Pelerinaj cu Moaştele Sf. M. Mc. Teodor Tiron

Filmul pelerinajului

Parohia noastră a fost Vineri, 23 martie 2012, gazda unui mare eveniment. Cu prilejul întrunirii Cercului Misionar Pastoral, condus de pr. Liviu Botezatu, s-a desfăşurat un pelerinaj cu Moaştele Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron şi Icoana Maicii Domnului – Mijlocitoarea – Împărăteasă – Mireasă şi Doamnă.

Este deja o tradiţie la parohia noastră de a ne bucura de prezenţa unor mari sfinţi ai Bisericii Ortodoxe strămoşeşti. Reamintim celor care urmăresc pagina noastră de web că am primit binecuvântarea Sfântului Ioan Botezătorul prin Icoana sa făcătoare de minuni de la Mănăstirea Gorovei în data de 14 decembrie 2010, iar după un an Moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon la data de 19 decembrie 2011.

Anul acesta, 2012, a venit binecuvântarea Maicii Domnului dar şi a Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron prin bunăvoinţa Pr. Ic. Stavr. Irimia Dan, de la Biserica Sfântul Nicolae – Botoşani.

Aşa cum ne-am obişnuit, sărbătoarea a început cu un pelerinaj desfăşurat pe uliţele satului până la Biserică, în care preoţi şi credincioşi s-au rugat şi au cântat troparele specifice.

Slujba a fost oficiată de un sobor de şase preoţi, condus de pr. Irimia Dan, şi a constat în Sfinţirea apei şi Taina Sfântului Maslu.

Credincioşi din parohie, dar şi din satele învecinate au primit cu mare bucurie darul binecuvântării lui Dumnezeu prin Maica Sa şi sfinţii Săi.

Tema întrunirii Cercului Misionar Pastoral a fost „Puterea Crucii – armă şi vindecare”, ce a fost susţinută de pr. Irimia Dan. Tema este specifică perioadei în care ne aflăm, mai cu seamă că Duminică 18 martie a fost sărbătorită Sfânta Cruce.

La eveniment au fost prezenţi şi autorităţile locale: primarul comunei Timişag Dumitru, dar şi viceprimarul Palade Constantin împreună însoţiţi de consilieri locali: Andrişan Laura şi Axanei Alina.

Sf.M.Mc. Teodor Tiron este sărbătorit în Biserica Ortodoxă la data de 17 februarie. A trăit în vremea împăraţilor persecutori Maximian şi Maximin, care nu permiteau existenţa creştinilor pe teritoriul imperiului. Mai mult decât atât le cereau să aducă jertfe zeităţilor păgâne romane, precum şi împăratului. Sf. Teodor făcea parte din oastea împăratului numită a tironilor (a recruţilor). Când i s-a cerut să aducă jertfă statuilor, atunci el şi-a mărturisit credinţa în Adevăratul Dumnezeu. Pentru că era un bun ostaş (conducător al unui legheon, 893 de ostaşi) i s-a oferit timp de gândire să renunţe la credinţa cea adevărată, dar el a folosit acest timp şi a dat foc altarului de jertfă idolesc. Pentru aceasta a fost chinuit şi omorât prin aruncare în foc.

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/februarie/02-17-sf_teodor_tiron.html

Pe Sf. Teodor îl mai pomenim şi în prima Sâmbătă din Postul Mare, numită a lui Toader, când se face amintire de una din minunile ce au fost după moartea sa. La 50 de ani de la moartea sa, împăratul Iulian (şi el persecutor al creştinilor) în prima Sâmbătă a Postului Mare stropeşte cu sângele jertfelor idoleşti toate alimentele din piaţă, ca prin aceasta toţi creştinii care vor cumpăra aceste alimente să fie părtaşi slujirii idoleşti. Sf. Teodor descoperă aceasta arhiepiscopului Eudoxie îl trimite să-i îndemne pe creştini să nu cumpere în ziua aceea nimic din piaţă ci să mănânce grâu fiert îndulcit cu miere (coliva).

postat de Pr. Liviu Botezatu

Poveste

AURORA   ŞI   PĂSTORUL

                                                   de Dorin Ocu

A fost odată ca niciodată...

