Grigore Vieru – poet al neamului românesc

Înv. Ailincăi Silvia, grad didactic I – Şcoala Gimnazială Preluci structură Școala Gimnazială Agăş
Com. Agăş  jud. Bacău


Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935 , în satul Pererâta , în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru , născută Didic.
     A fost incontestabil o voce singulară de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti.Versurile sale au ilustrat , într-un rergim al excelenţei rostirii lirice ,stări de spirit de o rară autenticitate.
    Grigore Vieru întrupează destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi o inpecabilă conştiinţă a naţiunii sale.
   După un grav accident de circulaţie , a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău , cu şanse minime de supravieţuire .A decedat pe 16 ianuarie 2009.

     ,,Esenţialmente , Grigore Vieru ,este poetul începuturilor de lume , când fiinţa e aurorală , nefisurată şi neculpabilă .Ea apare dintr-un mâl primar , fiind înconjurată de o aură de rouă şi lacrimi .Produce de aceea , o senzaţie de jilăveală sufletească , de natură rimbaudiană.
     Neoromantic prin structură , el îşi înmoaie versul în astfel de ape primordiale , în substanţa plasmatică a originilor- de unde prezenţa constantă a unui fior , a unui tremur . Este , bineînţeles , un tremur existenţial. Omul lui Vieru este omul adamic de la începutul lumii care cade în istorie sau omul chiristic ,,răstignit’’ de o istorie vitregă.Neoromantismul său , polarizat de bucurii elementare şi de suferinţă , este potenţat de o tentă expresionistă , de un patetism mesianic , căci făptura sa trăieşte în pragul frăgezimii , vulnerabilităţii primare , dar şi la punctul de sus  al chemării , al gestului justiţiar şi reparator.’’ Mihai Cimpoi.
     Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935 , în satul Pererâta, în familia de plugari români a lui Pavel ŞI Eudochia Vieru , născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal , în anul 1950 , după care urmează şcoala medie din oraşul Lipcani pe care o termină în anul 1953. În 1957 debutează editorial ( fiind student ) cu o plachetă de versuri pentru copii ,,Alarma’’, apreciată de critica literară.În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic ,, Ion Creangă’’din Chişinău , facultatea Filologie şi Istorie. Se angajează ca redactor la redacţia numită revista pentru copii,,Scânteia Leninistă’’, actualmente ,,Noi’’şi ziarul ,,Tânărul  leninist’’, actualmente ,, Florile Dalbe’’.
      La 8 iunie 1960 se căsătoreşte cu Raisa , profesoară de limba română şi latină , născută Nacu şi se angajează ca redactor la revista ,,Nistru’’ actualmente ,,Basarabia’’, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii1960-1963 este redactor la editura ,,Cartea Moldovenească’’.
     A fost un oaspete des al ,,Căsuţei Poeziei’’ din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preşcolari ,,Albinuţa’’.
   Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului , consemnată de volumul de versuri lirice ,,Numele tău’’, cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. În chiar anul apariţiei devine obiect de studiu la cursurile universale de literatură naşională contemporană. Trei poeme din volume sunt intitulate:Tudor Arghezi , Lucian Blaga , Brâncuşi , iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.
      Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În anul 1973 trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei ,, Secolul 20’’ : Dan Hăulică , Ştefan Augustin Doinaş , Ioanichie Olteanu , Geo Şerban , Tatiana Nicolescu . Vizitează , la rugămintea sa , mănăstirile: Putna , Voroneţ, Suceviţa , Dragomirna , Văratic . Se întoarce la Chişinău cu un sac de cărţi . Mai târziu poetul face următoarea mărturisire : ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos , eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul.’’
       În anul 1974 , scriitorul Zaharia Stancu , preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea societăţii Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de poetul Radu Cârneci.
În 1977 , iarăşi la invitaţia Uniunii Scriitorilor din România , vizitează împreună cu soţia sa, mai multe oraşe din România :Bucureşti , Constanţa , Cluj -Napoca, Iaşi .
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: ,,Diploma de onoare Andersen’’.
      La sfârşitul anilor 1980, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia , textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deşteptarea conştiinţei naţionale a românilor din Basarabia. El este unul dintre fondatorii Frontului Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989.
Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafica latină.
       În 1994 , neo-comuniştii din Partidul Democrat Agrar , ajunşi la putere în Moldova , renunţă la imnul de stat ,,Deşteaptă-te , române’’ şi le propun poetului Grigore Vieru şi compozitorului Eugen Doga să compună versurile şi , respectiv , muzica pentru un nou imn. Ambii refuză.
Grigore Vieru scrie în,, Literatura şi arta’’ următoarele: ,,Dreptatea istorică va blestema poeţii şi compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Naţional ,,Deşteaptă-te , române’’ , cocoţându-se ei în locul strălucirii şi necesităţii istorice ‘’.
       Pe 16 ianuarie 2009 , poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău , dândui-se şanse minime de supraveţuire.
A încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie a aceluiaşi an, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.
       Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet , a fost însuşi sufletul Basarabiei . Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte , el trăieşte prin poezia sa , prin frumosul semănat în inimilor copiilor. A fost , este şi va rămâne,, Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale’’.
       Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era spre a ne uni prin cuvânt , prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri.
       ,,Opera lui Grigore Vieru are astăzi o reverberaţie profundă în sensibilitatea şi conştiinţa adevăraţilor oameni de la noi , poetul fiind consacrat printre nemuritorii  Academiei  Române’’.

BIBLIOGRAFIE:
www.ro.wikipedia.org

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu