorniceni, Școala Gimnazială nr. 1 Unțeni- structurile Mânăstireni și Poiana – și Școala Gimnazială     nr. 1 Vlădeni Deal, comuna Frumușica, jud. Botoșani.

Toți oaspeții au fost întâmpinați cu pâine și sare, simbolul ospitalității poporului român, de către tinerii voluntari ai Asociației INIMI LA UNISON care au oferit și câte un ecuson prin intermediul căruia s-a reamintit importanța evenimentului petrecut în urmă cu 155 de ani, la 24 ianuarie 1859, Unirea Moldovei cu Țara Românească.

Timp de aproape trei ore, participanții, mulți dintre ei îmbrăcați în frumoase costume populare, și-au dovedit abilitățile în scărmănatul și torsul lânii, țesut, cusut, croșetat, brodat, împletit, depănat, confecționatul de obiecte din lemn, papură, pănuși de porumb, dar s-au și delectat ascultând proverbe, zicători, poezii, scurte dramatizări, frumoase melodii populare și patriotice interpretate de oaspeți sau de artiști consacrați(înregistrări), au cântat  și au dansat , manifestându-și astfel dragostea față de tradiție, de frumos și de autentic și împărtășindu-și unii altora bucuria de a fi împreună.

Expoziția de obiecte specifice artei populare: ștergare țesute, cusute sau brodate, pernute, mileuri, piese ale portului popular, carpete, scoarțe, covoare, organizată cu contribuția doamnelor profesoare Maria Roșu, Maria Ciobanu, Florica Hănțescu de la Liceul Tehnologic Special SF. STELIAN și a d-nei Maria Zvâncă, președinta Fundației CLAUDIA  din Vorniceni, a servit drept cadru de desfășurare a momentelor pregătite special pentru această ocazie. Prof.Gabriela Azamfirei, Oana Elena Răileanu, Maria Clim și pr. Ioan Florin Vamanu, împreună cu elevii de la Mânăstireni, Poiana și Vlădeni Deal pe care i-au coordonat, au fost cei care au creat momente artistice deosebite menite să aducă bună dispoziție și încântare, să trezească de asemenea sentimente de iubire  față de tradițiile și obiceiurile meleagurilor natale, față de neam și țară.

Au mai participat, pe lângă d-l Radu Căjvăneanu, Coordonatorul Centrului Europe DirectBotoșani și d-na Maria Zvâncă, președinta Fundației Claudia Vorniceni,  d-na Steliana Băltuță, etnograf, d-na Cornelia Paicu, consilier pentru tineret din cadrul DJST Botoșani, d-na Maria Aramă, președinta Asociației Învățătorilor Botoșani, d-ra prof. Laura Pușcașu, directorul Școlii Gimnaziale nr.1 Unțeni, d-na Florentina Toniță, redactor șef la Știri.Botoșani.

Pe parcursul șezătorii d-na Steliana Băltuță și d-nul Radu Căjvăneanu au avut câte o intervenție, iar la final, părintele Liviu Botezatu, parohul Bisericii SF. M. MC. GHEORGHE de la Poiana Unțeni, partener al nostru în multe dintre actiunile organizate, pe care le mediatizează prin intermediul Revistei de religie, cultură și tradiție  Misiune Ortodoxă, a spus câteva cuvinte, din care redăm: ,,Aceste șezători nu sunt altceva decât momente de socializare, pe care le aveau românii nostri de altădată, care simțeau nevoia să se cunoască între ei, să comunice, să-și păstreze tradițiile, să mențină elementul românesc și totodată și credința. Din păcate în zilele noastre acestea s-au pierdut și le-au luat locul altele de care nu ne leagă nimic…. Toate rețelele de socializare moderne nu fac altceva decât să submineze tocmai aceste tradiții ale noastre. De aceea să ne dăm silința să reînviem aceste tradiții, să le menținem, să le păstrăm, pentru că ele ne vor spune cine suntem noi și nu rețelele de socializare [….]. Putem să le folosim și pe acelea, dar tot în același scop, acela de a ne păstra tradițiile noastre strămoșești,credința,neamul acesta românesc peste care n-au reușit să treacă nici cele mai mari puteri, deși au încercat…”.

Așa cum se obișnuiește, după șezătoare, toti cei prezenți s-au înfruptat din delicioasele bucate tradiționale pregătite și oferite cu drag de gazde, dar și din cele ale oaspeților noștri, care nu s-au lăsat mai prejos.

