Creativitatea

Creativitatea - necesar cotidian sau exprimare artistică ?

Motto: „Creativitatea înseamnă să îţi permiţi să faci greşeli.
              Arta înseamnă să ştii pe  care să le păstrezi „ 
(Scott  Adams)

de Prof. Corjos Aurelia

Liceul cu Program Sportiv Botoșani

Concepţia conform căreia talentele şi geniile  sunt înnăscute a fost depăşită. Discuţiile însă continuă  cu privire la căile concrete de interacţiune dintre influenţa mediului şi a eredităţii, dintre învăţare, maturizare şi dezvoltare. Din punct de vedere ştiinţific, corect este să se caute şi să se găsească modalităţi prin care toţi factorii interacţionează, contribuie la formarea comportamentului creator, întrucât numai în interacţiune pot avea eficienţa aşteptată. Comportamentul creator presupune o dezvoltare intelectuală armonioasă a elevilor. Pentru a dezvolta capacităţile creatoare ale elevilor, cadrele didactice trebuie să cunoască în primul rând trăsăturile comportamentului creativ, care se referă la :

v  nivelul de inteligenţă generală

v  gândirea divergentă

v  fluenţa gândirii

v  receptivitate

v  spirit de observare

v  imaginaţie creatoare

v  originalitate

v  perseverenţă, iniţiativă

v  nonconformismul în idei

S-a confirmat, experimental însă, faptul că randamentul şcolar nu reflectă fidel nivelul de creativitate al unui elev. De aceea, e greşit a încuraja creativitatea doar la acei elevi care au rezultate şcolare deosebite. Eistein fusese un elev slab, dar a dat fizicii, mai târziu, importanta Teorie a Relativităţii !

Creativitatea este împiedicată adesea de o serie de obstacole: conformismul (oamenilor obişnuiţi nu le place ceea ce iese din comun; ei nu au încredere în fantezii); algoritmii (o suită de reguli efectuate într-o ordine aproximativ constantă); obstacole emotive: teama de anumite greşeli, descurajarea rapidă.

Pentru stimularea creativităţii elevilor, aceştia trebuie lăsaţi să-şi manifeste în voie spontaneitatea, curiozitatea, trebuie să apară teme şi situaţii care stimulează fantezia (elevii să imagineze singuri probleme, să continue o nuvelă etc.).

Atât vizitarea unor expoziţii, cât şi  excursiile lărgesc orizontul elevilor.

Importantă este şi atitudinea profesorului, relaţia sa cu elevii. Nu este indicată o poziţie autoritară, despotică, deoarece se creează blocaje afective. Copiii nu îndrăznesc să pună întrebări, se tem de eşec, de ironii. Este nevoie de un climat democratic, destins, prietenos. Profesorul să încurajeze imaginaţia, sugestiile deosebite. Şcolarii să-şi manifeste în voie curiozitatea, spontaneitatea. Trebuie sa fie firesc ca o idee originală, mai aparte, să atragă un punct în plus la notare, chiar dacă prin această idee nu s-a putut soluţiona chestiunea în discuţie.

Putem spune aşadar că trebuie cultivată şi încurajată creativitatea prin respectul de sine. Ea nu este doar un har dăruit de Dumnezeu unui Eminescu, Enescu, sau Edison, ci este însăşi exprimarea de sine a fiinţei umane, în orice domeniu se manifestă acesta. Creativitatea ne poate ajuta în multe situaţii pe care le trăim zi de zi, ne poate ajuta să găsim soluţii ingenioase la problemele cu care ne confruntăm. Fiecare persoană poate să fie creativă. Dacă nu eşti un mare compozitor, pictor sau scriitor, nu înseamnă că nu eşti creativ şi că nu îţi poţi dezvolta această calitate. Creativitatea este motorul inovaţiei şi factorul cheie în dezvoltarea competenţelor personale, ocupaţionale, antreprenoriale şi sociale prin învăţarea pe tot parcursul vieții.

postat de Pr. Liviu Botezatu