Săptămâna Legumelor şi a Fructelor Donate la Şcoala Nr. 11 Botoşani
Cu prilejul Campaniei „Săptămâna legumelor şi fructelor donate”, derulată
în cadrul Strategiei Naţionale de Acţiune Comunitară (SNAC), elevii Şcolii
Gimnaziale Nr.11 Botoşani au desfăşurat o acţiune menită să sensibilizeze atât
copiii cât şi întreaga comunitate locală, cu privire la situaţia dificilă în
care se află persoanele afectate de lipsa de alimente. Acţiunea s-a desfăşurat
în perioada 16-19 noiembrie , în ea fiind implicaţi Consiliul elevilor,
Consiliul profesoral şi voluntarii SNAC.
Cu dăruire şi bunăvoinţa de a face o faptă bună, fiecare clasă a susţinut
financiar activitatea care s-a desfăşurat pe parcursul întregii săptămâni.
Cu mic şi mare, alături de dascălii lor, elevii noştri s-au mobilizat şi au colectat o sumă destul de mare.
Joi, la ora prânzului,pe o vreme
frumoasă, împreună cu patru cadre didactice ,un grup de 11 elevi din
Consiliul elevilor s-a deplasat în Piaţa Centrală a oraşului de unde a
achiziţonat legumele şi fructele ce urmau să fie donate Varietatea şi
cantitatea produselor cumpărate au fost impresionante, ceea ce demonstrează
dorinţa tuturor de a veni în sprijinul semenilor lor, de a aduce bucurie în
sufletul acestora.
Au cumpărat fasole, morcov, ţelină, ceapă, păstârnac, pătrunjel, orez,
paste făinoase, ulei, pastă de tomate, mandarine şi mere în valoare de 730 lei,
pe care le-au donat Cantinei săracilor de la Biserica Sf.Ilie din vecinătatea
şcolii.
Cu toate că erau presaţi de timp (pentru a ajunge la ore), copiii au fost
tot timpul veseli şi au ales legume şi fructe frumoase, neezitând să negocieze
cu comercianţii din piaţă, dorind astfel să folosească foarte bine şi ultimul
bănuţ adunat de ei.
Prin această activitate, copiii au înţeles că există oameni care au nevoie
de ajutor şi au dăruit din suflet, cu zâmbetul pe buze,demonstrând, încă o
dată, că oamenii pot fi uniţi şi reacţionează promt şi cu sensibilitate la
nevoile semenilor.
Şi în perioada următoare, elevii şcolii noastre au
în calendarul lor( în cadrul proiectului
umanitar „BUCURIA DE A DĂRUI”) mai multe activităţi caritabile ce se vor desfăşura la Spitalul de copii, la
Căminul de bătrâni Leorda, la elevii cu probleme financiare de la Şcoala
Gimnazială Poiana- Vorona ,dar nu vor uita
nici de colegii lor din şcoală
care nu au posibilităţi materiale suficiente pentru a se bucura, aşa cum se cuvine, de
sărbătoarea Sfântului Nicolae şi a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos.
A
consemnat,
Responsabil SNAC pe şcoală
Prof. Rozalia Groza
„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”.
IUBEŞTE-L PE APROAPELE TĂU CA PE TINE ÎNSUŢI
Acestui
îndemn lăsat nouă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos i-au răspuns cu drag şi
elevii Şcolii Gimnaziale „Elena Rareş” din Botoşani, conduşi de profesorii lor.
Ei şi-au însuşit acest îndemn testamentar şi au trecut concret la fapte, mai
ales că Ortodoxia românească se află deja în Postul Crăciunului.
Astfel, în cadrul Săptămânii
Educaţiei Globale (16-20 noiembrie 2015) sub genericul Egalitatea trebuie
să fie reală, ei au participat la activităţile şcolii, iar printre ele
s-a aflat şi donaţia de alimente către Cantina de ajutor social de la
Biserica „Sfântul Ilie” din Botoşani, loc unde servesc masa zilnic aproximativ
100 de persoane.
Urmând modelul unor sfinţi
milostivi, precum Sfânta Filofteia, Sfânta Parascheva sau Sfântul Nicolae şi
fiind sensibilizaţi de virtuţile lor, elevii claselor I-VIII au oferit din
puţinul familiilor lor, dar şi din multa lor generozitate, legume, fructe, făină,
mălai, paste, ulei etc.
