Test de evaluare a unităţii "Elemente de iconografie"

Dar din dar

Elevii clasei a X-a B, de la  Liceul cu Program Sportiv Botoşani, de ziua Sfântului Nicolae, au adus bucuria pe chipul copiilor Complexul de case tip familial, Sfântul Mina,  din subordinea Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului-Botoşani.

Coordonaţi de Pr. Prof. Botezatu Liviu şi prof. Corjos Aurelia, elevii au adunat haine, jucării şi au cumpărat dulciuri pe care le-au împărţit celor din Centru.

Bucuria copiilor instituţionalizaţi a fost atât de mare încât ca drept recompensă au susţinut moment artistic în faţa vizitatorilor.

"Am ales această activitate pentru că am ştiut că aceşti copii au nevoie de afecţiune. Pe lângă darurile ce-au fost împărţite ne-am propus să oferim şi puţină afecţiune într-un loc unde ea este cel mai mult dorită şi fără de care aceşti copii nu au cum să facă progrese."

Vizita sportivilor afost difuzată de către televiziunea locală TELE M.


publicat de pr. prof. Botezatu Liviu

Nu uita că esti român

Peste două sute de liceeni au sărbătorit Ziua Naţională la Monumentul Eroilor de la Cimitirul Pacea Botoşani. 
În data de 1 Decembrie 2012, elevii de la Liceul cu Program Sportiv şi cei de la „Grigore Antipa”, Liceul Economic, Colegiul „Gheorghe Asachi”, Seminarul Teologic şi Liceul „Nicolae Iorga” au continuat tradiţia acestor manifestări ce a început acum patru ani.

Ca şi anul trecut programul manifestărilor a fost mai dezvoltat şi s-a desfăşurat după următorul program:

Momentul a debutat cu un discurs motivaţional, comemorativ şi istoric prezentat de către Pr. Prof. Botezatu Liviu apoi cu recitarea de poezii patriotice de către elevii de la Liceul cu Program Sportiv – Botoşani coordonaţi de către prof. Corjos Aurelia (prof. de Limba română la Liceul Sportiv).

A urmat un moment liturgic – comemorativ oficiat de către Pr. Prof. Botezatu Liviu (din partea Liceului Sportiv) şi Pr. Prof. Ţifrea Gabriel (din partea Seminarului Botoşani) la care au contribuit şi elevi ai Seminarului Teologic Liceal Ortodox „Sfântul Gheorghe” – Botoşani.

Elevii seminarişti au intonat apoi cântece patriotice în cinstea sărbătorii naţionale, în timp ce liceenii au depus coroanele de flori aduse ca ofrandă pentru cei care au plătit cu viaţa preţul naţiunii româneşti.

Un moment artistic prezentat de către cei de la „Grigore Antipa” şi „Gheorghe Asachi” a destins atmosfera şi încălzit inimile participanţilor.

Apoi cu toţii au apris lumânări pe care le-au depus pe mormintele eroilor neamului nostru iar la final şi-au strâns mânile în Hora Unirii.

• „Am venit pentru că este ziua României şi pentru că eroii neamului nostru au luptat ca noi să fim liberi. Merită măcar acest lucru, să fim alături de ei” ;
• „Sărbătorim astăzi Ziua Naţională a României în primul rând şi un omagiu adus eroilor ”;
• „Am venit astăzi aici pentru că este 1 Decembrie, ziua tuturor românilor şi mai ales a soldaţilor care au luptat pentru salvarea acestui neam” 

sunt vocile celor care au participat la acest eveniment.

Evenimentul a fost mediatizat şi de către televiziunea locală TELE M.

publicat de Pr. Botezatu Liviu

Prietenii

de Guriţă Vlad
clasa a VII-a B
Liveul cu Program Sportiv Botoşani

Prietenii sunt familia mea,

A doua în viaţa mea.

Ei sunt totul pentru mine,

Ei sunt inima din mine.

Îi iubesc, îi respect

Şi le mulţumesc

Pentru tot ce-mi dăruiesc.

Pentru dragostea lor

EU îi preţuiesc.

postat de pr. Liviu Botezatu

Suntem sportivi îndrazneti si creativi

Mă bucur să vă pot prezenta câteva dintre creaţiile unor elevi de clasa a V-a C, de la Liceul cu Program Sportiv Botoşani, care deşi sunt îndrăgostiţi de sport călătoresc foarte frumos şi în lumea ficţiunii. Se pare că lumea poveştilor este prima şcoală despre Bine şi Rău, dar şi despre Speranţa nemuritoare... ( Prof. coord. Aurelia Corjos )

CAPRA DIN LUNĂ

                                                   de  Marian Şaramet, cl. V-a C

A fost odată ca niciodată un rege căruia oamenii i-au spus Barbă-Cruntă, Şi-avea regele un fecior căruia îi spunea Bunial.

