Simpozionul "Grigore Vieru, poet al sufletului românesc" la cea de a doua ediţie

Vă invităm să participaţi la cea de a doua ediţie a Simpozionului Internaţional "Grigore Vieru, poet al sufletului românesc". Pentru detalii vă rugăm vizionaţi documentul de mai jos prin derularea barei scroll din dreapta documentului.

Simpozion International Grigore Vieru 2014

Grigore Vieru - Leaganul culturii basarabene

Articol prezentat la Simpozionul Interanţional 

Grigore Vieru, poet al sufletului românesc 

autoare PROF. DANIELA IONESCU

COLEGIUL ECONOMIC „ION GHICA” – BRĂILA

            Basarabia, această gură de rai, a fost şi este inundată de personalităţi remarcante care au trăit sau cel puţin s-au născut pe teritoriul ei, cum ar fi scriitorii Nicolae Dabija care a scris minunatul roman „Tema pentru acasă”, „părintele limbii” Alexei Mateevici, Adrian Păunescu care s-a născut pe acest teritoriu moldav, Alecu Russo care este şi el originar din Republica Moldova, doamna care s-a luptat toată viaţa pentru unire, Leonida Lari. Lista poate continua încă mult, dar cu siguranţă cel mai ilustru poet moldav este Grigore Vieru, autorul a numeroase opere traduse într-o mulţime de limbi şi cunoscute în toată lumea, poetul care este iubit de la cei care abia vorbesc până la cei mai vârstnici.

            Poetul Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererâta de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru, născută Didic. Iată ce spune însuşi poetul: M-am născut în 14 februarie 1935, din părinţi plugari, Eudochia şi Pavel, într-un sat frumos – Pererîta - aşezat pe malul stâng al Prutului şi înconjurat din trei părţi de păduri… Tatăl meu adevărat a murit când aveam jumătate de an. Tatăl vitreg, cel care m-a crescut şi el cum a putut, s-a pierdut în război. Copilăria mi-a fost desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta niciodată…Am secerat desculţ grâul şi porumbul nostru…am cules desculţ strugurii… Mama nu a mai vrut să-şi lege viaţa de nimeni decât de noi: de mine şi de sora mai mare Sofia. Mare parte a copilăriei sale Vieru a petrecut-o alături de cea mai scumpă fiinţă din viaţa sa, cum urma să o numească mai târziu pe mama sa, tatăl său fiind mort pe câmpul de luptă al celui de-al Doilea Război Mondial. Mama a fost persoana căreia el îi mărturisea toate secretele şi pe care a iubit-o profund până la moarte. El spunea că Mama este începutul tuturor începuturilor. De aceea o mare parte din lucrările sale au fost dedicate ei, mamei. Marele poet letonian Imants Ziedonis afirma următorul lucru: ,,Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mamă’’, lucru confirmat de lucrările sale.   Alături  de măicuţa sa el a reuşit să suporte grelele timpuri aduse de război, chiar şi  foametea din 1946-1947,  care pe mulţi dintre conaţionalii săi i-a lăsat fără părinţi, fraţi, surori, dar ei cu dragostea lor reciprocă totuşi au reuşit să învingă apriga luptă pentru supravieţuire.

            A absolvit școala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat școala medie din oraşul Lipcani pe care o termină în 1953. Student fiind, debutează editorial în anul 1957 cu o plachetă de versuri pentru copii, ,,Alarma”, apreciată de criticii literari. În 1958 Vieru a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea de Filologie și Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, “Muzicuţe”, şi s-a angajat ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”.

            La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de limba română și latină, născută Nacu și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”. În 1964, Vieru publică în revista “Nistru” poemul “Legământ”, dedicat lui Mihai Eminescu. Poemul începe cu versurile: Ştiu: cândva, la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare, / Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărții Sale.

