Sfântul Grigorie Palama-întemeietorul isihasmului
CATEHEZĂ
ÎN CADRUL CONCURSULUI NAȚIONAL CATEHETIC
„RUGĂCIUNEA ÎN VIAȚA MEA”
În „Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț”
Sfântul Grigorie Palama-întemeietorul isihasmului
Sfântul Paisie de la Neamț-ctitorul Filocaliei în limba română și slavonă
Propunător: prof. Timofti Maria-Valentina
Data: 3 aprilie 2022
Locația: biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”-Botoșani
Grup țintă: copiii și tinerii parohiei, cu vârste cuprinse între 7-18 ani
Durata: o oră
Competența generală: Manifestarea unui comportament moral-religios, în viața personală și în societate, în acord cu valorile religioase, având ca modele identitare viețile sfinților
Competențe specifice:
-să asculte viețile sfinților Grigore Palama și Paisie de la Neamț, sfinți isihaști, ca modele identitare;
-să analizeze scrierile și unele cuvinte duhovnicești de mare folos sufletesc, scrise de cei doi sfinți;
-să desprindă virtuțile sfinților, în urma analizării vieților, icoanelor și a troparelor;
-să rezolve unele sarcini de lucru, concrete, pentru formarea și dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și atitudinii de bun creștin.
RUGĂCIUNE ȘI IERTARE- SFÂNTUL ISIHAST SIMEON NOUL TEOLOG
CATEHEZĂ
ÎN CADRUL CONCURSULUI NAȚIONAL CATEHETIC
„RUGĂCIUNEA ÎN VIAȚA MEA”
RUGĂCIUNE ȘI IERTARE-
SFÂNTUL ISIHAST SIMEON NOUL TEOLOG
Propunători: prof. Timofti Maria-Valentina, prof. Fortoeș Mariana
Data: 12 martie 2022
Locația: biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”-Botoșani
Grup țintă: copiii și tinerii parohiei, cu vârste cuprinse între 7-18 ani
Durata: o oră
Competența generală: Manifestarea unui comportament moral-religios, în viața personală și în societate, în acord cu valorile religioase, având ca modele identitare viețile sfinților
Competențe specifice:
-ascultrea vieții Sfântului Simeon Noul Teolog, sfânt isihast, ca model identitar;
-analizarea scrierilor și ale unor cuvinte duhovnicești de mare folos sufletesc, scrise de Sfântul Simeon Noul Teolog;
-desprinderea virtuților sfântului, în urma analizării vieții, icoanei și a troparului;
-rezolvarea unor sarcini de lucru, concrete, pentru formarea și dezvoltarea cunoștințelor, abilităților și atitudinii de bun creștin.
ACTIVITĂŢILE NON- FORMALE ALE CERCULUI DE RELIGIE- FACTOR DETERMINANT ÎN DEZVOLTAREA COMPETENȚELOR
Prof. Timofti Maria-Valentina
Şcoala Gimnazială „Elena Rareş”- Botoşani
Întrucât religia este o disciplină complexă, este necesară desfăşurarea unor activităţi suplimentare, non-formale prin cercul de religie, activităţi care formează şi dezvoltă competenţe. Activităţile de la cerc îmbunătăţesc calitatea educaţiei religioase realizate la ore, iar lecţia se constituie în suportul pe care se sprijină activităţile cercului.
Cunoaşterea realităţii religioase reprezintă cunoaşterea (căutarea) lui Dumnezeu. Într-o societate atât de tulbure, este necesară apropierea elevilor de divinitate. Abordarea hermeneutică presupune demersuri psiho-pedagogice clare şi coerente, utilizându-se metode şi modalităţi concrete, strategii de formare şi dezvoltare a competenţelor în învăţământul religios. Voi prezenta, în continuare, câteva activităţi non-formale moderne de cunoaştere a realităţii religioase folosite la cercul de religie.