Seara s-a încheiat într-o atmosferă caldă, plăcută, destinsă, unii dintre participanți exprimându-și bucuria că au participat la această acțiune, alții, mai ales copiii și tinerii, folosind prilejul pentru a se cunoaște, a lega prietenii și pentru a găsi noi pretexte de a fi împreună și cu alte ocazii.

Membrii Asociației Umanitare INIMI LA UNISON implicați în organizarea acestei acțiuni mulțumesc tuturor celor care au participat la șezătoare și până la următoarea ediție speră ca semințele iubirii semănate pe cărările dintre sufletele celor prezenți să încolțească, să crească și să rodească doar bucurie, pace, armonie.

articol preluat de pe
 http://asociatiainimilaunison.wordpress.com/2014/01/28/sezatoarea-la-romani-moment-de-traire-autentica-romaneasca-si-de-manifestare-a-bucuriei-de-a-fi-impreuna/

Ziua Unirii la Liceul Sfantul Stelian

Șezătoarea la români de Ziua Unirii 2013 - Liceul Sf. Stelian Botoșani

articol preluat de pe 
http://scoalabt.blogspot.ro/2013/01/sezatoarea-la-romani-de-ziua-unirii.html

Aproape 100 de elevi, profesori, educatori și părinți au marcat, azi, Ziua Unirii, în cadrul unei manifestări intitulate Șezătoarea la români. Astfel, participanți de la Liceul special Sf. Stelian, două centre de plasament, Grupul Școlar Dimitrie Negreanu, Școala nr. 6, invitați de la Muzeul Județean / Secția de Etnografie (muzeograf Steliana Băltuță), Fundația Ștefan Luchian (prof. Aglaia Corneanu) și Centrul Europe Direct s-au implicat într-un program complex, coordonat de de dooamna prof. Alina Răileanu, de la Liceul Sf. Stelian. Programul a cuprins între altele: prezentarea tradițiilor și obiceiurilor populare locale, cu aplicații practice, expoziții, audiții muzicale, interpretări de cântece și dansuri populare, o adaptare după povestea lui Moș Ion Roată și Unirea de Ion Creangă, o tombolă-concurs cu zeci de premii în obiecte. Totul a culminat, firește, cu Hora Unirii, cântată și dansată împreună de toți cei prezenți. A impresionat participarea entuziastă a tuturor, de la copii din ciclul primar până la pensionari, cunoștințele aprofundate în materie de tradiții populare dobândite pe parcursul evenimentului și coordonarea fără cusur a întregii manifestări.

Filmulețe din cadrul acestei manifestări le găsiți aici:
Șezătoarea românească

Tineretea si provocarile lumii contemporane

articol preluat din Revista OrthoGraffiti

“TINERII SUNT FRUMOŞI, EU NU MĂ POT SUPĂRA PE EI. E IMATUR SĂ TE SUPERI PE TINERI”, INTERVIU CU PĂRINTELE SAVATIE BAȘTOVOI

Tinerii sunt frumoşi, eu nu mă pot supăra pe ei. E imatur să te superi pe tineri. Interviu cu părintele Savatie Baștovoi, călugăr, scriitor, publicist, editor, blogger.

Tinereţea este pentru noi toţi vârsta întrebărilor existenţiale, a definitivării personalităţii, a declarării independenţei faţă de părinţi, a începerii asumării responsabilităţilor specifice adulţilor. O vârstă a bucuriei, dar şi a răzvrătirilor, a viselor şi a planurilor de viaţă, dar şi a fricii în faţa existenţei şi a neprevăzutului. Este perioada teribilismelor sau a cuminţeniei timide. Deseori, în această etapă a vieţii noastre, ne simţim neînţeleşi, frustraţi; alteori, dureri, întrebări, căutări ies la iveală cu o forţă teribilă. Uneori am vrea să vorbim, să întrebăm, să ne spunem temerile, speranţele, îndoielile, problemele, dar nu avem cu cine.

Am adunat de la tinerii noştri, din diferite licee ale ţării, o serie amplă de întrebări, pe care ei le-au pus cu sinceritate şi spontan, dezvăluind uneori dincolo de cuvinte, complexitatea şi forţa lumii lor interioare.

