Destinul românesc al unui poet basarabean, Grigore Vieru

Botaș Georgiana, prof. înv. Primar, 

gradul I, Școala Gimn. G. Tutoveanu, Bârlad

Grigore Vieru a fost una din persoalitățile marcante, creatoare, patriotice ale neamului româesc al secolului XX. A fost glasul plin de românism al basarabenlor. Cea mai mare dorință și regret al vieții sale a fost unirea teritorială a Basarabiei cu patria mumă, România. S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de șapte clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. Sentimentul unui adînc patriotism asociat cu cel al dragostei materne îl determină pe poet să descrie în mantia versului pînă la compararea mamei cu nişte lucruri cum ar fi: patria, pământul şi altele.Vieru adună într-un centru nuclear mişcările solemne ale sufletului reflectat spre mamă. Dumnezeu vrea și oameni buni, vrea genii. Iar dacă L-a ales pe el, înseamnă că este prea bun pentru ca să mai stea pe acest pământ plin de păcate. 

Destinul românesc al unui  poet basarabean, Grigore Vieru

Botaș Georgiana, prof. înv. Primar, gradul I, Școala Gimn. G. Tutoveanu, Bârlad

Grigore Vieru a fost una din persoalitățile marcante, creatoare, patriotice ale neamului româesc al secolului XX. A fost glasul plin de românism al basarabenlor. Cea mai mare dorință și regret al vieții sale a fost unirea teritorială a Basarabiei cu patria mumă, România. S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit școala de șapte clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.

            Debutează editorial ca student cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, în 1957, apreciată de critica literară. A absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie în 1958. Se angajează apoi ca redactor la  „Scînteia Leninistă”, actualmente "Florile Dalbe" .Se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

           Anul 1968 scoate volumul de versuri lirice  Numele tău, cu o prefață de Ion Druță, fiind apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. Trei poeme din volum sunt intitulateși dedicate poeților români Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

           Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia, textele sale având un mare rol în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică, având șanse minime de supraviețuire. A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac .

     Opera sa a fost una destul de bogată, in versuri dedicate copilăriei, mamei, patriei, și credință. A scris și versuri pentru filme și multe au devenit imnuri. Astfel, opera sa a numărat următoarele volume:

ü  1957 - Alarma (versuri pentru copii)

ü  1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)

ü  1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”

ü  1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).

ü  1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.

ü  1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).

ü  1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)

ü  1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.

ü  1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.

ü  1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru)

ü  1972 - Trei iezi

ü  1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)

ü  1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)

ü  1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).

ü  1989 - Metafore albastre - (editura „Narodna cultura”, Sofia — în colecția Globus poetic, traducere înlimba bulgară de Ognean Stamboliev.

ü  2010 - Mi-e dor de piatră  - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii

 Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu iubire" ș.a

Sentimentul unui adînc patriotism asociat cu cel al dragostei materne îl determină pe poet să descrie în mantia versului pînă la compararea mamei cu nişte lucruri cum ar fi : patria, pămîntul şi altele.Vieru adună într-un centru nuclear mişcările solemne ale sufletului reflectat spre mamă.Mama devine în perioada postbelică patria eului liric. Repetarea primelor două versuri şi în finalul poeziei evidenţiază trăsăturile definitive ale mamei în comparaţie cu patria,iar magnificienţa, candoarea şi armonia ce cuprind aceste versuri nuanţează semantica întregii poezii.

În memoria lui Grigore Vieru: Vrem să ridicăm mâinile spre cer și să strigăm către Atotputernic: “De ce Doamne anume El?”. Ce folos? Dumnezeu vrea și oameni buni, vrea genii. Iar dacă L-a ales pe el, înseamnă că este prea bun pentru ca să mai stea pe acest pământ plin de păcate. 

            A lăsat în urma sa ochi care vor lăcrima veacuri multe, oameni care îl adoră, masa de scris și poeziile sale nemuritoare. Îl plânge codrul, îl plânge Nistrul și Prutul, îl plânge cerul, îl pâinge toată lumea, dar lacrimile nu pot șterge amintirea. Acesta este glasul poporului care își plânge fiul plecat mult prea devreme și care mai avea multe de spus .

Bibliografie:

• Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.
• Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Ed. 1995, 2010
• Tudor Țopa. Voievozii inspirației. Chișinău, 2007, p. 256–262.
• Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
• A.M. Prohorov (gl. red), Sovetskii Ențiklopediceskii Slovari, M., Gl. red. Sovetskoi ențiklopedii, 1981 (în rusă)
• Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2, p. 37
• DEI Nume proprii, Ed. Cartier, Chișinău-București, 2004
• Literatura și Arta Moldovei, Enciclopedie, Chișinău, Red. ESM., 1985
• Bol'șoi Rossiiskii Entsiklopediceskii Slovar,Moscova, Ed."Drofa",2009
• Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010, vol.16, p. 124