Bucuria limbii române

Oşlobanu Mariana, prof. înv. primar, gradul I, Şcoala Gimnazială “Al. I. Cuza” Fălticeni

Grigore Vieru este simbolul patriotului cu o dragoste nemărginită faţă de neamul românesc şi limba română, care şi-a căutat mereu rădăcinile acolo unde a considerat că ele s-au desprins. A iubit limba română într-atât de mult, încât a căutat mereu făgaşul pur al spiritului românesc reprezentat de marii noştri poeţi: Eminescu, Blaga, Stănescu, Sorescu cărora le-a închinat câte o părticică din sufletul lui literar. A pornit pe un drum fără întoarcere pe urma marilor deschizători de drumuri în literatura română, iar Eminescu a fost icoana de căpătâi la care s-a închinat până la sfârşitul vieţii şi pe urmele căruia a umblat cu mare sfială, ca şi cum nu ar fi vrut să spulbere visul împlinirilor sale.

Pe Grigore Vieru ni l-a adus alături revoluţia din 1989 şi noi l-am îmrăţişat cu mare drag, pentru că el a reînviat spiritul românesc îngropat atâţia ani în zloata comunistă. Atâta lumină, atâta bucurie, atâta simţire a putut să aducă marele poet între noi, încât l-am adoptat ca fiind al nostru, alături de fiinţa noastră, şi nu i-a displăcut acest lucru, el având aceleaşi simţiri profunde. A fost mereu alături de copii şi a dedicat acestora multe versuri, unde mai pui că el a scris versurile cântecelelor din filmul atât de îndrăgit de copii; Maria Mirabela în 1982, pentru ca în 1988 să fie premiat cu diploma de onoare pentru literatura pentru copii, Diploma de Onoare  Andersen.

Şi-a dorit atât de mult să “construiască “o punte peste Prut, acel pod de flori care să reunească spiritul românesc şi să-l aducă lângă vatra părintească, încât efortul său a fost unul colosal şi nepreţuit, astfel că în 1991 a fost numit Membru de Onoare al Academiei Române iar un an mai târziu a fost propus să obţină  Premiul Nobel pentru Pace. Ce suflu pozitiv a putut să aducă vieţii culturale româneşti de o parte şi de alta a Prutului acest minunat om, ce sărbători minunate a putut să întreprindă în numele limbii române, că ecoul acestora parcă-l auzim şi acum în străfundul sufletelor noastre. În 1995, la împlinirea a şase decenii de viaţă, Grigore Vieru a fost sărbătorit oficial la Bucureşti şi la Iaşi, românismul fiind la mare rang în acele momente înălţătoare.

Mihai Eminescu, “Voievodul stelar “ aşa cum îl numeşte Mircea Micu, a fost sursa de energie creatore a lui Vieru şi a inundat conştiinţa poetică a cestuia, determinându-l să prindă în creaţiile sale esenţa divinităţii;” Şi-un cântec se face pământul,/Un cântec şi-un petec de rai/ Când trece în nopţi înlunate/ Voievodul Eminescu Mihai.”  În anul 2000, la împlinirea a 150 de ani de la naşterea lui Eminesu, Grigore  Vieru este decorat cu Medalia guvernamentală a României “ EMINESCU”.

Este nemaipomenit sentimentul de mare profunzime pe care-l simţi atunci când asculţi înălţătoarele versuri ale lui Vieru cântate de alte două mari personalităţi basarabene care stau de-a dreapta Marelui Voievod, Ioan şi Doina Aldea Teodorovici ;
“La zidirea Soarelui, se ştie/ Cerul a muncit o veşnicie,/ Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu/  Ne-am ales cu Domnul Eminescu,/ Domnul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră/ - Eminescu.  Suntem în cuvânt şi-n toate,/ Floare de latinitate/ Sub un cer cu stele sudice! / De avem sau nu dreptate,/  De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece”. Patosul acestor versuri şi sunetul cosmic al acestui cântec, transcend întregul univers, şi uitându-ne către cer,  vedem parcă doi Luceferi ce-şi urmează calea spre împlinire. Drum bun spre lumina divină!

Limba în care ne-au crescut părinţii, limba în care ne creştem copiii, bucuria limbii în care glăsuim zi de zi, limba română a stârnit în poetul basarabean dorinţe adânci de a-i descoperi farmecul şi înţelesul dincolo de înţeles; .“Pentru Ea la Putna clopot bate,/ Pentru Ea mi-i teamă de păcate,/ Pentru Ea e bolta mai albastră,/ Pentru limba noastră.”  Pentru Ea se cern ninsori din spaţii/ Pentru Ea puternici sunt Carpaţii, /Pentru Ea e caldă vatra poamei,/ Pentru limba mamei./ “ . Ce frumos se apropie poetul de Dumnezeu prin aceste versuri şi-l determină să plângă peste ţară cu lacrima limbii noastre. Muzica eternă a sferelor dă glas slovelor vierene şi pătrund adânc în sufletele noastre, într-o rezonanţă supremă şi sublimă.

Grigore Vieru a devenit pentru noi o emblemă iar personalitatea sa complexă a adus un plus de valore vieţii culturale româneşti în momente de răscruce ale poporului român, când se afla pe calea regăsirii identităţii, după o mare perioadă de buimăceală şi declin. De aceea, recunoştinţa noastră este vie faţă de spiritul de dincolo de vreme care ne-a îndreptat paşii către lumină.

Poetul a ars ca o lumânare pe altarul românismului iar flacăra lui s-a stins tot în preajma lui Eminescu, după o sărbătoare de ianuarie dedicată spiritului eminescian. A fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de Mare Cruce

Acum, minunatul poet ne mai priveşte de pe Aleea Clasicilor din Chişinău şi dacă ar fi să-I facem o vizită , I-am spune:

Mulţumim Doamne că ai adus către noi aşa un suflet, plin de dragoste şi dăruire !

Mulţumim Domnule Grigore Vieru că ne-aţi lăsat o parte din veşnicia voastră umilelor noastre fiinţe!

Mulţumim că exişti!

Bibliografie:

Vieru, Grigore- Curăţirea fântânii, Ed. Porto-Franco, Galaţi, 1993

Vieru, Grigore- Taina care mă supără, Ed. Princeps, 2008

www.grigorevieru.md