Butiurca Adela, profesor pentru învățământ primar,
grad. didactic I
Școala
Gimnazială ,,Mihai Viteazul”
O
spun să mă audă şi plin de floare pomul: "Şi din mormânt voi spune
mulţimii adevărul."
Grigore
Vieru
Rezumat: Lucrearea de față își propune să treacă în
revistă momentele importante din viața celui care a fost scriitorul, omul,
politicianul, patriotul Grigore Vieru. Fiind un poet reprezentativ, m-am oprit
puțin asupra temelor tratate în poeziile sale.
Grigore Vieru a
servit o viaţă întreagă cu dăruire țara și poezia. Contemporan cu noi, el este şi un
exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le
exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu
sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935,
satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d. 18
ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a
locuit în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, ulterior Republica
Moldova. Grigore Vieru s-a născut într-o familia de plugari români: Pavel
şi Eudochia Vieru.
A absolvit şcoala de şapte clase din
satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani,
pe care o termină în 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scânteia Leninistă”.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii ”Scânteia Leninistă”.
În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română
și latină, împreună având doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic - Călin.
A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a
Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a fost
redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două
plachete de versuri pentru copii: "Făt-Frumos şi Curcubeul" şi
"Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru
poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai Eminescu.
În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru
cititorii de toate vîrstele", pentru care i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai
tîrziu, revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei",
cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu.
În 1968 are loc o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de
versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea
este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică.
Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile
universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt
intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga",
"Brîncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi
Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În 1969, el publică "Duminica cuvintelor"
la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită
de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă
de copii.
Un an mai
tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de
Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă
de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni,
lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare
volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi". La numai
câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din
librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns"
tricolorul românesc.
În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei
delegaţii de scriitori sovietici. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul
Radu Cîrneci, precum și mănăstirile Putna, Voronet, Sucevița, Văratec și Dragomirna. La sfârşitul anilor '80, Grigore
Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia,
textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în
deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor.
Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi
se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27
august 1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului
Suprem din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se
votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria
Mirabela", al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind
semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de
Onoare Andersen.
În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând
în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din
Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.Un an mai târziu,
Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine
membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia
Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.În 1993, poetul este ales
membru corespondent al Academiei Române.
La împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru
este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din
Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de
administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat
cu Ordinul Republicii.
În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează
volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai tîrziu este
decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150
de ani de la naştere.
La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident
de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui
Grigore Vieru a încetat să bată.
Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009
la Chişinău, în cimitirul central din strada Armeană. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi
de doliu în Republica Moldova.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul
Naţional ”Steaua României” în grad de Mare Cruce.
În cinstea lui,
câteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din
Iaşi și Buzău poartă numele lui Grigore Vieru. În Chişinău, în Aleea Clasicilor putem contempla azi bustul poetului .
Grigore Vieru a abordat în poeziile sale constant câteva teme
esenţiale: mama, patria, graiul, iubirea, războiul, copilăria, artistul şi
creaţia. Cât priveşte tema mamei, este foarte dificil de ales câteva opere
reprezentative, deoarece poezia despre mamă a lui Vieru reflectă atitudinea monografică a
poetului față de această ființă, printr-o abordare amplă, din diverse unghiuri
de vedere: ipostaza de mamă reală, care i-a dat naştere şi l-a crescut ,, Cântec
cu acul “, de chip spiritual ,,Făptura mamei“, de simbol ,,Această lună lină“ sau ,,Izvorul mamei“,
de mit ,,Cămăşile“ .
În viziunea poetului, patria se
identifică cu mama, cu Moldova / pământul străbun cu locul / satul naşterii, cu personalităţile
marcante ale neamului nostru şi nu în ultimul rând cu oamenii acestui pământ,
plugarului revenindu-i rolul principal.
Trăirile poetului sunt diverse și
profunde: ataşamentul sufletesc faţă de pământul ţării, faţă de casa
părintească şi faţă de satul natal, statornicia, reazemul, patetism adânc
interiorizat, dorul, mândria, admiraţia, nostalgia revenirii.
Vieru a găsit și definiția iubirii:
„Dragostea la începuturi / Se compune din săruturi (Cântec în doi),
Iubire – ram de rouă sfântă / Cânt unic...”, „Înconjurată de lumină, / Tu
însăţi din lumină vii” (Leac divin), „Ah, iubire, tu, sfânto: / Cer
hăituit” (Iubind), „Pe tine, vai, te-am cuprins, / Fulger cumplit”. În viziunea lui Vieru, iubirea poate
fi un joc adolescentin, dor, forţă asemenea stihiilor, vitalitate (fiinţare),
leac divin, iar femeia este taină a tainei naturii, stăpână a Marelui stăpân,
lumină din lumina stinsă, făptură nelumească.
Un alt aspect al poeziei erotice a lui Gr. Vieru îl
constituie ipostazele eului liric. Identificăm în foarte multe poezii ale
poetului un eu care trăieşte sentimentul că între el şi iubită nu mai este loc
pentru mamă (Inel, Pe drum alb, pe drum verde, Onomastică,
Mama în casa noastră). Din această stare de lucruri, din imposibilitatea
de a împleti strâns de tot cele două drumuri, alb şi verde, al mamei şi al
iubitei, rezultă şi suferinţa („Din inel, din flori de tei, / Gălbioară, / Se
tot uită-n ochii mei / Suferinţa”). Totuşi dorul de iubită rămâne
sentimentul definitoriu al liricii erotice vierene. El este trăirea, „care duce
spre esenţă, spre taină, deci spre revelaţia contopirii cu Totul cosmic”
Consecinţele celui de-al doilea război mondial sunt evocate într-un şir de poezii ale
scriitorului. Războiul este privit prin
prisma copilului / fiului (Formular), a mamei (Război), a
invalizilor sau a celor căzuţi pe câmpul de luptă (Alt cor al invalizilor de
război), a elementelor naturii (Cântecul bradului). Copilul / fiul
trăieşte la maximum drama pierderii tatălui în război, mama îndurerată se
revoltă împotriva acestui seism, bradul refuză să fie transformat într-un
picior de lemn. Prin intermediul acestor metafore poetul condamnă războiul,
care răvăşeşte ordinea firească a existenţei.
Poezia pentru copii ocupă un loc
important în lirica poetului, dovadă fiind şi faptul că primele volume editate
(Alarma, Muzicuţe, Făt-Frumos şi curcubeul, Bună ziua,
fulgilor!, Mulţumim pentru pace) sunt dedicate, în exclusivitate,
celor mici. Natura este spaţiul ideal de joc al copilului vierean. Copilul din
lirica poetului preferă să coloreze căsuţele de melci, care i se par monotone,
cerul, pentru ca să plouă roşu, galben şi albastru, preferă să se joace cu
ploaia, cu curcubeul, să răscolească prin geanta mamei, să se joace cu păpuşa,
să bată mingea, realizând că aceasta e foarte cuminte, deoarece nu sparge
niciun geam, să se joace cu degetele sale. El apare, de regulă, în ipostaza
unui copil ascultător, dornic de a cunoaşte lumea, trăind din plin frumoasa
poveste a copilăriei, a unui copil ce-şi iubeşte părinţii, plaiul.
Condiţia artistului şi a operei de artă
este dezbătută de Gr. Vieru în mai multe poezii. Astfel, viziunea scriitorului,
redată în Ars poetica, sugerează că poetul-om poartă timpul curgător în
sânge, încercând să-şi salveze opera prin iubire. În acest fel artistul îşi
scoate cântecul din tenebrele morţii. Concomitent, Gr. Vieru consideră că
durerea şi suferinţa contribuie la naşterea artei adevărate, care, la rândul
ei, va învinge moartea. Pe de altă parte, artistul este cel care se identifică
/ trebuie să se identifice cu însăşi fiinţa poeziei.
Poetul însuși afirmă că „Poezia pentru
maturi înseamnă, în cazul meu, aratul pe arşiţă într-un pământ uscat. Poezia
pentru copii este ploaia curată, care mă spală de colbul zilei, mă înseninează
şi mă întăreşte pentru plug”.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu