UNIVERSUL POEZIEI LUI GRIGORE VIERU

Hostiuc Marina Cătălina, Chimie, gradul I, Liceul Tehnologic „Petru Rareş” Botoşani

            Într-un formular liric, Grigore Vieru îşi sintetizează astfel întreaga existenţă mărturisită cu dărnicie în numeroase poeme, pentru că el este prin excelenţă un nedisimulat evocator al autobiografului:  „ - Numele de familie şi prenumele?/ - Eu.// - Anul de naştere?/ - Cel mai tânăr an/ când se iubeau/ părinţii mei/ - Originea?/ - Ar şi semăn/ dealul acel/ din preajma codrilor./ Ştiu toate doinele// - Profesiunea?/ - îmi iubesc plaiul/ - Părinţii? – Am numai mamă/ - Numele mamei?/ - Mama/ - Ocupaţia ei?/ - Aşteaptă./ - Ai fost supus judecăţii vreodată?/ - Am stat închis : în mine/ - Rubedenii peste hotare ai?/ - Da. Pe tata. Îngropat./ În pământ străin. Anul/ 1945”