Părinte Savatie, ca om care aţi trăit la modul total tinereţea, cu turbulenţele ei interioare, sufleteşti, existenţiale, căutând fără echivoc un răspuns la ele, cu o sinceritate chirurgicală, vă rugăm să aveţi amabilitatea de a ne răspunde la o parte dintre aceste întrebări:

• Îi pasă cuiva de tinereţea noastră?

N-aş zice că le pasă, dar că au nevoie de ea, da. Tinereţea e o marfă. Astăzi se exploatează la maxim tinereţea. Puterea, frumuseţea, energia au devenit o marfă care se vinde. Se vinde mult şi ieftin. Tânărul sau tânăra care nu e de vânzare e un erou. A nu fi de vânzare nu înseamnă doar a nu te prostitua moral şi fizic, dar mai înseamnă şi să nu devii un consumator al fleacurilor pe care ţi le vinde lumea. Felul în care te îmbraci, muzica pe care o asculţi, felul în care comunici te defineşte ca om sau ca marfă. Dacă eşti om, oamenilor le pasă de tine, iar dacă eşti marfă, te vând şi te cumpără.

• Cine ne apără pe noi de rău în lumea asta? Există undeva un loc unde să mă simt mereu ocrotit şi în siguranţă, aşa cum am fost în pântecele mamei mele?

Numai în Dumnezeu omul este în deplină apărare şi pace. Altminteri, nici pe pământ, nici în cer, nu există un loc în care omul să se simtă bine. Sunt două stări care te apropie de Dumnezeu: când ierţi şi când eşti iertat.

• De ce copiii aleg să se închidă în ei şi le e frică să spună ce gândesc?

Din cauză că au trăit experienţa de a nu fi înţeleşi. În momentul în care omul se simte neînţeles, el trăieşte cea mai mare dramă umană. Omul neînţeles îşi pierde curajul, avântul, viaţa, cu alte cuvinte, se usucă. Închiderea în sine a copilului neînţeles este o pregustare a morţii. Numai în Duhul Sfânt oamenii se pot înţelege unul pe altul. Atunci nu mai e nevoie de cuvinte, atunci gândurile străbat singure în afară, îndeobşte toată făptura devine ca un gând, un gând care spune „te iubesc”.

• Mă enervez uşor, îmi vine să mă răzbun. Simt în mine o forţă care ar face praf totul. Cum să mă liniştesc?

Să te gândeşti că eşti prost. Niciodată omul nu e mai prost decât atunci când se enervează. O ştiu din experienţă.

• Sinuciderea este dureroasă?

Nu există nimic mai dureros în tot Universul.

• Aseară am vărsat în toaletă sticla de tărie a lui tata. M-a certat cumplit, întrebându-mă de ce mă bag în viaţa lui, că el m-a făcut pe mine, nu eu pe el. Cum să mă port cu el? Ce să fac?

Nu e bine să-i dai lecţii tatii. Chiar şi atunci când îi verşi sticla de tărie. Dragostea acoperă mulţime de păcate.

• Cât mă ajută psihologul şi cât duhovnicul?

Nu te ajută nici unul, nici altul, dacă n-au dragoste.

• Cum aduci înapoi în biserică pe un om smintit de un preot?

Şi eu am smintit pe multă lume şi nu ştiu cum să-i aduc înapoi.

• Care este motivul pentru care tinerii au un sentiment de respingere atunci când aud cuvinte care le condamnă patimile sau obiceiurile proaste?

Prostia, care e soră bună cu mândria. Mai este şi educaţia inversă pe care o primesc din toate părţile. Tânărul e cea mai vulnerabilă fiinţă. Pe cât se crede de liber, de curajos, de nonconformist, pe atât e de condus de prejudecăţile şi modelele timpului. Prin ce se deosebeşte tinereţea de maturitate? Prin faptul că tânărul face ce crede, iar maturul crede ce face. E mare diferenţă între a face deoarece crezi şi a crede deoarece faci. Experienţa e cea mai mare agoniseală a omului, căci nu există experienţă în afara durerii şi a dragostei. Tinerii sunt frumoşi, eu nu mă pot supăra pe ei. E imatur să te superi pe tineri.

• Cum devine mersul la biserică firesc, fără a-l simţi ca pe o obligaţie?

Când Îl cunoşti pe Dumnezeu, când Îi poţi vorbi şi Îl poţi auzi.

• Mulțumim, părinte!