            În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice “Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. Chiar în anul apariției, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate “Tudor Arghezi”, “Lucian Blaga”, “Brâncuși”, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În anul 1970 editura Lumina publică “Abecedarul”, semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii “Trei iezi”. La numai câteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul “Curcubeul”, în care s-a găsit “ascuns” tricolorul românesc. Într-adevăr prin metafora curcubeului cu trei culori Vieru elogia drapelul tuturor românilor. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Dintotdeauna a visat la unire, iar mai târziu poetul face următoarea mărturisire: “Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”

            Vieru a fost practic un magnet pentru omenii buni, a ştiut dintotdeauna să fie înconjurat de oameni cu adevărat de calitate, a fost părintele spiritual sau naş de cununie al marelui cuplu de promovatori ai  valorilor naţionale Ion şi Doina Aldea Teodorovici, care ulterior i-au cântat o mulţime dintre lucrările sale, cum ar fi: ,,Dumnezeu prima oară’’, ,,Bucuraţi-vă”, ,,La Putna clopot bate” şi multe alte lucrări cunoscute atât în Basarabia, cît şi aici peste Prut. S-a împrietenit cu Nicolae Dabija, Adrian Păunescu, Leonida Lari şi în general cu toţi cei care au luptat pentru integritate şi o ţară mare.    

            În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România, Vieru vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca şi Iași. Un an mai târziu, prin apariţia la editura Junimea din Iaşi a volumului “Steaua de vineri”, cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. În anul 1982 este lansat filmul muzical pentru copii “Maria Mirabela”, al regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În acelaşi an apare cartea de versuri “Rădăcina de foc”, la Editura Universul din Bucureşti. În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.

            În Ziua Duminicii Mari (Rusaliile) din 1996 poetul pune o piatră funerară comună (pentru mama şi pentru el) pe mormântul mamei cu următoarele epitafuri dălţuite într-o piatră simplă de Cosăuţi: Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil, iar pentru sine: Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi. Sensul epitafului său poetul l-a explicat în felul următor rudelor, elevilor şi consătenilor adunaţi în ci­mitir: A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?! Tot în 1996 este decorat cu Ordinul Republicii, iar în 1997 Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic “Acum şi în veac”. În anul 2000 este decorat cu Medalia guvernamentală a României “Eminescu – 150 de ani de la naştere”.

            La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulație, în apropiere de Chişinău, la întoarcerea de la o ceremonie de omagiere a lui Eminescu. La 48 de ore după accident, pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată în Spitalul de Urgență din Chișinău, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor. Poetul a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

            La întrebarea: “Care a fost cea mai mare bucurie a vieţii Sale”, Grigore Vieru a răspuns: Am avut nu una singură, ci tocmai şase. Mai întîi că scăpasem, peste trei ani, de blestemata boală (de plămâni), din studenţime. Apoi a fost bucuria apariţiei primei mele cărţi Alarma - pentru copii. Apoi naşterea celor doi feciori ai mei -Tudor şi Călin. Apoi vestea conferirii titlului de membru de onoare al Academiei Române. Apoi, propunerea candidaturii mele, de către aceeaşi Academie, la Premiul Nobel.

            Însoţită de o bogată producţie pentru copii în care poetul se infantilizează cu delicateţe pedagogică şi tandreţe ludică, poezia lui Vieru a devenit repede una exponenţială, cu toate că din structura sa elegiacă lipsea patetismul mesianic. Ea s-a întâlnit totuşi cu frustrările istorice ale românilor de peste Prut. Consensul cu aspiraţiile naţionale a exaltat dimensiunea valorică a operei lui Grigore Vieru, o diagramă onestă a tradiţionalismului atât în privinţa scriiturii, cât şi a pachetului tematic. Poet "prin excelenţă al mamei şi al maternităţii" (Mihai Cimpoi), Vieru îşi va centra creaţia pe figura mamei, devenită un simbol al jertfei şi al ocrotirii, al suferinţei şi răbdării, al statorniciei şi dăinuirii, şi identificată de multe ori cu patria-mumă, cu glia şi cu limba: Mamă, / Tu eşti patria mea! / Creştetul tău - / Vârful muntelui / Acoperit de nea. / Ochii tăi - / Mări albastre. / Palmele tale - / Arăturile noastre.

            În pofida adierilor elegiace, lumea poeziei lui Vieru rămâne una maternă, ocrotitoare şi edenică, blajină şi luminoasă, ale cărei expresii imediate sunt pâinea şi spicul, vatra sau brazda roditoare. Sacralizarea mamei se răsfrânge şi asupra celorlalte elemente iradiate de principiul matern: plaiul, graiul, satul, viziunea poetului fiind o beatificare a originilor, a baştinii. Centrată pe adoraţia mamei şi a plaiului (Plaiule, tu, plaiule - / Veşnica temă a mea!) şi bazată pe valorile unei sensibilităţi imediate, mereu rezonată la miraj, poezia lui Grigore Vieru se hrăneşte dintr-o pozitivitate esenţială a lumii. Nici moartea nu aduce vreun aflux de anxietăţi, meditaţia asupra ei constituind doar un prilej de redefinire a bucuriei de a trăi în mijlocul miracolelor: Mare eşti, moarte, / Dar singură, tu. / Eu am vatra unde iubi / Tu nu, tu nu. / Eu am ţara unde să mor, / Tu nu, tu nu. Paradisiacă şi domestică este şi erotica lui Vieru, cântând bucuria nupţială a perechii şi universul familial, nu fără scăpări de senzualitate stilizată: Ah, din camaşa ta / Foşnind ca frunzele, / Trupul tău gol ieşea / Ca din nouri soarele. Unind elegia cu feeria domestică, poezia lui Grigore Vieru e un continuu ritual al adoraţiei materne, adoraţie răsfrântă, cu religiozitate, şi asupra graiului, iubitei şi plaiului.

             Nicolae Dabija consideră că Vieru a fost un model de exigenţă. A ţinut foarte mult la copii, dar şi copiii l-au iubit, căci ştia să se apropie de ei. Multe dintre poemele sale au devenit folclor. Poezia lui e muzică, căci avea un auz muzical perfect. Traducătorii buni ai lui Vieru îi traduc, în primul rând, muzicalitatea, care este unică. Ea vine din folclorul nostru, din muzica populară, iar ritmul versurilor vine din foşnetul codrilor, al râurilor.

            Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, într-un regim al excelenţei rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Nimic strident în lirica lui Grigore Vieru, nimic evaziv sau fals. Versurile lui se înscriu într-un program literar ce are ca element esenţial apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi. Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţei.

            O poezie precum “În limba ta” se prezintă ca o profesiune de credinţă a unui scriitor cetăţean, ce a aşezat mereu, mai presus de propria fiinţă, idealurile neamului, celebrând, în versuri înfiorate de patos, limba română, limba în care a pătimit, a scris şi a iubit: În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. // În limba ta / Ţi-e dor de mama, / Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul e mai prânz. / Şi doar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta / Te poţi opri din plâns. Cred că latura de cea mai autentică profunzime a poeziei lui Grigore Vieru este aceea a responsabilităţii civice a scriitorului, a omului de cultură, care se simte, cu fiecare gest pe care îl face, cu fiecare cuvânt pe care îl rosteşte, adânc răspunzător de soarta neamului său, de destinul limbii în care s-a născut şi în care respiră. Eugen Simion subliniază că despre Grigore Vieru am putea spune că este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, un poet al tribului său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama şi Unitatea neamului. Un poet elegiac, dar, în ciuda fragilităţii înfăţişării sale şi a vocii sale – moi şi stinse, menite parcă să şoptească o rugăciune, nu să pronunţe propoziţii aspre ca vechii profeţi – un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Mulţi i-au înţeles stilul şi mesajul, alţii i-au reproşat mereu faptul că nu este un poet postmodern. Judecată rea. Vieru nu putea fi postmodern pentru că, spune chiar el, s-a născut şi a crescut într-o istorie imposibilă şi, când a început să scrie, şi-a dat seama că publicul său aşteaptă altceva de la el. Ceva esenţial, spus limpede, ceva despre suferinţele şi bucuriile naţiei sale, atâtea câte sunt. În aceste circumstanţe, poemul «nu poate fi o zbenguială a cuvintelor».

            Grigore Vieru întrupează, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. O conştiinţă ce a dat seamă, de fiecare dată, de realităţile convulsive ale unei istorii adesea vitregi, de trecutul naţiunii sale, de amprenta tragică pe care a căpătat-o adesea limba română, amputată, interzisă, pusă sub semnul întrebării de atâtea ori. Exemplaritatea destinului poetic al lui Grigore Vieru este dincolo de orice îndoială. Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a literaturii române contemporane.