Doamnele profesoare de religie
Timofti Maria Valentina şi Burlacu Maria, alături de doamnele şi domnii
profesori au colaborat cu familiile elevilor şi au realizat această activitate.
Copiilor le-a plăcut tare mult să aducă la cantină aceste produse alimentare.
Ei au spus că vor mai veni şi altădată, poate în următorul post.
Aceste fapte confirmă, încă o dată,
faptul că sufletul ortodox, bun şi milostiv nu încetează niciodată să fie
prezent în inimile credincioşilor botoşăneni. Mulţumim tuturor!
Prof.
Timofti Maria
Şcoala Gimnazială ''Elena Rareş ''
Botoşani
Ziua Școlii Deja
Sărbătorim de Ziua Școlii
Deja a devenit o tradiţie ca în fiecare an, în apropierea datei de 30 noiembrie, cu ocazia sărbătoririi Sfântului Apostol Andrei, când Școala Smîrdan se îmbracă în haină de revigorare şi întinerire, numeroasa comunitate şcolară a satului nostru să își îmbrace straiele de sărbătoare,omagiind educaţia şi valorile ei. Calitatea educaţiei este dată de o transformare inovatoare, căutându-se în permanenţă o diversificare a funcţiilor şcolii în scopul dezvoltării acesteia ca centru de resurse pentru elevi şi părinţi, dar şi pentru ceilalţi membri ai comunităţii. Ritmul şi dinamismul dezvoltării poate izvorî din educaţie, aceasta având mijloacele şi forţa de a instrui şi educa generaţii mobile şi active, bine înzestrate din punct de vedere intelectual, capabile să depăşească inerţia unui mediu social refractar, în care se resimt încă note accentuate de prejudecată. Pornind de la idea promovării activităților educative extrașcolare de anvergură, organizate la nivelul comunității locale, acest proiect constituie un model de buna practică, prin implicarea mai multor instituții partenere din comuna Suharău în vederea susținerii calității actului educativ. Dintre aceste instituții amintim Biserica ”Pogorârea Sf. Duh”Smîrdan și Primăria Comunei Suharău.
Elevii implicați au dat dovadă de creativitate, alcătuind texte lirice și epice dedicate acestei zile; de talent, interpretând diverse piese de teatru și intonând diverse melodii.
Consilier educativ, prof. Grigore Alina
Apel umanitar
Cu un SMS la 8824,
oricine poate oferi cel mai preţios dar doamnei profesor Ştefania Albu: minute
de viaţă
Început de școală
Și anul acesta școlile au început ca de obicei, cu
zarvă, cu bucurie și cu emoție. Dar doamna prof. Ștefania Albu de la LTAS
„Victor Slăvescu” din Ploiești nu mai poate întâmpina acest început de an
școlar de la catedră, printre glasuri entuziaste de elevi, cataloage noi și
buchete de flori. Din octombrie 2014, doamna profesor de matematică a primit un
diagnostic fulgerător: cancer de sân cu metastaze axiale, pulmonare, osoase,
mediastinale. Boala a răvășit firul unei vieți, dar a și scos la lumină
esențialul unei prezențe: dragostea și sacrificiul.
Firul unei vieți
Ștefania Albu s-a dăruit întotdeauna ca o prezență
în care fragilitatea și tăria se întâlnesc și se împletesc, parcă spre a
mărturisi condiția făpturii umane, dar și frumusețea lăuntrică a feminității ce
tinde spre desăvârșire. Mamă a doi copii, profesor de matematică exemplar,
capabil să ofere elevilor zeci de ore de pregătire gratuită în școală, director
de școală pentru o vreme, arătând verticalitate, integritate, seriozitate,
coleg de cancelarie înțelegător și generos, șef de catedră dedicat, diriginte
și părinte sufletesc pentru generații întregi de elevi, care o poartă și astăzi
în suflet, Ștefania Albu și-a înțeles dintotdeauna viața ca o dovadă de
dragoste pentru cei pe care i-a întâlnit și i-a format.