Modalități de remediere a crizei spirituale prin accentul pus pe valorile moral-creștine
Prof. Poleucă Liliana, Școala Gimnazială Nr. 12 Botoșani
În ciuda tuturor acestor realităţi dramatice ale vieţii umane personale şi comunitare, spiritualitatea ortodoxă apără valorile familiei, arătând că soţii constituie unul pentru celălalt reale binecuvântări dumnezeieşti. Fiecare cămin are vocaţia de a fi transformat într-o „biserică în miniatură”, într-un spaţiul al iubirii, dăruirii şi desăvârşirii, în care pruncii sau copiii sunt adevărate daruri divine, oferite de Părintele Ceresc, spre mângâiere şi alinare.
Credinţa şi teologia răsăriteană subliniază adevărul potrivit căruia, dincolo de convulsiile, alterările, degradările şi pervertirile la care este tot mai frecvent şi mai insistent supusă, chiar şi reconfigurată într-un nou context, familia se va afirma ca una dintre valorile esenţiale ale împlinirii umane, ca mediul cel mai potrivit al afirmării şi realizării individuale şi comunitare, ca un element şi simbol peren al fiinţei umane.
Ipostaze ale feminității în lirica vieriană
Autor: Hriscu Olimpia – Elena
Disciplina: Limba română-limba franceză
Școala gimnazială nr.17, Botoșani
De-a lungul timpului critica literară a evidențiat în creația
vieriană o serie de teme fundamentale:
copilăria, mama, patria, graiul, artistul, creația,patria, războiul .
Dintre acestea cea care a avut ecoul cel
mai profund a fost tema mamei.
Văzută prin ochii puri, inocenți ai coplilului, mama capătă
puteri ontologice, întruchipând perfecțiunea și iubirea universală. De la
naștere și până la moarte, poetul i-a purtat acesteia o profundă
recunoștință. Iată cele patru ipostaze în care este surprinsă imaginea mamei: de mamă
reală, care i-a dat naştere şi l-a crescut(Cântec
cu acul), de chip spiritual (Făptura mamei), de simbol (Această lună lină, Izvorul mamei, Cine-i pasărea), de mit (Cămăşile, Mică baladă). Tema este vastă și susținută de motive
dominante: cămăşile, lacrimile, iarba, steaua, izvorul, pasărea, tăcerea,
nesomnul, mâinile, părul, buzele mamei etc.
Uneori, în viziunea poetului, patria se identifică cu mama (Mamă tu eşti), cu Moldova.
Grigorie Vieru, poet în peisajul poeziei româneşti
Pîşnei Daniela ,Prof.înv.primar ,gradul I,Liceul
Tehnologic,,Nicolae Bălcescu,, Flămânzi
Grigore Vieru ,poetul cu chip blând, o minte
strălucită, un om bun, iubitor de oameni şi de țară. Așa era Grigore Vieru,
poetul român născut dincolo de Prut, perceput nu doar de apropiați, ci și aceia
care și-au intersectat drumul cu al său. El poate fi considerat poetul tuturor vârstelor, ce ne
unește prin cuvânt, bunătate, iubire. Astăzi slova lui și întreaga opera
literară e cunoscută departe de hotarele țării, este poetul inedit și va rămâne
unic prin veșmântul său poetic.
Prin opera sa impresionată, orânduită în paginile a peste zece volume, poetul rămâne prezent printre noi, chiar dacă e plecat să stihuiască în ceruri. Cu părere de rău, mulți dintre noi nu mai avem timp să deschidem vreo carte de poezii.
Grigore Vieru-poet al neamului
Prof.înv.primar Curcă Elena-Lăcrămioara
Școala Gimnazială ”Ștefan cel Mare ”Botoșani
”Grigore Vieru este
un mare și adevărat poet. El ne transfigurează natura gândirii în natura
naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și
îmi influențează versul plin de dor, de curata și pura lui poezie.”
Nichita Stănescu
Poezie,
libertate, iubire, Patrie şi Mamă: sunt cuvintele care descriu cel mai
bine opera şi viaţa celui care a fost marele poet român Grigore Vieru, din
Basarabia
”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Aceste cuvinte stau gravate pe piatra funerară a marelui poet român basarabean Grigore Vieru, ca o veșnică aducere aminte a simplității și omeniei cu care ne-a cucerit inimile. Vieru a trăit prin poezie, a implantat în noi destoinicul și vrednicul, ca pe niște piloni existențiali, și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit. Predestinat să fie prigonit pentru dreptate, Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile cele mai neguroase. S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români (așa cum îi plăcea să le zică). Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, și crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin muncă și devotament să obțină rezultate impresionante pentru acele vremuri.
Natura în poeziile lui Grigore Vieru
Manolache Veronica
Profesor învățământ primar,
Grad didactic I
Liceul cu Program Sportiv
Botoșani
Grigore Vieru
s-a născut într-o familie de plugari
români a lui Pavel şi Eudochia Vieru la 14 februarie 1935, satul Pererîta,
fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova și a decedat la data de. 18
ianuarie 2009, Chişinău. A absolvit
școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie
din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii „Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină, și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 a fost redactor la editura „Cartea Moldovenească”. A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Chipul mamei- prin ochii şi sufletul lui Grigore Vieru
Bibliotecar
Adochiței Garofița
Liceul Pedagogic „Nicolae Iorga”, Botoşani
„Nimeni nu ştie
mai bine ca inima, secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului
scăpat din gura inimii.”(Grigore Vieru)
Grigore Vieru, unul dintre cei mai
importanţi poeţi basarabeni, a fost, incontestabil, o voce singulară, de o
expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti. Creaţiile sale lirice
acced spre infinit, sunt armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere, cu alte
cuvinte sunt înălţătoare, sublime. Pentru Grigore Vieru, „poezia pe care o
simţi, este ca şi înţeleasă.” Altfel spus, poezia nu-şi poartă într-adevăr
numele decât atunci când produce emoţie şi când oglindeşte, prin însăşi făptura
ei, trăirile din suflet. Şi pentru că poezia iese din suflet, iar acolo
dăinuieşte şi imaginea mamei poetului, este de la sine înţeles că fiinţa
făuritoare de viaţă va fi evidenţiată prin cel mai sublim mod cu putinţă:
poezia.
Visul de veacuri al poporului român
Prof.
Chiper Alina – Mihaela
Grad
didactic I
Scoala
Gimnazială Nr. 1 Perieni
Basarabia a fost prima provincie românească ce s-a unit cu
România, fapt împlinit la 27 martie/9 aprilie 1918, când Sfatul Ţării, care cuprindea
reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de voturi,
hotărârea Basarabiei de a se uni cu România.
La 15/28 noiembrie 1918, Congresul general al
Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor
din Bucovina, a hotărât, în unanimitate, „unirea
necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş,
Colacin şi Nistru cu regatul României”.
Manifestul,
ce privea convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia, a fost lansat de
Marele Sfat Naţional din Transilvania, la 7/20 noiembrie:
„În numele dreptăţii eterne şi al
principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor (…) naţiunea română din Ungaria
şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale şi
acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă”.
Poetul generator de nemurire - Grigore Vieru
Prof. Bianca - Maria Ilaș, învățământ primar, gradul I
Școala Gimnazială Nr. 10 Botoșani
Grigore Vieru este poetul
care a iubit poporul român şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor,
îndrăgostiţilor, maturilor, lăsând o operă monumentală, plină de muzicalitate. El trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile copiilor.
A fost, este şi va rămâne un simbol al culturii naţionale.Tot ce e mai frumos
astăzi poartă numele lui. Şi cerul cu stelele şi ochii mamei ne sunt mai
aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără. A ajunge să poţi să
redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să
crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie, înseamnă să fii un poet ales. Visul
său era de a uni lumea prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi
visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de
diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Moştenirea
pe care a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii, mângîindu-şi sufletele cu
versurile lui, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le creează
şi le păstrează cu sfinţenie.
Simbolistica cuvântului ,,mama” în poezia lui Grigore Vieru
Ungureanu Livia, prof. înv.
primar, grad I,
Școala Gimnazială ,,Grigore
Antipa” Botoșani
Rezumat
În opera
poetului Grigore Vieru cuvântul ,,mama” are o simbolistică aparte: veșnicia,
spiritul de sacrificiu, rezistența, nestrămutarea rădăcinilor, substitutul
eternității, Mama-Patrie, Mama-Cuvânt, Mama-Limbă, Mama-Libertate, Mama-Dor,
Mama-Univers.
Recunoștința poetului pentru
sacrificiul mamei rămâne cel mai puternic ecou al relației dintre cei doi.
Această prețuire este manifestată o viață întreagă de către fiul recunoscător,
care ajuns la senectute are puterea să o exprime în profunzime: ,,O stea mi-atinge fața/ Ori poate-a ta
năframă/ Sunt alb, bătrân aproape/ Mi-e dor de tine, mamă!”
Grigore Vieru- poetul arhetipurilor
Ursache Angelica,
Profesor pentru învăţământul primar,
Grad didactic I
Şcoala
Gimnazială Nr. 10 Botoşani
,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi!”
– aşa se definea poetul Grigore Vieru.
A fost maestru al cuvântului,
iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi
şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor,
lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară. Poet
liric, cu o sensibilitate mare, dedică poezii sufletului omenesc. Poet al
mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet
al lucrurilor sacre.
Poeziile
sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției
armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi
române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale
spiritualității neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător
oricum. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a
avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a
iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în
conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci
când auzim vreun vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai
deosebite mărci stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiuni patriotice
ascunse printre rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și
îți prefac inima și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de
năzuință. Ți se deschid ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam,
de plai, de mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.
Poezia
lui Grigore Vieru este în consonanţă şi cu poezia unei Europe ce se dedică
multiculturalităţii, şi cu păstrarea zestrei culturale autohtone. Versurile lui
sunt un altar pe care poetul se dăruieşte întru armonie, sunt un sanctuar al
sacrificiului. Din acest spirit al dăruirii de sine, Grigore Vieru devine un
simbol al credinţei în metafora existenţială a unui popor român ce nu poate fi
dezbinat. Poemele sale continuă un program literar ce se doreşte un imn al
uniunii de suflet şi simţire. Literatura română a vibrat la versurile acestui
poet mult prea român. Dramatismul, organicitatea versurilor vierene sunt semnul
unui înalt patriotism liric pe care, din păcate, abia acum îl receptăm în tot
tragismul lor.
Grigore Vieru este o rugăciune şi o
rugăminte la reconstituirea ideii de unitate naţională sub egida limbii române.
Poeziile pentru copii ale lui
Grigore Vieru au un vădit caracter educativ. Majoritatea lor dezvăluie
capacităţile de pedagog înnăscut ale artistului. Prin catrenele sale pe care
copiii le pot memoriza cu uşurinţă datorită ludicului şi muzicalităţii din ele,
Vieru altoieşte în conştiinţa micilor cititori valori general-umane, respectul
faţă de părinţi, dragostea pentru patrie şi pentru limba maternă. Important e
că reuşeşte să facă acest lucru fără a fi plictisitor deloc.
Poezia pentru copii a lui Grigore
Vieru se identifică cu bucuriile şi „nefericirile” copilăriei însăşi, este, cu
certitudine mai mult decât o carte, ea
capătă proporţiile unei mari şcoli, ale unui templu în care copiii sunt iniţiaţi
în tainele cunoaşterii vieţii şi ale receptării frumosului artistic.
Grigore Vieru rămâne a fi un poet
model în cultura română, dar în același timp și extraordinar, de neîntrecut. El
este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”. Printre calităţile
scrisului lui Grigore Vieru sunt unitatea stilistică, de vorbire, dublată de o
mare iubire pentru limba care ne uneşte, un simţământ ce se revendică de
la eminesciana simţire românească şi un acut sentiment al
valorilor naţionale pe care niciun Prut nu-l poate şterge. Grigore Vieru este o
rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea ideii de unitate naţională sub egida
limbii române.
Principala
virtute a poetului este iubirea faţă de limba română înţeleasă ca un respect de
sine. Practic, două esenţe s-au întrupat într-o metaforă.
Bibliografie:
1. Duminica mea este rândul
pe care-l scriu (dialog cu Ognean Stamboliev, traducător din Bulgaria) // Vieru,
Grigore Cel care sunt, Editura Literatura
artistică, Chişinău, 1987;
2. Vieru, Grigore Scrieri
alese, Literatura artistică, Chişinău, 1984;
3. Cimpoi,
Mihai Univers matern, univers al copilăriei, prefaţă la
Vieru, Grigore Opere alese, Literatura artistică, Chişinău, 1984.
Din România spre Basarabia - drum spre casa lui Grigore Vieru
Roșca Ana,
profesor învățământ primar, gradul didactic I,
Școala
Gimnazială Nr. 10 Botoșani
Poetul
nostru drag a plecat sus și ne veghează. Zi de zi, an de an, e tot mai departe,
însă neuitat! Grigore Vieru este poetul începuturilor, ființă pământeană și
nepământeană deopotrivă, umedă de roua lacrimilor vărsate de-a lungul
veacurilor de românii basarabeni. Sursa poeziei lui Grigore Vieru este viața în
toată complexitatea ei: copilăria, bucuria tinerească, neliniștea și suferința
iubirii absolute.
Născut în ziua dragostei, Grigore Vieru a presărat dragostea de patrie, neam, mamă și natură în toate poeziile sale. Nu este poem care să nu te răscolească până în adâncurile sufletului. Nu există vers vierean, aranjat pe linie melodică și cântat de Ion și Doina Aldea-Teodorovici, care să nu transmită durerea și regretul profund față de dezrădăcinarea poporului român și a existenței hotarului de la Prut. A iubit necondiționat scrisul, limba română, românii de pretutindeni și mai presus de atât a iubit viața „până la lacrimi”. Toate acestea s-a străduit să le transmită copiilor săi. Una dintre frazele cheie sună în felul următor: „Ascultă, fiule, ca o povață, prea sus nu te ridica, te vor spânzura, prea jos nu te apleca, te vor călca”. Acesta este motto-ul pentru fiul poetului, lăsat de Grigore Vieru.
,,Grigore Vieru , între Basarabia și România”
,,Degeaba a venit libertatea ,dacă
frații nu se cunosc între ei” ,(
Grigore Vieru. )
Când s-a născut,Dumnezeu l-a sărutat pe frunte.Mai târziu
Grigore Vieru a devenit unul dintre scriitorii noștri cei mai îndrăgiți.L-a
sărutat pe suflet.Grigore Vieru a devenit exemplu de omenie ,modestie,bunătate
și cumsecădenie.Prefera să rostească poezia,,Casa mea”
....,,Și vei tace lung cu mine/Cu văz tulbur și
durut,/Casă văduvă și tristă/De pe margine de Prut...
Această casă ,,văduvă și tristă” e însăși Basarabia îngenuncheată,bucată de țară din stânga Prutului.Cu deosebită plăcere vede visul realizat și pleacă peste Prut .El vedea unirea cu Țara prin cuvânt.Patria lui era Limba română.A scris și a trăit prin Limba Română.Poezia lui e legătura dintre nem și timp,copac și frunze,iarbă și pământ,cer și stele..Poeziile Marelui Poet sunt ca un trăstet urmat de lumina unui fulger.Limba Română,Mama,Casa părintească Eminescu sunt temele vierene cu profunde subtilități.
Grigore Vieru- poetul României Mari
Grigore Vieru- poetul României
Mari
PIP Palade Agata
Școala Gimnazială,,Stroe
S.Belloescu”
Bârlad Vaslui
,,În aceeaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.”
(În limba ta –Grigore
Vieru)
Grigore Vieru a fost, este și va fi ,
incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în lirica
românească. Poeziile lui au ca element
esenţial apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o
ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei
limbi. Un poet mesianic, un poet al neamului
său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama şi Unitatea neamului.
Contemporan cu noi, el este şi un exponent al
ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le exprimă artistic
şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la
freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
GRIGORE VIERU, ÎNTRE BASARABIA ȘI ROMÂNIA
Prof. înv. primar PRELIPCEANU VIOLETA
ŞCOALA GIMNAZIALĂ „TIBERIU CRUDU’’ TUDORA
COM. TUDORA, JUD. BOTOŞANI
,,Sunt
iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de
plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a
consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o
operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară.
Poet liric, cu o sensibilitate mare, dedică poezii sufletului omenesc. Poet
al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii –
poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
„Grigore Vieru a fost mai mult
decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru poet dispariţia fizică
nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin frumosul semănat în
inimile copiilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă
a culturii naţionale .
Mic tratat despre ce înseamnă acasă ( motivul casei părintești în lirica lui Grigore Vieru)
Prof.
Budeanu-Mihalachi Mihaela, Limba și literatura română, gradul didactic I,
Liceul
Dimitrie Negreanu, Botoșani
Motto:
Nu cunosc un dar mai frumos din partea unui
musafir străin decât acela
de a - mi
elogia țara în limba casei mele . (Poeme din bătrâni – Grigore Vieru)
Universul creației
unui scriitor se construiește din dimensiuni spirituale, tematice,
filozofice. La Grigore Vieru, lumea
operei se materializează din entități: PATRIA, MAMA, CASA PĂRINTEASCĂ. De cele
mai multe ori ele se confundă într-un
chip cu totul sublim. Și această sublimare nu permite excluderea vreuneia. A se
confunda este echivalent la Grigore Vieru cu a se Înnobila. Patria are în ea
căldura căminului matern.
Să treci desculț dimineața
Prin iarba verde de acasă
Cu lanțul de rouă la glezne
Iată ce este Patria! ( Poem)
Mama este patria sacră a poetului, dar și casa
dorului său, iar casa părintească e patria satului natal și mama celor înstrăinați
înainte de vreme.
Grigore Vieru-poet al neamului românes
Grigore Vieru-poet al neamului românesc
Pr. Prof. Iftodi Marian-Liviu, Religie Ortodoxă, Grad
Didactic I, Școala Gimnazială Mihail Sadoveanu, Dumbrăvița, Jud. Botoșani
Grigore
Vieru este poetul începuturilor, ființă pământeană și nepământeană deopotrivă,
umedă de roua lacrimilor vărsate de-a lungul veacurilor de românii basarabeni.
Sursa poeziei lui Grigore Vieru este viața în toată complexitatea ei:
copilăria, bucuria tinerească, neliniștea și suferința iubirii absolute. Poezia
lui este didactică, e o carte de lectură eternă: o viață de om de la naștere la
moarte, transpusă în forme parabolice, uneori moale și fin, alteori aspru,
retoric și povățuitor.
Poetul Grigore Vieru, maestru al
cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam, a iubit poporul român până la
lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor,
maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe
rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii sufletului omenesc.
Patria şi Mama – două teme majore în creaţia poetică a lui Grigore Vieru
Prof. ROBU
ADRIAN-VALENTIN
ŞCOALA GIMNAZIALĂ Nr.
7 BOTOŞANI
Când te hotărăşti să scrii despre Grigore Vieru –
„Orfeul de peste Prut”, cum l-a numit
Lazăr Lădariu – nu se poate să nu-ţi tremure mâna, fiindcă te gândeşti imediat la uriaşa sa
personalitate, atât ca patriot înfocat, cât mai ales unul dintre cei mai de
seamă poeţi români ai literaturii contemporane. În ceea ce mă priveşte, l-am
considerat şi îl consider pe Grigore Vieru „Cetăţeanul de Onoare” al României,
aducându-mi aminte de cuvintele rostite aici, la Topliţa, oraşul care i-a
conferit în premieră, înaltul titlu de „Cetăţean de Onoare”, în 1995, cu ocazia
împlinirii vârstei de 60 de ani. „Devenind azi Cetăţean de Onoare al al
Topliei – a spus atunci Poetul – simt că am devenit Cetăţean de Onaore
al Patriei mele scumpe – România”.
Aceasta a fost convingerea
dintotdeauna a lui Grigore Vieru că adevărata sa patrie este România, nu
Republica Moldova. „Nu am nimic împotriva Repubicii Moldova, pe care am
susţinut-o de la bun început şi a susţin, dar nu altfel decât o treaptă spre
Reîntregire”. Grigore Vieru a trăit având în suflet credinţa şi speranţa
reîntregirii. „Cred în restabilirea hotarelor strămoşeşti şi doresc această
legitimă restabilire. Pentru că, dincolo de patriotismul meu local, basarabean,
ştiu că Mioriţa s-a născut în Vrancea, că mănăstirea noastră cea mare şi adâncă
este Putna (…), că stâncile din Pererita mea natală, pe care le port în
sufletul copilăriei mele, nu au tăria Carpaţilor; că nu putem fi o cultură, o
ştiinţă şi o istorie naţioală fără Eminescu şi Creangă (…). Cred, cu toată
inima, că Reunirea cu Ţara mamă este inevitabilă”.
Grigore Vieru – român al celor două Românii
înv.
Popovici Adina, grad didactic I,
Liceul
de Artă Ștefan Luchian Botoşani
Definit de Ioan Alexandru ca fiind poetul ce și-a asumat
greul unei vieți, trecându-l prin sufletul său plin de răbdare, înțelepciune și
deplină frumusețe, Grigore Vieru a răscolit inimile românilor de dincoace și de
dincolo de Prut.
Dacă e să descriem în doar câteva cuvinte opera şi viaţa
marelui poet Grigore Vieru, am putea spune: libertate, poezie, iubire, mamă,
patrie.
În general, omul nu se gândeşte la
moarte. El încearcă în diferite chipuri s-o anuleze, să nu-i accepte iminenţa. Se
prinde de viaţă ca furnica pe firul de iarbă atunci când plouă. Ne naştem
purtând în vene dorinţa fierbinte de a trăi. Însă, se află printre noi oameni
rupţi de iureşul vieţii grăbite, care trăiesc pentru bine şi frumos, care pun
valorile mai presus de fericirea lor proprie şi care, desigur, plătesc preţul aferent
acestei meniri.
Copilul și copilăria în opera lui Grigore Vieru
Knihinschi Ionela-Cătălina, prof. înv. primar, gr. did. I,
Școala Gimnazială „Ștefan cel Mare” Botoșani
Rezumat: În creația lui
Grigore Vieru, copilul și copilăria aduc cititorul într-o minunată atmosferă:
copilul-cititor e într-un spațiu familiar lui, în firescul vârstei și preocupărilor sale; cititorul-adult
redescoperă paradisul pierdut al copilăriei și redevine copilul de altădată.
Zâmbetul, bucuria, duioșia sunt inerente atunci când revenim la poezia lui
Grigore Vieru.
Grigore Vieru s-a născut in familia de plugari români a lui Pavel
și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal,
în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani pe care o
termină în 1953. La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima
linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele
pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor
din Basarabia.