A fost odată ca niciodată un împărat care avea o fată pe nume Aurora. Prinţesa era unicul copil, lumina şi mângîierea bătrâneţii împăratului. Era de o frumuseţe rară, gingaşă şi proaspătă ca roua dimineţii, înaltă şi zveltă ca un trandafir sălbatic.

Anii treceau, împăratul îmbătrânea şi îşi făcea griji în privinţa regatului său.

Într-o zi mohorâtă de toamnă, avea să i se întunece inima şi mintea împăratului, căci un dragon roşu îşi făcuse apariţia în regat. În acea zi, Aurora privea în zare, îngândurată de parcă  simţea primejdia ce avea să se abată asupra ei.

Dragonul o zări pe frumoasa prinţesă şi, nestând prea mult pe gânduri, zbură, răpind-o din balconul palatului.

Toată curtea intră în panică, ducând vestea rea împăratului. Acesta porunci ca oastea să ia urma dragonului şi să-i aducă fata înapoi. A dat sfoară în ţară, peste mări şi ţări, poate se găseşte un voinic viteaz să îi aducă fiica vie şi nevătămată.

În timpul acesta, când regatul era invadat de durere şi tristeţe, în munţii din apropierea palatului trăia un păstor bătrân şi fiul lui. Aceştia îşi duceau zilele păstorind turme de mioare.

Vestea năprasnică a ajuns şi la urechile flăcăului, care, chibzuind, luă o hotărâre. Merse la tatăl lui, îşi spuse păsul şi ceru binecuvântarea părintească apoi şi-a luat rămas bun şi se îndreptă către palat pentru a-şi anunţa intenţia. Împăratul se uită cam chiorâş la el, dar acceptă, dându-i cele trebuincioase pentru drum.

 A doua zi de dimineaţă, la primul cântat al cocoşului, flăcăul se trezi şi porni în căutarea prinţesei. Merse, merse cale lungă până a ajuns la o pădure deasă şi se hotărî să facă popas într-un luminiş. Aici îşi scoase din desagă bucatele şi, când vru să ia o îmbucătură, auzi un vaiet ce venea dintr-un tufiş. Uitându-se mai bine, văzu un spiriduş care se prinsese între tulpinile tufişului. Acesta îl rugă pe voinic să-l ajute că mult bine îi va face.

Flăcăul, fire blândă şi inimoasă, sări să-l ajute, scoţându-l cu grijă dintre tulpinile pline de spini.

-- Mulţumesc, voinice! Nu ştiu ce m-aş fi făcut dacă nu erai tu!

-- Dar ce vânt te plimbă prin aceste locuri necălcate de oameni?

-- Eiii! oftă voinicul, prinţesa Aurora a fost răpită şi eu merg să o salvez.

-- Voinice, voinice, pe  Dragonul Roşu nu-l poţi învinge decât cu paloşul de foc

care este pe tărâmul Scorpiei cu Trei Capete. Ea sălăşluieşte într-o peşteră în Munţii de Aramă, dar ca să o învingi trebuie să o stropeşti cu laptele oilor cu lână de aur care pasc în livezile de argint ale împăratului Verde.

            -- Pentru că ai fost bun cu mine şi m-ai ajutat, o să-ţi fiu călăuză în drumul tău. Flăcăul nostru o luă la picior împreună cu micul prieten.

            După trei zile şi trei nopţi au ajuns în regatul lui Verde împărat, la care se înfăţişă să-şi spună păsul. Împăratul nu fu deloc încântat de dorinţa voinicului, dar hotărî să-i pună o condiţie:

-- Dacă reuşeşti să prinzi tartorul de berbec din livadă, poţi să mulgi câte oi vrei!

            Voinicul acceptă şi se duse să prindă berbecul nărăvaş. Ajuns la livada cu pricina, mare i-a fost mirarea când văzu că mioarele nu erau întocmai ca cele pe care le avea acasă. Acestea erau de trei ori mai mari şi aveau o lână ca nişte cosiţe blonde ca ale fetelor din sat. Tartorul de berbec stătea la umbră, tolănit pe iarba fină ca mătasea. Dintr-odată, berbecul simţi ceva în neregulă şi începu să se agite printre oi. Voinicul nostru, trăit printre mioare, îşi pregăti o funie groasă de puteai doborî şi un zmeu. Zvârli funia de două ori deasupra capului aruncând-o spre coarnele berbecului, apoi s-a învârtit în jurul lui  până l-a împiedicat de picioare şi a  căzut. Îşi luă laptele de la oile blânde şi plecă spre Munţii de Aramă.

Merseră iar zile şi nopţi până au ajuns într-un ţinut pustiu unde nu se vedea nici urmă de pasăre cu atât mai puţin suflet de om.

-- Aici e tărâmul Scorpiei! Totul e pustiu şi toate mor pe unde trece ea! zise Siriduşul.

-- Trebuie să ajungem la peşteră fără să ne simtă mirosul de oameni, iar pentru

asta trebuie să ne ungem hainele cu pământul acesta urât mirositor. Zis şi făcut. S-au uns din cap până în picioare cu pământul care mirosea a moarte şi te facea să te gândeşti cu frică la ceea ce te aşteaptă. Drumul anevoios, cu dealuri abrupte şi văi pline de leşuri putrede, le dădeau fiori. Într-un final, ajung la peştera Scorpiei unde o găsiră dormind. Tiptil, tiptil, flăcăul se furişă în peşteră şi pe nepusă masă o stropeşte cu laptele oilor cu lână de aur. Un răcnet înfiorător se auzi şi zvârcolindu-se, Scorpia se evaporă în neant. Tânărul păstor luă paloşul de foc şi porni spre următoarea şi ultima bătălie.

            Trecură zile şi nopţi, traversară munţi şi văi, tărâmuri nemaivăzute, în sfârşit au ajuns pe tărâmul Dragonului Roşu. Într-un turn al palatului de chihlimbar se afla Aurora prizonieră. Voinicul şi prietenul lui, spiriduşul, s-au ascuns sub un podeţ, aşteptând. Când se îngâna ziua cu noaptea îşi făcu apariţia şi dragonul, obosit după o zi lungă de vânătoare. Nici una, nici două, flăcăul ieşi din ascunzătoare şi se luă la luptă cu dragonul. Se luptară ore în şir şi doar când bătu miezul nopţii, dragonului îi slăbiră puterile, iar voinicul răsuci cu mai multă putere paloşul şi străpunse drept în inimă lighioana.

            Într-un suflet alergă la prinţesa Aurora, eliberând-o din temniţa dragonului. Prinţesa îi mulţumi şi cu lacrimi de bucurie se porniră îndărăt spre castelul tatălui ei.

            Cu fast şi mare alai au fost primiţi cei doi. Împăratul bucuros  puse mâna fiicei sale în mâna voinicului, urându-le cea mai lungă şi fericită viaţă.

            Şi eu încălecai pe-o acadea

            Şi v-am spus povestea aşa!

postat de Pr. Liviu Botezatu

Creativitatea

Creativitatea - necesar cotidian sau exprimare artistică ?

Motto: „Creativitatea înseamnă să îţi permiţi să faci greşeli.
              Arta înseamnă să ştii pe  care să le păstrezi „ 
(Scott  Adams)

de Prof. Corjos Aurelia

Liceul cu Program Sportiv Botoșani

Concepţia conform căreia talentele şi geniile  sunt înnăscute a fost depăşită. Discuţiile însă continuă  cu privire la căile concrete de interacţiune dintre influenţa mediului şi a eredităţii, dintre învăţare, maturizare şi dezvoltare. Din punct de vedere ştiinţific, corect este să se caute şi să se găsească modalităţi prin care toţi factorii interacţionează, contribuie la formarea comportamentului creator, întrucât numai în interacţiune pot avea eficienţa aşteptată. Comportamentul creator presupune o dezvoltare intelectuală armonioasă a elevilor. Pentru a dezvolta capacităţile creatoare ale elevilor, cadrele didactice trebuie să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creativ, care se referă la :

v  nivelul de inteligenţă generală

v  gândirea divergentă

v  fluenţa gândirii

v  receptivitate

v  spirit de observare

v  imaginaţie creatoare

v  originalitate

v  perseverenţă, iniţiativă

v  nonconformismul în idei

S-a confirmat, experimental însă, faptul că randamentul şcolar nu reflectă fidel nivelul de creativitate al unui elev. De aceea, e greşit a încuraja creativitatea doar la acei elevi care au rezultate şcolare deosebite. Eistein fusese un elev slab, dar a dat fizicii, mai târziu, importanta Teorie a Relativităţii !

Creativitatea este împiedicată adesea de o serie de obstacole: conformismul (oamenilor obişnuiţi nu le place ceea ce iese din comun; ei nu au încredere în fantezii); algoritmii (o suită de reguli efectuate într-o ordine aproximativ constantă); obstacole emotive: teama de anumite greşeli, descurajarea rapidă.

Pentru stimularea creativităţii elevilor, aceştia trebuie lăsaţi să-şi manifeste în voie spontaneitatea, curiozitatea, trebuie să apară teme şi situaţii care stimulează fantezia (elevii să imagineze singuri probleme, să continue o nuvelă etc.).

Atât vizitarea unor expoziţii, cât şi  excursiile lărgesc orizontul elevilor.

Importantă este şi atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Nu este indicată o poziţie autoritară, despotică, deoarece se creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eşec, de ironii. Este nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Profesorul să încurajeze imaginaţia, sugestiile deosebite. Şcolarii să-şi manifeste în voie curiozitatea, spontaneitatea. Trebuie sa fie firesc ca o idee originală, mai aparte, să atragă un punct în plus la notare, chiar dacă prin această idee nu s-a putut soluţiona chestiunea în discuţie.

Putem spune aşadar că trebuie cultivată şi încurajată creativitatea prin respectul de sine. Ea nu este doar un har dăruit de Dumnezeu unui Eminescu, Enescu, sau Edison, ci este însăşi exprimarea de sine a fiinţei umane, în orice domeniu se manifestă acesta. Creativitatea ne poate ajuta în multe situaţii pe care le trăim zi de zi, ne poate ajuta să găsim soluţii ingenioase la problemele cu care ne confruntăm. Fiecare persoană poate să fie creativă. Dacă nu eşti un mare compozitor, pictor sau scriitor, nu înseamnă că nu eşti creativ şi că nu îţi poţi dezvolta această calitate. Creativitatea este motorul inovaţiei şi factorul cheie în dezvoltarea competenţelor personale, ocupaţionale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieții.

postat de Pr. Liviu Botezatu

Luati-va timp

Luaţi-vă timp

de Prof. Grădinaru Vranciu Cristina

Aş  vrea să le spun  elevilor ceva legat de timp, pentru că, mai tot timpul, când sunt întrebaţi  ,,de ce nu ţi-ai scris…?, de ce nu ai învăţat…?’’, spun că nu au avut timp… .

   Marele fizician Paul Bragg a spus:

Luaţi-vă timp pentru lucru – este preţul succesului;

Luaţi-vă timp pentru a gândi – este izvorul puterii;

Luaţi-vă timp de joacă – este secretul tinereţii;

Luaţi-vă timp de citit – este fundamentul cunoaşterii;

Luaţi-vă timp pentru rugăciune – este autostrada care duce la Dumnezeu şi este apa care spală parfumul pământului de pe ochii noştri;

Luaţi- vă timp să visaţi – ridică sufletul spre stele;

Luaţi-vă timp să iubiţi – este fundamentul vieţii;

Luaţi-vă timp să râdeţi – este cântecul pe care îl bucuraţi pe Creator;

Luaţi-vă timp pentru frumuseţe – se află pretutindeni în jurul vostru;

Luaţi-vă timp să FIŢI – este primul pas spre NEMURIRE.

postat de Pr. Liviu Botezatu