Regele iubea banii mai presus de toate, iar feciorul iubea florile şi pomii. De dimineaţă şi până seara muncea în grădina palatului şi în curând în jurul acestuia înflori o asemenea frumuseţe, încât mulţi regi şi oameni de seamă din întreaga lume veneau să se desfete în ea.

Odată, venind de dimineaţă în grădină, Bunial a văzut că iarba de sub pomi era tăvălită şi păscută. Atunci şi-a pus în gând să-l afle pe vinovat şi să-l pedepsească. Astfel, seara, s-a ascuns într-o tufă deasă de iasomie şi a aşteptat. Şi iacă numai ce se ivi pe cer lună plină, Bunial auzi nişte paşi. Privi cu luare aminte din tufa în care se pitise şi zări în grădină o capră albă ca laptele, cu coarne de aur. Călca fără să se grăbească şi păştea iarba înmiresmată şi fragedă.

Şi atât de frumoasă era capra încât prinţul nu-şi putu lua ochii de la ea. Atunci ca să nu o sperie, urmă să stea pitit. Şi nu trecu mult până când capra se uită la lună, se dete de trei ori peste cap şi se transformă într-o prinţesă cu părul de aur, care îl fermecă pe tânărul nostru.

În noaptea următoare Bunial se ascunse din nou în tufişul de iasomie. Şi numai ce se ivi luna plină, capra se arătă iarăşi în grădină. Ca şi data trecută nu se grăbea şi păştea iarba dulce şi suculentă. Curând fata cu părul de aur se apropie de tufa de iasomie, într-atatât încât, din ascunzătoarea lui, Bunial ar fi putut să pună măna pe ea.

 Dar a trecut cât a trecut şi capra şi-a ridicat capul, privind spre lună. „Acu zboară în cer” şi-a zis Bunial şi-a ţâşnit din tufa lui. Era şi timpul. Încetişor capra se ridică  în văzduh pe o scară magică, iar prinţul izbuti să se prindă de piciorul ei.

Mult a mai mers în sus Bunial! Cu fiecare clipă, luna se tot apropia, se tot apropia de el. În cele din urmă, capra se transformă în fata frumoasă pe care o văzuse Bunial în grădina sa şi începu să îi vorbească:

-- Vai de mine! dacă o să te vadă tata, o să te omoare!

Tatăl fetei era un balaur cu nouă capete care locuia în lună, căci a fost blestemat de către o vrăjitoare, pe care nu a vrut să o ia de nevastă.

         Fata îl duse pe prinţ într-o peşteră unde îi spuse cum poate fi rupt blestemul şi ea să rămână mereu cu chipul frumos de prinţesă, iar tatăl său să se transforme înapoi în om.

         Tânărul a mers şi a tot mers până-n adâncul peşterii, unde se afla vrăjitoarea. Atunci prinţul şi-a adus aminte că fata balaurului i-a spus că dacă vrea să dezlege blestemul trebuie să o omoare pe vrăjitoare şi corpul să-l arunce pe pământ, ca regatul de pe lună să se întoarcă pe pământ şi regele să nu mai fie balaur.

         Bunial făcuse întocmai cum îi spuse fata cu părul de aur şi regatul de pe lună se reîntoarse pe pământ, iar regele Barbă-Cruntă se bucură că fiul său îşi alese o mireasă frumoasă şi cu multă avere, căci Barbă-Cruntă iubea mult banii.

         Nunta dură trei zile şi trei nopţi, mesele erau încărcate cu fel şi fel de mâncăruri. Să vă spun drept, eram şi eu pe acolo şi mă veseleam cu unchiul prinţesei, Barbă-Sură.

                             Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa,

                            Şi-am încălecat pe-o măslină şi v-am spus o interesantă minciună!

publicat de pr. Liviu Botezatu

Biserica, loc de cultură şi tradiţie

autor Pr. prof. Liviu Botezatu

În cadrul Săptămânii pentru Educaţie Globală la Liceul cu Program Sportiv s-au desfăşurat mai multe activităţi  cu caracter educativ.
Una din aceste activităţi a avut ca obiectiv apariţia educaţiei la români, ce a fost discutat în cadrul temei "Biserica, loc de cultură şi tradiţie".

Elevi ai clasei a V-a B (diriginte Pr. Prof. Liviu Botezatu) şi a VIII-a C (diriginte Prof. Anca Toma) au făcut o vizită Marţi, 15 noi 2011, la Biserica Vovidenia - Botoşani.

În cadrul vizitei elevii au făcut cunoştinţă cu spaţiul sacru unde şi-au amintit de Domnul Trandafir, de Ion (Nică) Creangă, care au folosit spaţiul bisericesc ca loc al educaţiei, culturii şi tradiţiilor româneşti ortodoxe.

Amintindu-şi de lecţiile de istorie şi cele de la Limba română, elevii au recunoscut foarte uşor rolul esenţial pe care Biserica Ortodoxă Română l-a avut în educaţia neamului nostru, rol pe care-l păstrează şi în prezent, meritându-şi pe deplin numele de loc al culturii şi tradiţiilor româneşti.