Încercarea
Dar a sosit cancerul, ca o încercare deopotrivă a
fragilității și a tăriei acestei prezențe. Au început lungi și epuizante
ședințe de chimioterapie, aducând după sine efecte secundare din ce în ce mai
severe. A sosit avalanșa unor termeni medicali prea puțin încurajatori: tipul
cancerului, triplu negativ, care nu permite nici un tratament pe bază
hormonală, rata de înmulțire a celulei tumorale, extrem de ridicată, de 80%, și
o mulțime de diagnostice secundare care trădau, rând pe rând, slăbirea
organismului. Dar sufletul ei a asumat toate acestea cu credință și cu răbdare.
Știind ca Maica Domnului, Sfântul Nectarie și Sfântul Efrem cel nou o însoțesc,
o călăuzesc și îi alină suferința.
Noul tratament
Cu ajutorul lui Dumnezeu și din dragostea oamenilor
cu suflet mare și inimă deschisă către suferință, doamna profesor a ajuns la
clinica Dr. Burzynski din Houston, Texas. Din iunie 2015, Ștefania Albu a
primit un nou regim de tratament, complex, țintit, personalizat, ce include un
medicament care nu este disponibil pe piața românească și trebuie cumpărat din
America. Pentru a acoperi necesarul pentru un an din acest medicament
(fenilbutirat de sodiu), este însă nevoie de o sumă uriașă: 54.000 USD.
SMS-ul salvator
Pentru a strânge această sumă, Ștefania Albu a
primit în dar, cu sprijinul Asociației M.A.M.E., un număr de SMS: 8824.
Cu fiecare SMS trimis la 8824 între 15 septembrie și 15 octombrie 2015, îi
dăruiți doamnei profesor Albu 2 Euro pentru continuarea tratamentului său. Îi
oferiți cel mai prețios dar: 20 de minute de viață.
Dar timpul este foarte scurt.
Căci nu avem decât o lună la dispoziție, prima lună
de școală: 15 septembrie – 15 octombrie 2015. O lună pentru a
strânge un an întreg din minutele de viață care se adună, ca firele de nisip,
în clepsidra deschisă odată cu numărul de donații 8824. O lună pentru a salva
viața doamnei profesor Ștefania Albu, donând 2 euro și dăruind 20 de minute de
viață. Este luna în care doamna profesor ar fi primit flori. Este luna în care
îi puteți oferi minute de viață…
Donațiile dumneavoastră sunt binevenite și în
contul deschis pe numele Ștefania Albu la BRD (Sucursala Brătianu), cu
numărul : RO09BRDE410SV42702914100. Nu vă îndoiți că orice dar și
orice gest frumos se transformă în sufletul doamnei profesoare în speranță,
dragoste și forță de viață!
Mai multe detalii despre campania umanitară „Minute
de viață” se găsesc la: daruinddiniubire.wordpress.com.
Trimiteți un SMS la 8824! Împreună
îi putem dărui timp prețios unui om extraordinar!
Dumnezeu să vă binecuvânteze gândul frumos și fapta cea
bună!
Bucurii simple care aprind dorul de viaţă
GRIGORE VIERU
sau
Bucurii simple
care aprind dorul de viaţă
Profesor Zăicescu Laura-Gilda
Liceul cu Program Sportiv Botoşani
Poet autentic al tuturor românilor
şi nu doar al Moldovei, GRIGORE VIERU a preferat comunicarea deschisă, colocvială,
sentimentală cu cititorul. În general, înclină spre o poezie a preaplinului
emotiv (,,O poezie trebuie să fie multă.
Dacă-i multă, e şi frumoasă”). Este
poetul care a sacralizat copilăria, maternitatea, bucuriile simple, ca şi
suferinţa ce se uită în ochii lui.
Grigore Vieru cultivă perseverent
o estetică a ,, reazemului” moral, pe care i-l oferă
pamântul, natura, cerul şi
frumuseţile acestora. Însă un capitol aparte în creaţia sa îl constituie
poezia de inspiraţie naţională
şi socială pe
linia tradiţională Mihai Eminescu
- Vasile Alecsandri - George Coşbuc - Alexe Mateevici - Octavian Goga,
poezia-strigăt existenţial,
oracular-mesianică sau înverşunat-pamfletară.
În Scurtă istorie a literaturii
române, Dumitru Micu susţine
individualizarea poetului: ,,Ce diferenţiază
logosul lui Grigore Vieru, conferindu-i un
prestigiu special în contextul liric republican, e o anume
densitate, o tensiune, o notă de dramatism interiorizat, contrapunctate
de melancolii liniştite, dulci, şi de
gingăşii. Tonalităţile în care se
comunică aceste stări variază, natural,
de la o piesă la alta, nu însă
fără o mai mare frecvenţă a unora, îndeosebi a celor de rezonanţă blagiană, identificabile în
unele dintre versurile cele
mai izbutite:
,,O, mamă, / Dacă ochii tăi s-ar deschide
în zori / Şi ai
învia pentru o
clipă din morţi, / Cred
că tot în vârful
picioarelor / Ai umbla/
Ca să nu-mi
tulburi somnul.” (A venit
toamna)
,, Mama
intră-n mare. / Asfinţire lină. /
Sfintei mari întinderi / Cuvios
se-nchină.” (Cutremur)
Poeziile lui
Grigore Vieru se
caracterizează prin duioşie,
este evident dorul de mamă,
de spaţiu sacru al satului,
al ţării natale, însă, pe lângă tonul tânguitor, descoperom un sentiment
de responsabilitate :el foloseşte verbele
la persoana întâi, dar se
exprimă în numele unei
întregi colectivităţi
condamnate la înstrăinare.
Cât de
evident ne arată Alex. Ştefănescu rostul
lui Grigore Vieru pentru
noi, pentru români :,, Cine doreşte să
afle ce au păţit românii
din Basarabia în
perioada în care s-au
aflat sub stăpânire sovietică
trebuie să citească
studii de istorie.
Cine doreşte însă
să afle ce au simţit
românii din Basarabia în
aceeaşi perioadă trebuie
să citească poezie
lui Grigore Vieru. [...] Fragil, copilăros, cu vocea zugrumată de un
început de plâns, el îşi afirmă, totuşi, în poezie
o atitudine de
bărbat. Chiar şi poeziile
lui cele mai tandru-jucăuşe sună
ca un imn:
,,Pe ramul verde tace / O
pasăre măiastră, / Cu drag şi
cu mirare / Ascultă limba
noastră..”
( Frumoasă-i
limba noastră )
În concepţia
lui Grigore Vieru, o bogăţie fără
de preţ a omului şi a
poporului din care el face
parte este graiul matern,
parte componentă a
specificului naţional. Una dintre
cele mai cunoscute poezii, În limba ta, îi defineşte acest
crez :
,, În aceeaşi limbă / Toată
lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde
un pământ,”
dar,
totodată, leagă graiul matern
de trăirile profunde ale omului :
,, Doar în limba ta / Durerea
poţi s-o mângâi, / Iar
bucuria / S-o preschimbi în cânt.”
Poetul susţine
superioritatea limbii prin
asemănare cu spiritul matern inefabil :
,, În limba ta / Ti-e dor de mama
/ Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul
e mai prânz. / Şi doar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta / Te poţi
opri din plâns ...”
Impresionantă este însă
şi considerarea limbii
materne drept stare de suflet,
expresie surprinzătoare, plină de semnificaţii
adânci şi sfinte :
,,Iar când nu poţi / Nici plânge şi nici
râde, / Când nu poţi mângâia / Şi nici cânta, / Cu-al tău pământ, /
Cu cerul
tău în faţă, / Tu taci atunce /
Tot în
limba ta...”
Conştient de
valorile perene – cele spirituale -, Grigore Vieru se
confesează sincer, adresând
o rugăminte civiincioasă, un testament urmaşilor, o contopire cu zestrea ce-o
păstrăm de la marele poet
naţional. În fiecare vers se simte
veneraţia faţă de Mihai Eminescu. O poezie care nu admite nici metafora, dar nici ambiguitatea este ca o revărsare
firească a sentimentelor de
iubire atât pentru
poetul preţuit, cât şi pentru
urmaşul demn:
,, Lui Mihai
Eminescu / Ştiu : cândva, la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare, / Stinge-mi-s-or ochii
mie / Tot deasupra cărţii Sale. / Am s-ajung atunce,
poate, / La mijlocul ei aproape. /
Ci să nu închideţi cartea / Ca pe recile-mi pleoape. / S-o lăsaţi aşa deschisă,
/ Ca băiatul meu ori fata / Să citească
mai departe / Ce n-a
dovedit nici tata. / Iar de
n-au s-auză dânşii / Al
străvechii slove bucium, / Aşezaţi-mi-o
ca pernă / Cu toţi codrii ei
de zbucium.” ( Legământ)
Limba română, se observă, este
folosită de poet cu mare
grijă, ca apa în timp de secetă,
aşa cum Alex. Ştefănescu numeşte arta
lui poetică.
Este
clar că emoţia trăită de cititori la lectura textului este
intensifictă şi de gândul
că mesajul în limba română
vine dintr-un fragment al
României pierdut în împrejurimile celui de-al Doilea
Război Mondial şi supus decenii
la rând unei rusificări forţate.
Deşi
facilă la receptare, poezia lui
Grigore Vieru nu presupune o expresivitate involuntară, ci, dimpotivă, o tehnică
a simplităţii de un mare rafinament, constând în activarea
duioşiei prin construcţii
şlefuite sau trecute prin
graiul vechi, plin de
savoare sacră, din care s-a hrănit
însuşi Eminescu.
Este posibil ca, uneori, receptarea
critică a poeziei lui
Grigore Vieru să fie afectată
de prejudecăţi – politice sau
estetice. Consensul cu
aspiraţiile naţionale nu a diminuat, ci, dimpotrivă, a dat amploare
dimensiunii valorice a operei
lui Grigore Vieru; se remarcă, înainte de toate, personalitatea poetului, capacitatea lui de a
emoţiona, indiferent de
tehnica pe care
o foloseşte.
De fapt, ca oricare mare poet,
Grigore Vieru şi-a exprimat
concepţia despre creaţie
şi despre creator în două
poezii intitulate identic, Ars
poetica.
Într-una, esnţialul creaţiei este
cuprins alegoric în ,,statuia” cioplită
pe întuneric şi nu în ,,pietroaiele” din
jur pe care se
grăbesc unii dimineaţa
să le vadă.
În
cealaltă, viziunea este una
parabolică, evidenţiind forţa creaţiei,
puterea clădită pe jertfă care
învinge timpul, devenind eternitate:
,,Merg eu dimineaţa, în frunte[...] / Vino moarte din
urmă / Cu spicele roşii în braţe / Ale
sângelui meu [...] / Şi toţi
suntem luminaţi / De-o bucurie neînţeleasă.”
Efectul plăsmuirii
poeziei de către poetul Grigore Vieru
este chiar această ,, luminare”
invocată în creaţia
sa, luminare pe care până
azi o simţim, o trăim
şi, la lectura versurilor
sale – este drept - ,,o bucurie neînţeleasă” ne cuprinde.
Şi rostul poeziei
acesta este: de a ne copleşi,
de a ne
contamina de starea propriului
ei creator. Este cu atât
mai încurajator pentru
noi să redescoperim
în viziunea poetului
Grigore Vieru atitudinea ciobanului mioritic, demnitatea
existenţială a omului
din popor:
,,Nu am, moarte, cu tine nimic, / Eu nici măcar nu
te urăsc. / Vei fi mare
tu, eu voi fi mic, /
Dar numai din propria-mi
viaţă trăiesc.” ( Nu am,
moarte, cu tine nimic...)
Învingătoare este însă vitalitatea,
autorul elogiind semnele
dăinuirii omului pe
pământ într-o poezie
de referinţă, Metafora :
,, Îmi arunc în
apă copiii, / În adânca,
strălimpedea / Apă a graiului / Să
văd cum înoată[...] / Bucurii simple / Dar
care dorul de
viaţă-mi aprind. / Şi nu există
moarte! [...]”
Bibliografie:
*coord.Colesniuc,
Iurie, Literatura română.
Dicţionar-antologie de istorie şi teorie
Literară (pp.508-514), Ed.Museum, 2000,
Chişinău
*Micu, Dumitru, Scurtă istorie a
literaturii române
Bucureşti, 1995
*Ştefănescu, Alex., La o
nouă lectură: Grigore Vieru
în România literară,, Nr.38,2000
Abonați-vă la:
Postări (Atom)