Grigore Vieru, un poet pentru muzică și un muzician al poeziei



Hlibocianu Iuliana, profesor, Liceul cu Program Sportiv- Botoșani
                                                                                     
                                                                                        „Adevăratele tristeți sunt trei: de maică, de cel drag și de muzică; restul sunt păreri de rău.”
Grigore Vieru
Suflet bun, sălășluind într-un trup sensibil, frământat de trăiri, sensibil la arta
adevărată, poetul , Grigore Vieru, a lăsat moștenire românilor de pretutindeni o operă excepțională, plină de credință în Dumnezeu, de iubire de oameni, de dor de mamă, de durere de țară. Poetul își ”cântă” sufletul în versuri de o muzicalitate profundă care se simte de la prima vorbire și prima audiție, fiecare poezie vieriană fiind o adevărată „rapsodie”.
Relația poetului cu muzica vine din „arhitectonica” spiritului său care s-a aplecat mereu către frumosul adevărat. Chiar dacă nu a avut studii muzicale de specialitate, Grigore Vieru a avut o cultură muzicală bogată și un simț aparte al notelor. Pasiunea lui pentru muzică poate fi analizată din trei perspective:
1. Perspectiva organofonică- paleta de instrumente muzicale ce apare în opera poetului;
2. Colaborarea poetului cu interpreți, compozitori, dirijori;
3. Grigore Vieru- creator de melodii
1. Perspectiva organofonică
Prezența diferitelor instrumente în opera poetului demonstrează relația acestuia cu arta sunetelor și sporește muzicalitatea poeziei sale prin imaginile induse. Astfel, sunt prezentate toate familiile instrumentelor, cu excepția celor electronice. Din familia instrumentelor aerofone apar: flautul, în poezia, „Crinule”; fluierul, în poeziile, „Fiindcă”, „Mulțumim pentru pace”, „Inscripție pe o vioară”; trombonul, în poezia, „Stau cu trombonul unii”; trompeta, în poezia, „Trompeta”. Din familia instrumentelor cordofone apar: chitara, în poeziile, „Ascultați, măi, copii”, „Serenadă”, „Poem”, „Seara ghitarelor”; harpa, în poezia, „Harpa”; vioara/ scripca, în poeziile, „Satul meu”, „Ascultând pe Enescu”, „Inscripție pe o vioară”, „Greierașul”, „Sărută-mă”. Din familia membranofonelor apare  toba, în poezia, „Toba ariciului”. Din familia idiofonelor apare clopotul în poeziile: „Lacrima”, „Ochianul”, „Duminica”, „La Mănăstirea Căprioara”, „Pentru ea”. O gamă organofonică foarte bogată din care s-ar putea constitui o veritabilă orchestră, adăugând „corul” muzicienilor care au stat mereu în preajma lui Grigore Vieru : interpreți, compozitori, dirijori, prieteni, admiratori, etc.
2. Colaborarea poetului cu interpreți, compozitori, dirijori
Muzicalitatea, profunzimea și sensibilitatea versurilor acestui mare „poet al muzicii” a reprezentat sursă de inspirație pentru mulți muzicieni, pentru mulți tineri compozitori fiind un adevărat mentor.
În anii ’60, „fenomenul Vieru”era pe buzele tuturor studenţilor Conservatorului din Chişinău. Atunci au apărut primele cântece pe versurile poetului. Era o vreme de restrişte pentru românii din Basarabia. Se impuneau multe şi din punct de vedere muzical. Cântecele pe versurile lui Grigore Vieru aveau ceva aparte, nu puteau fi îngrădite de nimeni şi nimic.