BIBLIOGRAFIA

1. Vieru, Grigore, Taina care mă apară, Ed. Princeps Edit., Iaşi, 2008;

2. Băileşteanu, Fănuş, Grigore Vieru : Omul şi Poetul, Bucureşti, 1995;

3. Corbu, Daniel, Grigore Vieru în amintirile contemporanilor, Antologie, Princeps Edit, 2009;

4. Samoil, Nelly, Structuri metaforice în lirica lui Grigore Vieru, 2002;

5. Cimpoi, Mihai, O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia, 1996;

6. ro.wikipedia.org

Lacrima Basarabiei

Acest articol a primit Menţiune la Simpozionul Internaţional Grigore Vieru, poet al sufletului românesc

autoare Prof. Budeanu Mihalachi Mihaela

Liceul „Dimitrie Negreanu” Botoşani

Când poezia românească a primit pe Grigore Vieru, a fost ca şi când un bolnav a primit o şansă la viaţă, după o boală incurabilă. Sufletul său, viersul său, voba sa au  adus remediul pentru o Românie bolnavă şi ignorantă. Grigor  Vieru a redefinit ideea de patritism, a arătat cu delicateţe, dar şi cu un verde simţ al dreptăţii graniţele adevărate ale sufletului românesc. Odată cu el, cultura română nu a putut să mai uite dincolo de frontiere pe: Alexei Mateevici, Ion Druţă, ...

 Trăieşte în opera lui o Patrie: aceea a unui înger ce mângâie cu versul său inima unui neam, ce alină destinul unei Românii ce şi-a uitat puiul rănit peste Prut. Poetul era „atât de singur” în umbra ţării ce nu-i era ţară, în umbra pământului ce nu-i era pământ. Şi-a găsit patria în ....Poezie. Şia rămas în această „Duminică a cuvintelor” atât cât i-a  fost hărăzit de acolo din stele.

Cum Luna e de Soare. »

Iubirea avea pentru el calităţile unui elixir al vieţii fără de moarte, te îmbăta, dar îţi dădea totodată şi puterea de a ignora moartea :

« Nu am moarte cu tine nimic,

Eu nici măcar nu te iubesc. »

Prin iubită, poetul avea o punte între lumea fizică şi lumea cosmică, o libertate visată , iar mama şi ţara devin, în poezia lui Grigore Vieru, zeităţi poetice. Ambele sunt capabile să  gonească singurătatea poetului, să-l aducă aproape de lume, de oameni. Cele două ipostaze umane, creatoare se completeză, se susţin, se suplinesc. Dacă mama este fiinţa ce-i aminteşte de momentul pur al creaţiei, iubita îl transpune îmtr-o lume a misterului, a miracolului, a eternului. Poetul se află între mamă şi iubită asemeni soldatului, între datorie şi morala creştină. De aici şi până la eternitate nu e decât un pas.

                         

O altă formă de iubire e Patria, o patrie care se scrie în orice măr, în orice sămânţă, în orice pasăre. Se întâmplă doar în acest loc miraculos numit Acasă următorul fenomen:

“Dacă o piatră în zid

E clintită din loc

Cel care trece pe drum

O reaşează temeinic

 Ca în propria îngrăditură.

Trandafirii

Sunt roşii de dragoste”

Acest lucru demonstrează cu prisosinţă, un numai etnogeneza dar şi continuitatea, şi legătura tainică, mistică ce se creează între om şi locul de baştină, legătură care nu va putea fi ruptă, nici în clipa din urmă, când el doreşte să revină Acasă. Acasa e un bun comun de care se îngrijeşte fiecare ca de propriagrădină, ca de propria persoană. Şi tot aici, omul e apărat de calamităţi şi de toate relele. 

Simpozion International Grigore Vieru

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL

GRIGORE VIERU, POET AL SUFLETULUI ROMÂNESC

 

EDIŢIA I

22-23  FEBRUARIE 2013

ARGUMENT

Motto: „Între frânturile unui neam, cultura poate statornici acele legături ce nu se văd şi nu se pot împiedica.” (  Nicolae Iorga)

Toată viaţa sa Grigore Vieru a răsădit o Românie măreaţă, de poveste în inimile orfane ale românilor basarabeni.

Calitatea culminantă a omului şi bardului Vieru a fost „curajul de a fi bun”, calitate adânc înrădăcinată în generoasa lumină latină a graiului şi a minţii româneşti. A fost poetul „bolnav de iubire”, de iubire de mamă, iubire de neam, de grai, de adevăr, de copilărie, iubire transpusă  în opera sa legată de folclor, de creaţia lui Eminescu şi Blaga.

            „Când sfios şi timid, abia atingându-se de lucruri, abia şoptindu-şi ruga, pioasa rugă de pace pentru pământ şi sănătate pentru suflet, când tulburător de îndârjit şi de categoric, rostind cuvintele cu gravitate ce vine parcă din adâncurile ancestrale; când delicat şi inocent până la o totală contopire cu vârsta copilăriei, cu dezinvoltura jocului, când aspru îndurerat de „sălbăticiile” veacului...”Acesta a fost Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om a servit poezia. Prin el, a licărit lumina  identităţii, demnităţii şi conştiinţei naţionale, el a condus lupta pentru limba română şi alfabetul latin, pentru adevărul istoric:”O să spun să mă audă, / şi plin de floare pomul: Şi din mormânt voi spune/ Mulţimii adevărul”.

            „ Un poet care şi-a asumat greul unui grai trecându-l prin inima sa şi , încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe, îl întoarce semenilor săi care-i deschid de bunăvoie inima să-l primească, pentru  a-şi duce mai demn mai departe viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii ce covârşeşte şi poate birui totul, al credincioşiei faţă de cele nepieritoare şi al nădejdii ce nu poate da greş, un asemenea poet rămâne-va ”suflet în sufletul neamului său”. O astfel de întruchipare excepţională este acest poet, acest om cât o lacrimă în rostogol pe obrazul planetei”. (Ioan Alexandru)

            Să gustăm din zborul larg, înalt şi sfânt ca un Curcubeu Tricolor al Poeziei lui Grigore Vieru! Să ne bucurăm! Şi să nu uităm că doar iubirea creează!

SCOPUL:

 Prin participarea la acest simpozion, partenerii şi participanţii îşi vor consolida aptitudinile de cooperare, dialog şi respect, absolut necesare atât în mediul şcolar, cât şi în cel al vieţii cotidiene. Ne propunem să stimulăm interesul elevilor şi al cadrelor didactice pentru cunoaşterea şi valorificarea operei lui Grigore Vieru. Cunoscând mai bine viaţa , activitatea şi opera  acestui mare poet basarabean, aflând despre lupta sa necontenită pentru adevărul istoric, pentru păstrarea  demnităţii umane şi a celei de a fi român, cunoscând dragostea sa neţărmurită pentru Patria Română, pentru semeni, poate vom reuşi „truda de a fi zilnic frumoşi şi simpli”, poate vom învăţa cum să „trăim pentru Patrie” şi mai ales poate vom căpăta şi noi „curajul de a fi oameni buni” pe care poetul nu l-a pierdut de-a lungul intregii sale vieţi.

            Citind şi bucurându-ne de poeziile sale, culegând înţelepciune din aforismele lasate, ascultând muzica pe versurile poetului, vom descoperi un  izvor al bucuriei  de a trăi , pentru că, aşa cum spunea însuşi Grigore Vieru” Poezia a avut  întotdeauna drept sfântă menire să încurajeze soarele să răsară şi femeia să nasc㔺i „este răzbunarea frumuseţii pe urâţenie.”

OBIECTIV  CADRU : Educaţie prin şi pentru cultură

OBIECTIVE OPERAŢIONALE : Participanţii la simpozion vor reuşi:

ü  Să pătrundă în universul  şi intimitatea creaţiei vierene;

ü  Să sesizeze originalitatea şi valoarea acestei creaţii;

ü Să trăiască intens sentimentele transmise de mesajul poetic;

ü  Să realizeze un schimb de experienţă;

ü  Să valorifice potenţialul lor creativ;

ü  Să crească interesul pentru desfăşurarea activităţilor cu caracter educativ;

ü  Să promoveze valorile morale şi spirituale, simţul pentru poezie, patrie, mamă, credinţă – teme predilecte în lirica lui Grigore Vieru;

LOCUL DESFĂŞURĂRII:

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV BOTOŞANI 
COLEGIUL ECONOMIC „OCTAV ONICESCU”, BOTOŞANI

GRUP ŢINTĂ :

La simpozion pot participa  cadre didactice şi elevi din ciclul primar, gimnazial şi liceal.

SECŢIUNI:

I.COLOCVIU DIDACTIC : „Viaţa , activitatea şi opera lui Grigore Vieru”  - pentru cadrele didactice;

II.CREAŢII ARTISTICE pe temele: MAMA, PATRIA, CREDINŢA, COPILĂRIA, specifice liricii marelui poet:

CLASELE  I-IV: Desene inspirate din poeziile lui Grigore Vieru

     ( fiecare participant alege poezia dorită, iar desenele să fie în format A4);

   

CLASELE  V-VIII:

Caligrame, poezii proprii (fiecare participant câte 3 caligrame ori poezii ) sau  compuneri (o compunere de 1-2 pagini individual) pe temele  literare menţionate ;

CLASELE IX-XII:

-  eseuri  despre lirica viereană (2-4 pagini fiecare lucrare);

-  prezentări PPT, în care să prezinte şi valorifice originalitatea creaţiei  lirice a lui Vieru ;

-          colaje, fotografii, imagini, pe baza aforismelor poetului;

     III. CONCURSUL „IUBESC POEZIA”,  recitare de poezii semnate de Grigore Vieru, pentru  elevii de toate nivelele (fiecare participant 2 poezii, la alegere);

REGULAMENTUL DE PARTICIPARE :

a)      Înscrierea participanţilor:

-          până pe data de 19 februarie 2013;

-          participarea va fi indirectă , prin transmiterea on line a lucrărilor (pentru secţiunile I şi a II-a,  cadrele didactice doritoare sunt invitate şi aşteptate cu drag să-şi susţină lucrarea la colocviu); iar directă pentru secţiunea a III-a .

b) Depunerea lucrărilor

      -    până pe data de 19 februarie 2013;

      -    fişa de înscriere şi lucrarea vor fi transmise prin  email pe adresa

           corespunzătoare secţiunii;

-          obligatoriu lucrările vor fi trimise, prin poştă, şi pe suport de hârtie+CD, odată cu o copie xerox după mandatul poştal de achitare a taxei de înscriere. ( !!! lucrările care nu vor ajunge şi pe suport de hârtie+ CD, nu vor concura .)

     c) Adresa de corespondenţă

    - fişa de înscriere şi lucrarea vor fi transmise prin  email pe adresa corespunzătoare  

       secţiunii ;

        SECŢIUNEA  I: botezatu_liviu2001@yahoo.com

        SECŢIUNEA a II-a : anastasia26grosu@yahoo.com

        SECŢIUNEA a III-a: anca.ankyta@yahoo.com

  

d) Redactarea lucrărilor:

- se va face în format A4, pe o singură parte, scris la un rând, cu margini egale de 20 mm, cu caractere româneşti, maxim 4 pagini;

- titlul va fi scris cu majuscule ( Times New Roman 14 Bold), centrat;

- la două rânduri de titlu se va scrie autorul şi instituţia (pentru elevi şi clasa) (Times New Roman 12);

- la două rânduri sub numele autorului se va începe scrierea textului (Times New Roman 12);

- rezumatul pentru publicare va respecta indicaţiile de redactare a lucrării şi va avea dimensiunea maximă de o pagină (valabil pentru lucrările profesorilor !!);

- paginile nu vor fi numerotate;                                                                                                    

- lucrarea şi rezumatul vor fi incluse într-un singur folder ce va purta numele participantului;

- bibliografia se va consemna la sfârşitul lucrării;

e)      Evaluare:

      PROFESORI

-          fiecare participant va primi diplomă de participare;

-          adeverinţă de colaborare în cadrul simpozionului

-          CD cu ISBN

ELEVI

-          Cele mai bune creaţii vor fi premiate cu diplome

PREMIUL I, PREMIUL II, PREMIUL III, MENŢIUNE, pe fiecare secţiune şi publicate/expuse/incluse pe CD-ul cu ISBN:

     Toţi participanţii vor primi diplomă de participare.

f)       Taxa de participare:

-          taxa de participare este de 30 LEI , pentru profesori,  5 LEI pentru elevi şi este individuală.;

-          dovada achitării taxei se va trimite odată cu fişele de înscriere şi lucrările (fie o copie scanată, fie una xerox,  a mandatului poştal) ;

PROGRAMUL SIMPOZIONULUI:

VINERI- 22 FEBRUARIE:

LICEUL CU PROGRAM SPORTIV:

  10-10.30:  DESCHIDEREA

  10.30- 11.30  COLOCVIUL DIDACTIC

   11.30- 12.00  FEED-BACK (IMPRESII, CONCLUZII)