Modalități de remediere a crizei spirituale prin accentul pus pe valorile moral-creștine

 

   

                                   Prof. Poleucă Liliana, Școala Gimnazială Nr. 12 Botoșani

 În ciuda tuturor acestor realităţi dramatice ale vieţii umane personale şi comunitare, spiritualitatea ortodoxă apără valorile familiei, arătând că soţii constituie unul pentru celălalt reale binecuvântări dumnezeieşti. Fiecare cămin are vocaţia de a fi transformat într-o „biserică în miniatură”, într-un spaţiul al iubirii, dăruirii şi desăvârşirii, în care pruncii sau copiii sunt adevărate daruri divine, oferite de Părintele Ceresc, spre mângâiere şi alinare.

 Credinţa şi teologia răsăriteană subliniază adevărul potrivit căruia, dincolo de convulsiile, alterările, degradările şi pervertirile la care este tot mai frecvent şi mai insistent supusă, chiar şi reconfigurată într-un nou context, familia se va afirma ca una dintre valorile esenţiale ale împlinirii umane, ca mediul cel mai potrivit al afirmării şi realizării individuale şi comunitare, ca un element şi simbol peren al fiinţei umane. 

 

Ipostaze ale feminității în lirica vieriană

 

Autor: Hriscu Olimpia – Elena

Disciplina: Limba română-limba franceză

Școala gimnazială nr.17, Botoșani

 

 

 

 

De-a lungul timpului critica literară a evidențiat în creația vieriană o serie de teme fundamentale:  copilăria, mama, patria, graiul, artistul, creația,patria, războiul . Dintre acestea cea care  a avut ecoul cel mai profund a fost tema mamei.

Văzută prin ochii puri, inocenți ai coplilului, mama capătă puteri ontologice, întruchipând perfecțiunea și iubirea universală. De la naștere și până la moarte, poetul i-a purtat acesteia o profundă recunoștință.  Iată cele patru ipostaze în care este surprinsă imaginea mamei: de mamă reală, care i-a dat naştere şi l-a crescut(Cântec cu acul),  de chip spiritual (Făptura mamei), de simbol (Această lună lină, Izvorul mamei, Cine-i pasărea), de mit (Cămăşile, Mică baladă).  Tema este vastă și susținută de motive dominante: cămăşile, lacrimile, iarba, steaua, izvorul, pasărea, tăcerea, nesomnul, mâinile, părul, buzele mamei etc.  Uneori, în viziunea poetului, patria se identifică cu mama (Mamă tu eşti), cu Moldova.

Grigorie Vieru, poet în peisajul poeziei româneşti

 

 

 

Pîşnei Daniela ,Prof.înv.primar ,gradul I,Liceul Tehnologic,,Nicolae Bălcescu,, Flămânzi

 

 

Grigore Vieru ,poetul cu chip blând, o minte strălucită, un om bun, iubitor de oameni şi de țară. Așa era Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut, perceput nu doar de apropiați, ci și aceia care și-au intersectat drumul cu al său. El poate fi considerat poetul tuturor vârstelor, ce ne unește prin cuvânt, bunătate, iubire. Astăzi slova lui și întreaga opera literară e cunoscută departe de hotarele țării, este poetul inedit și va rămâne unic prin veșmântul său poetic.

Prin opera sa impresionată, orânduită în paginile a peste zece volume, poetul rămâne prezent printre noi, chiar dacă e plecat să stihuiască în ceruri. Cu părere de rău, mulți dintre noi nu mai avem timp să deschidem vreo carte de poezii.