Colaborarea cu muzicianul, Ştefan Andronic , dirijorul coralei, „Vocile Primăverii”, a reprezentat o lungă și rodnică prietenie care a început prin anii 1976 și a continuat până marele Vieru a părăsit scena vieții. Chiar dacă nu erau în grațiile regimului de atunci , acest trio a devenit legendar în muzica de dincolo de Prut , promovând talente naționale. Creația și dragostea de neam au întărit prietenia dintre cei doi. „Vocile Primăverii ” cântau iubirea pe versuri vieriene. Împreună au alcătuit culegeri de cântece ce erau interpretate de corală, culegeri de cântece pentru copii, cu denumiri semnificative: „Cine cântă nu e singur”, „Florile dalbe”. Chiar dacă e foarte dificil să creezi versuri pentru piese clasice, Grigore Vieru a reușit să facă versuri pentru piese simfonice de Mozart, Beethoven, Albioni, Chopin, Vivaldi, Strauss, Bach, Schubert, Schuman, Ceaikovschi, Haydn. „Am îndrăznit să-l cântăm pe Mozart în limba română!”, spunea dirijorul, Ștefan Andronic. Cu pasiune pentru muzica națională pe care o considera sacră, a scris versuri și pentru Rapsodiile lui Enescu și Balada lui Ciprian Porumbescu. De multe ori i s-a reproșat că privește prea mult peste Prut. „Versurile Baladei lui Ciprian Porumbescu, metaforic vorbind, pot muta sori și stele.”, afirma maestrul, Ștefan Andronic. Cei doi prieteni s-au ocupat și de prima culegere cu cântece pe versuri de Grigore Vieru, pe muzica unor compozitori invitați de Ștefan Andronic, culegere pe care poetul a numit-o „Poiana privighetorilor”. A urmat apoi „Roua veșniciei”, antologie cu piese clasice pe versurile poetului și cu 45 biografii ale compozitorilor.
O altă colaborare remarcabilă a poetului a fost cu interpretul de muzică populară, Vadim Gheorghelaș. „Anii în care am lucrat cu Grigore Vieru mi-au dat optimism și m-au făcut să gândesc altfel decât până atunci. Avea o aură foarte puternică și parcă mă încărcam de la el cu energie, cu dorința de a face ceva. Am făcut lucruri frumoase împreună.”, spunea artistul. Începutul acestei colaborări a rămas în sufletele tuturor deoarece s-a realizat printr-un cântec emoționant, scris în memoria tatălui artistului care decedase, „Cântec pentru tata”, cântec cunoscut de toți românii iubitori de acest gen muzical, pe muzica lui Gheorghe Banariuc . „Maestre, se cântă mama în toate felurile, și la poartă, și cu furca în mână, dar, uitați-vă, că eu am crescut fără tată și nu este niciun cântec”, spunea artistul, Vadim Gheorghelaș. La prima audiție a versurilor, Vadim Gheorghelaș a fost emoționat până la lacrimi, după cum a  declarat acesta. Interpretul are în repertoriu peste 25 de piese pe versurile marelui poet, a participat cu acesta la sute de concerte, în 11 ani de colaborare. Ultimul CD al regretatului, Vadim Gheorghelaș, este o selecție de melodii pe versurile marelui poet, Grigore Vieru și muzica lui Gheorghe Banariuc, denumit, „Adevăr vă spun”.
La sfârșitul anilor `80, Grigore Vieru se afla în prima linie a Mișcării de Eliberare din Basarabia, versurile și cântecele pe versurile sale având un puternic rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia.
Grigore Vieru a scris , printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene animate, „Maria Mirabela”, iar poezia,  „Dragă Otee”, a fost pusă pe muzică și interpretată de Iurie Sadovnic, piesă preluată, ulterior și de alți artiști, Zdob și Zdub, Anastasia Lazariuc.
Mulți compozitori basarabeni s-au inspirat din poezia lui Grigore Vieru alcătuind culegeri de cântece: „Poftim de intrați”, „Cine se crede”, ș.a. Din colaborarea strânsă cu compozitoarea Iulia Țibulschi s-au realizat cântece pentru copii: „Soare, soare”, „Clopoțeii”, „Stea-stea, logostea”, „Ramule-neamule”, „Cântând cu iubire” ș.a.
Poate cele mai cunoscute piese pe versurile lui Grigore Vieru sunt cele interpretate de soții, Doina și Ion Aldea Teodorovici, cea mai îndrăgită piesă fiind „Eminescu”. „Reaprindeți candela” este o piesă pe versurile și muzica acelorași maeștri, interpretată cu multă sensibilitate și de Dida Drăgan.
O altă colaborare strânsă a fost cu interpreta , Anastasia Lazariuc. Într-un interviu, artista a declarat că-i lipsesc lecțiile de viață și versuri noi ale poetului Grigore Vieru. Primul ei cântec pe versuri de Grigore Vieru a fost „Lacrimă”, muzica- Constantin Rusnac, lansat în 1982. Dar, cântecul ce lăsat amprente adânci în sufletul Anastasiei Lazariuc, a fost „Ca prima oară”, înregistrat în 1984, muzica- Ion Aldea Teodorovici. Tot din colaborarea poetului cu cei doi au fost lansate și piesele: „Fuga, fuga”, „Misterul dragostei”, „Cireșele amare”, precum și cântece pentru copii. Majoritatea compozitorilor cu care artista , Anastasia Lazariuc,  a colaborat au scris cântece pe versurile poetului, Grigore Vieru. Printre aceste se numără și: „Păstrați iubirea”, „Oglinda clipelor”, „În amintirea mamei”- muzica- Eugen Doga; „Ultima oră”, „Cred în dragostea ta”, „Sentimente”, „În casa mea”- muzica- Petre Teodorovici; „Nu te mai cunosc”, „Se-nsera”, „Tinerețe”, „Mă minunez”- muzica- Anatol Chiriac; „Cântec de duminică”, „În țara mea”, „Strigăt șoptit”- muzica- Daria Radu.
Grigore Vieru a fost foarte bun prieten cu interpreți și compozitori de pe ambele maluri ale Prutului. Printre aceștia se numără și: Fuego, care îl considera pe poet părintele spiritual, Tudor Gheorghe, Nicolae Furdui- Iancu, Sofia Vicoveanca, Mihai Ciobanu ș. a.
3. Grigore Vieru - creator de melodii
Unor maeștri ai sunetelor, poetul le dedica versuri, uneori melodii, exprimându-și deschis gratitudinea sa: compozitorului, Tudor Chiriac- piesa, „Cântecul soarelui”, lui Ion Macovei- cântecul, „Mă uitam”, Iuliei Țibulschi- piesa, „Cucule”, maestrului, Ștefan Andronic, cântecul, „Albinuța”, dirijorului, Valentin Budilevschi, cântecul, „Umbreluța spicului”.
Grigore Vieru a scris și melodii pentru copii, „Să crești mare”  ș.a.
Poezia lui Grigore Vieru, ca și piesele muzicale pe versurile marelui poet, rămân în memoria și pe buzele tuturor românilor. Cu sublimă blândețe, poetul a trecut graiul românesc prin inima sa și a transmis o nouă frumusețe, creând o veșnicie care ne cuprinde pe toți: VEȘNICIA ROMÂNEASCĂ, GRIGORE VIERU!

„Cântecul este sufletul urgent al vieții omenești. Cântecul este posibilitatea și privilegiul artistului de a gândi auzit, cu voce tare, în mijlocul oamenilor. El este o forță miraculoasă: îndulcește clipa omului trudit și potolește pe omul cel rău. Cântecul seamănă copiilor: el nu poate stăvili răul, dar îl poate amâna.”
( Grigore Vieru)

Bibliografie
1. *** „Două vieți și o dragoste”- vol. I, Chișinău, Editura Universul,     2004;
2. Vieru, Grigore- „Cel care sunt”-Versuri, creionări, interviuri, note, Chișinău, Literatura artistică, 1987;
3. Vieru Grigore- „Rădăcina de foc. Poeme, confesiuni”- București, 1988;
4. Dr. Victor Ghilaș- „Instrumentele muzicale în creația lui Grigore Vieru: simbol și semnificație”-www.akademos.asm.md-2010;
5. Agenția Națională de Presă, AGERPRES- Documentar-„Grigore Vieru, poetul care nu a visat să ajungă în Cosmos, ci doar să treacă Prutul.”-2014.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu