Se afișează postările cu eticheta mama. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mama. Afișați toate postările
Acelasi Grigore Vieru
Acest articol a primit Premiul III la Simpozionul Internaţional Grigore Vieru, poet al sufletului românesc
autoare Prof. Maria - Magdalena Perianu, Liceul de Artă Hariclea Darclée, Brăila
Uneori îl căutăm, alteori vine singur
spre noi.
De
îndată, Grigore Vieru n-a murit…
Nu
poate să moară!
Pus la colț, pentru ”vina” de a spune mulțimii adevărul, scriitorul surprinde ”cu
răbdare îndelungată”, o realitate neschimbată după atâta timp.
Și
să mai îndrăznească vreunul să spună că ”a sosit timpul libertății” dacă frații
nu se iubesc între ei.
Încet, fără să-l deșteptăm, zăbovim
asupra operei poetului pătimirii noastre, care este formidabil, prin rădăcinile
sociale, familiale, culturale, și va rămâne, nu doar în zilele noastre, ci pe
vecie: admirabil!
Așa cum îl simțim încă din ”Albinuța- Cartea Preșcolarului”, scrisă
pe înțelesul copiilor, scrisă cu
dragoste și căldură, maestrul ne strecoară ”sugestii insinuante” , pe furiș, în
suflet și în tot corpul. Este pentru
prima oară, când, într-un abecedar românesc, sunt incluşi toţi clasicii
literaturii române.
Într-adevăr, lirica românească de dincolo
de Prut nu poate fi evaluată corect în afara determinărilor ei istorice și
politice.
Evoluția ei decurge din destinul acestui spațiu românesc și se
definește, în primul rând, prin impresionanta
consecvență a efortului de conservare a identității naționale.
De aici și formele poetice descinse
direct din eminescianism, dar și militantismul implicit din poeziile lui Goga.
Limbajul poetic păstrează, de cele mai
multe ori, un iz de vechime de un farmec aparte, cultivând următoarele teme și
motive literare: înstrăinarea, nostalgia întregului și aspirația la refacerea
lui, limba, datina, vatra, strămoșii, simbolurile spirituale.
Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi,
Nicolae Dabija sau Arcadie Suceveanu
ilustrează viguros acest spațiu distinct de poezie românească.
Putem admite ( ba suntem chiar siguri!)
că el ar fi petrecut ceasuri plăcute și
în tovărășia lui Mihai Eminescu și a lui Octavian Goga, nestemate puncte
de sprijin spiritual.
De altfel, primul manual de limbă
română, manual de istorie şi primul manual de suflet românesc, dacă se poate
spune aşa, a fost opera eminesciană.
Pentru un moment, întrerupem periplul
prin vârstele operei, lăsându-l pe maestrul Grigore Vieru, același Grigore Vieru, să se
definească exemplar: ”- Numele de familie și prenumele?/ - Eu. / - Anul de
naștere? / - Cel mai tânăr an: / când se iubeau / părinții mei. / - Originea?/
- Ar și semăn / dealul acel / din preajma codrilor. / - Știu toate doinele
/ - Profesiunea? / - Îmi iubesc plaiul. /- Părinții? / - Am numai mamă, /-
Numele mamei? / - Mama / - Ocupația ei / - Așteaptă. / - Ai fost supus / judecății vreodată?/ - Am stat niște ani
închis: în mine / - Rubedenii peste hotare ai?/ - Da. Pe tata. Îngropat. / În
pământ străin. Anul / 1945.”
Preocupat de problematica identității eului în
perspectivă eternă, aflăm că se află într-o permanentă confruntare, iar creația
este un mijlocitor între el (conștiința individuală) și lume, actul poetic
transfigurând realitatea.”Cuvântul originar” dă substanță și esență poeziilor
sale.
Versurile aluzive prin tâlcul cuvintelor
simbolice, condensează în ele și nostalgii, și doruri nespuse, suferință și
neliniști.
Farmecul răscolitor al poeziei rezultă
din simplitatea lexicului evocator, de provenință populară, cu valoarea unor
concepte de patimi, suferință, jovialitate, cărora li se alătură altele, ce
denumesc țara.
Relația dintre țară și om, realizată
prin juxtapunerea stărilor sufletești cu elementele care definesc spațiul
geografic și etnic al țării, capătă rezonanțele grave ale sentimentului de
tulburătoare neliniște.
Durerea unui neam, străin în propria-i
țară, vibrează la ”gravele strune” ale harpei alături de ”sfântul fir de păr al
mamei”, în ambianța idilică a grădinii ”sub mere coapte”.
Poezia lui ar putea fi o poezie
vizionară, mesianismul ei vestind înfăptuirea mărețelor idealuri.”De ce să nu
priviţi/ În ochii noştri/ Până când ne veţi înţelege?/ Tristeţea noastră.”
Este adevărat că în limbajul poetic
vierean se găsesc mulți termeni și invocații de proveniență religioasă. ”De ce,
o, Doamne, dăruit-ai/ochilor mei întristaţi/ o Ţară atât de frumoasă./” Sensul
lor este metaforic, funcția lor, estetică.
În poezia sa, în glasul ei de bocet, de
rugăciune sau de răzvrătire, de chemare la redeșteptare și demnitate națională, pulsează sufletul
neamului”românesc”.”Cântecul cel mai frumos/Şi cel mai puternic/Încă nu s-a
scris.”
Dincolo de dragostea de neam, e mama,
cea care nu l-a abandonat în singurătate.
“Cât
de frumoasă eşti!” este o antologie închinată mamei, femeii,
Limbii Române.
”Iubește-mă. Ori nici nu mă iubi./ Zic si eu doar:
"To be or not to be!"/ Dar lângă tine vorba n-are rost, / Aș vrea sa
fiu ori nici sa nu fi fost./”
A tânjit mereu după iubire, a căutat
modelul mamei în femeie. ”Mama mea
viața-ntreagă/ A trăit fără bărbat./Singurei
eram în casă/ Ploi cu grindină când bat./ Mama mea viața-ntreagă,/ Stând la masă, ea și eu, / Se așază între mine/ Și Preabunul Dumnezeu.”
Dragostea pentru femeie, în sensul larg al cuvântului, înseamnă, de fapt, dragostea pentru mamă. A
tânjit mereu după iubire, a căutat modelul mamei în femeie.
Evocându-şi
mama, poetul îşi aminteşte că aceasta era o croitoreasă pricepută şi „cântecul”
maşinii de cusut a fost cântecul său de leagăn și de trezire, dar și izvorul
vieții lui. O părticică din fiinţa ei a trecut şi în cămăşile sau năframele
zămislite: „Veneau femei duminica/ La noi/ După năframe/ Tivite pe la margini/
Cu lacrimile mamei.”
Stihurile ”Mamă,/ Tu eşti patria mea!/
Creştetul tău –/ Vârful muntelui/ Acoperit de nea./ Ochii tăi –/ Mări
albastre./ Palmele tale –/ Arăturile noastre./ (…) Basmaua –/ Steag,/ Zvâcnind/
Ca inima…/ Mamă, / Tu eşti patria mea!” oglindesc frumuseţea acestei iubiri
eterne, care devine un simbol fie al astralului, fie ale teluricului; unitatea
celor două puncte diametral opuse conturând idealul de frumuseţe maternă.
”Mamă, de-ai fi o stea în cer lină,/ Te-aş
găsi după lumină/ (…)// De te-ai face spic secară,/ Te-aş găsi după povară/
(…)// De-ai fi-n codru o păsăruică,/ după glas aflate-aş, muică/ (…)// De te-ai
face-n văi o floare,/ Te-aş găsi după suflare,/ Spune-ţi-aş vorbe cereşti:/
“Muică, tot frumoasă eşti!” Ea nu se poate pierde şi va dăinui ca
parte a fiinţei eului poetic, ca parte nemuritoare a fiului.
Ţâşnind din vatră
binecuvântată, mult jinduită de trecători flămânzi şi avizi de bogăţii, Grigore
Vieru a cântat odată cu poporul, s-a contopit cu tonul cântării neamului,
simţindu-se îndrituit să lupte, prin harul potrivirii cuvintelor ce-l deține,
pentru regăsirea unității naționale și culturale. ”Nu mai am loc/
Pe-al meu pământ/ De ochii străinului,/ De câte văd ei în jur/ Şi apucă!/
O ţin în braţe pe mama,/ Ca pe o iubită;/ Că nu mai are loc/ Nici ea pe
pământ.”
Toată viața
a mărturisit că momentele de cumpănă ale vieții sale au fost depășite cu
ajutorul celor trei îngeri păzitori: Mama, Divinitatea, Limba Română,
tămăduitorii sufletului său.
Poezia are glas, în glasul ei cântă cu
rezonanțe grave, rostul neîmplinit al lumii, iar el, poetul, în postura unui
drumeț, pe care ni-l imaginăm, în căutarea acestui rost, pe care nu-l află,
trăiește sentimentul de neputință.
În poemul Pâinea „Frumos este chipul
rugător / Al pâinii / Poate că şi cântăreţul / Lira spre ea / Mai adânc şi-ar
pleca-o / Dacă nu i-ar părea / Atât de simplă / Atât de comună / Pâinea întâi
să vorbească!/”, eul liric tinde să facă să se înţeleagă profunzimea pe care nu
o vedem în lucrurile simple. De altfel, poemul poate fi considerat un adevărat
paratext al întregii creaţii, pentru că oferă o predoslovie a receptării cu
atât mai necesară, cu cât poetul este cel mai adesea înţeles în sensul în care
ar trebui sa fie înţeles cel mai puţin.
Întrebat în care poem se regăsește cel mai bine, Grigore Vieru a răspuns:„Rădăcina de foc”.
Într-adevăr, formează partea cea mai
valoroasă a liricii sale, un univers estetic și moral al atitudinii față de
viață. Însuși titlul metaforic dezvăluie amărăciunea profundă a scriitorului de
a se fi ivit pe lume într-un topos ce i-a marcat viața. Matricea originară
purtându-l într-o comuniune dincolo de timp.
Nu întâmplător, el a compus cântece,
deoarece și prin cântec a transmis oamenilor lucruri serioase. Colaborarea cu
Ion şi Doina Aldea Teodorovici dă viață unui imn foarte popular, deşi, cu o
tematică profundă - „Eminescu să ne
judece”.
În ”poemele sale din bătrâni”, a
logodit înţelepciunea populară cu harul său poetic,
îndemnându-și congenerii să
nu piardă sentimentul fundamental al apartenenței la neamul românesc.”România
este o ţară plina de câmpii, munţi, ape, cântece, istorie şi graniţe.”
Chiar și experiența morții îl pregătește
de viață, ” Sunt om. Om sunt.”
Fără să manifeste pietatea absolută,
poetul a repetat - la nivelul artei – transcenderea patriotismului din element
concret politic într-un sentiment profund și colectiv, capabil să exprime
iubirea și ura, umilința și suferința, nădejdea și temerile unui neam.
Și, același Grigore Vieru o va face și
azi, și mâine, și în toate aceste cazuri, va fi în dreptul său literar
incontestabil.
BIBLIOGRAFIE
SELECTIVĂ
1.
Vieru,
Grigore, ”Taina care mă apără”, Iași, Editura Princeps, 2008;
2.
Vieru, Grigore, ”Rădăcina de foc”, Editura Univers, 1988;
3.
Vieru, Grigore, ”Hristos nu are nici o vină”,
Editura Orient - Occident, București, 1991;
Premiatii sectiunii concurs "Iubesc poezia"
articol preluat de pe http://ziarebotosani.ro/
Elevii de la Clubul Copiilor Dorohoi, premiaţi la Simpozionul Internaţional „Grigore Vieru, poet al sufletului românesc”, ediţia I, Botoşani – Foto
un asemenea poet rămâne-va suflet în sufletul neamului său” (Ioan Alexandru, Cuvânt înainte la volumul „Rădăcina de foc”).
Simpozion International Grigore Vieru
SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL
GRIGORE VIERU, POET AL SUFLETULUI
ROMÂNESC
EDIŢIA I
22-23
FEBRUARIE 2013
ARGUMENT
Motto: „Între
frânturile unui neam, cultura poate statornici acele legături ce nu se
văd şi nu se pot împiedica.” ( Nicolae
Iorga)
Toată viaţa sa
Grigore Vieru a răsădit o Românie măreaţă, de poveste în inimile orfane ale
românilor basarabeni.
Calitatea
culminantă a omului şi bardului Vieru a fost „curajul de a fi bun”, calitate
adânc înrădăcinată în generoasa lumină latină a graiului şi a minţii româneşti.
A fost poetul „bolnav de iubire”, de iubire de mamă, iubire de neam, de grai,
de adevăr, de copilărie, iubire transpusă
în opera sa legată de folclor, de creaţia lui Eminescu şi Blaga.
„Când sfios şi
timid, abia atingându-se de lucruri, abia şoptindu-şi ruga, pioasa rugă de pace
pentru pământ şi sănătate pentru suflet, când tulburător de îndârjit şi de
categoric, rostind cuvintele cu gravitate ce vine parcă din adâncurile
ancestrale; când delicat şi inocent până la o totală contopire cu vârsta
copilăriei, cu dezinvoltura jocului, când aspru îndurerat de „sălbăticiile”
veacului...”Acesta a fost Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om a servit
poezia. Prin el, a licărit lumina identităţii, demnităţii şi conştiinţei
naţionale, el a condus lupta pentru limba română şi alfabetul latin, pentru
adevărul istoric:”O să spun să mă audă, /
şi plin de floare pomul: Şi din mormânt voi spune/ Mulţimii adevărul”.
„ Un
poet care şi-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa şi , încărcat de
răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-i
deschid de bunăvoie inima să-l primească, pentru a-şi duce mai demn mai departe viaţa în
spiritul dreptăţii, al iubirii ce covârşeşte şi poate birui totul, al
credincioşiei faţă de cele nepieritoare şi al nădejdii ce nu poate da greş, un
asemenea poet rămâne-va ”suflet în sufletul neamului său”. O astfel de
întruchipare excepţională este acest poet, acest om cât o lacrimă în rostogol
pe obrazul planetei”. (Ioan Alexandru)
Să
gustăm din zborul larg, înalt şi sfânt ca un Curcubeu Tricolor al Poeziei lui
Grigore Vieru! Să ne bucurăm! Şi să nu uităm că doar iubirea creează!
SCOPUL:
Prin
participarea la acest simpozion, partenerii şi participanţii îşi vor consolida
aptitudinile de cooperare, dialog şi respect, absolut necesare atât în mediul
şcolar, cât şi în cel al vieţii cotidiene. Ne propunem să stimulăm interesul
elevilor şi al cadrelor didactice pentru cunoaşterea şi valorificarea operei
lui Grigore Vieru. Cunoscând mai bine viaţa , activitatea şi opera acestui mare poet basarabean, aflând despre
lupta sa necontenită pentru adevărul istoric, pentru păstrarea demnităţii umane şi a celei de a fi român, cunoscând
dragostea sa neţărmurită pentru Patria Română, pentru semeni, poate vom reuşi „truda
de a fi zilnic frumoşi şi simpli”, poate vom învăţa cum să „trăim pentru
Patrie” şi mai ales poate vom căpăta şi noi „curajul de a fi oameni buni” pe
care poetul nu l-a pierdut de-a lungul intregii sale vieţi.
Citind
şi bucurându-ne de poeziile sale, culegând înţelepciune din aforismele lasate,
ascultând muzica pe versurile poetului, vom descoperi un izvor al bucuriei de a trăi , pentru că, aşa cum spunea însuşi
Grigore Vieru” Poezia a avut întotdeauna drept sfântă menire să încurajeze
soarele să răsară şi femeia să nasc㔺i „este răzbunarea frumuseţii pe urâţenie.”
OBIECTIV CADRU : Educaţie prin şi pentru cultură
OBIECTIVE OPERAŢIONALE :
Participanţii la simpozion vor reuşi:
ü Să
pătrundă în universul şi intimitatea
creaţiei vierene;
ü Să
sesizeze originalitatea şi valoarea acestei creaţii;
ü Să
trăiască intens sentimentele transmise de mesajul poetic;
ü Să
realizeze un schimb de experienţă;
ü Să
valorifice potenţialul lor creativ;
ü Să
crească interesul pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter educativ;
ü Să
promoveze valorile morale şi spirituale, simţul pentru poezie, patrie, mamă,
credinţă – teme predilecte în lirica lui Grigore Vieru;
LOCUL
DESFĂŞURĂRII:
LICEUL
CU PROGRAM SPORTIV BOTOŞANI
COLEGIUL ECONOMIC „OCTAV ONICESCU”, BOTOŞANI
COLEGIUL ECONOMIC „OCTAV ONICESCU”, BOTOŞANI
GRUP
ŢINTĂ :
La
simpozion pot participa cadre didactice
şi elevi din ciclul primar, gimnazial şi liceal.
SECŢIUNI:
I.COLOCVIU
DIDACTIC : „Viaţa , activitatea
şi opera lui Grigore Vieru” - pentru cadrele didactice;
II.CREAŢII
ARTISTICE pe temele: MAMA,
PATRIA, CREDINŢA, COPILĂRIA,
specifice liricii marelui poet:
CLASELE I-IV: Desene
inspirate din poeziile lui Grigore Vieru
( fiecare participant alege poezia dorită, iar desenele să fie în format A4);
CLASELE V-VIII:
Caligrame, poezii
proprii (fiecare participant
câte 3 caligrame ori poezii ) sau compuneri (o compunere de 1-2
pagini individual) pe temele literare menţionate ;
CLASELE IX-XII:
- eseuri despre lirica viereană (2-4 pagini fiecare
lucrare);
- prezentări PPT, în care să prezinte şi valorifice originalitatea creaţiei
lirice a lui Vieru ;
-
colaje, fotografii, imagini, pe baza aforismelor poetului;
III. CONCURSUL „IUBESC POEZIA”, recitare de poezii semnate de Grigore Vieru, pentru elevii de toate nivelele (fiecare participant
2 poezii, la alegere);
REGULAMENTUL DE PARTICIPARE :
a)
Înscrierea participanţilor:
-
până pe data de 19 februarie 2013;
-
participarea va fi indirectă , prin transmiterea
on line a lucrărilor (pentru
secţiunile I şi a II-a, cadrele
didactice doritoare sunt invitate şi aşteptate cu drag să-şi susţină lucrarea
la colocviu); iar directă pentru
secţiunea a III-a .
b) Depunerea
lucrărilor
- până pe data de 19 februarie
2013;
- fişa de înscriere şi lucrarea
vor fi transmise prin email pe adresa
corespunzătoare secţiunii;
-
obligatoriu
lucrările vor fi trimise, prin poştă,
şi pe suport de hârtie+CD, odată cu
o copie xerox după mandatul poştal de
achitare a taxei de înscriere. ( !!! lucrările
care nu vor ajunge şi pe suport de hârtie+ CD, nu vor concura .)
c) Adresa de corespondenţă
- fişa de înscriere şi lucrarea
vor fi transmise prin email pe adresa
corespunzătoare
secţiunii ;
SECŢIUNEA I: botezatu_liviu2001@yahoo.com
SECŢIUNEA a II-a : anastasia26grosu@yahoo.com
SECŢIUNEA a III-a:
anca.ankyta@yahoo.com
d) Redactarea lucrărilor:
- se va face în format A4, pe o singură parte, scris la un rând, cu margini
egale de 20 mm, cu caractere româneşti, maxim 4
pagini;
- titlul va fi scris cu majuscule ( Times New Roman 14 Bold), centrat;
- la două rânduri de titlu se va scrie autorul şi instituţia (pentru elevi
şi clasa) (Times New Roman 12);
- la două rânduri sub numele autorului se va începe scrierea textului
(Times New Roman 12);
- rezumatul pentru publicare va respecta indicaţiile de redactare a lucrării
şi va avea dimensiunea maximă de o pagină
(valabil pentru lucrările profesorilor !!);
- paginile nu vor fi numerotate;
- lucrarea şi rezumatul vor fi incluse într-un singur folder ce va purta
numele participantului;
- bibliografia se va consemna la sfârşitul lucrării;
e)
Evaluare:
PROFESORI
-
fiecare participant va primi diplomă de
participare;
-
adeverinţă de colaborare în cadrul simpozionului
-
CD cu ISBN
ELEVI
-
Cele mai bune creaţii vor fi premiate cu diplome
PREMIUL
I, PREMIUL II, PREMIUL III, MENŢIUNE, pe fiecare secţiune şi publicate/expuse/incluse pe
CD-ul cu ISBN:
Toţi participanţii vor primi
diplomă de participare.
f) Taxa de
participare:
-
taxa de
participare este de 30 LEI , pentru
profesori, 5 LEI pentru elevi şi este individuală.;
-
dovada
achitării taxei se va trimite odată cu fişele de înscriere şi lucrările (fie o
copie scanată, fie una xerox, a
mandatului poştal) ;
PROGRAMUL SIMPOZIONULUI:
VINERI- 22 FEBRUARIE:
LICEUL CU PROGRAM SPORTIV:
10-10.30:
DESCHIDEREA
10.30- 11.30 COLOCVIUL DIDACTIC
11.30- 12.00 FEED-BACK (IMPRESII, CONCLUZII)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)