COPILĂRIA ÎN OPERA LUI GRIGORE VIERU




Iolanda-Oana Jitariu, profesor învățământ primar, gradul didactic I
Școala Gimnazială Nr. 1, Mihălășeni


Să fiu foarte sinceră, niciodată nu m-am gândit c-aș putea să vorbesc despre Grigore Vieru la trecut. Am crescut alături de el, de versurile cântecelor sale pe care le ascultam cu atâta drag și le fredonam alături de interpreții de peste Prut în binecuvântatele emisiuni de pe singurul program TV pe care-l mai prindeam, atunci când emisiunile TVR, foarte scurte și deseori plictisitoare de dinainte de 1989, se încheiau foarte devreme.
Copilăria mea a fost presărată de simplele sale apariții televizate, de versurile pline de farmec și simplitate interpretate de artiștii moldoveni și mai puțin de cărțile sale care nu erau foarte multe la număr prin librăriile și bibliotecile noastre în acea vreme.
Poeziile: Copilăria, Prietenul, Băieţaşul din ochii mamei, La şcoala iepuraşilor
Mulţumim pentru pace, Albinuța, Satul meu, sunt câteva pe care noi, dascălii, am putea să le introducem în literatura obligatorie copiilor mici, familiarizându-i pe elevi cu creațiile marelui poet.

Să fiu foarte sinceră, niciodată nu m-am gândit c-aș putea să vorbesc despre Grigore Vieru la trecut. Am crescut alături de el, de versurile cântecelor sale pe care le ascultam cu atâta drag și le fredonam alături de interpreții de peste Prut în binecuvântatele emisiuni de pe singurul program TV pe care-l mai prindeam, atunci când emisiunile TVR, foarte scurte și deseori plictisitoare de dinainte de 1989, se încheiau foarte devreme.
Nu puține erau spectacolele în care poetul, foarte apreciat de moldoveni, era invitat de onoare. Dar mai ales, eram impresionată de modestia scriitorului și de abnegația cu care-și susținea idealurile într-un vocabular atât de simplu și emoționant.
Copilăria mea a fost presărată de simplele sale apariții televizate, de versurile pline de farmec și simplitate interpretate de artiștii moldoveni și mai puțin de cărțile sale care nu erau foarte multe la număr prin librăriile și bibliotecile noastre în acea vreme.
Poeziile: Copilăria, Prietenul, Băieţaşul din ochii mamei, Puii, La şcoala iepuraşilor, Floarea soarelui, Mulţumim pentru pace, Două mere, Cum se spală ariciorii, Albinuța, Cântecul soarelui, Pisicul la școală, Satul meu, sunt câteva pe care noi, dascălii, am putea să le introducem în literatura obligatorie copiilor mici, familiarizându-i pe elevi cu creațiile marelui poet.
De asemenea, însăși biografia scriitorului este una demnă de prezentat copiilor. Viața grea din copilăria sa, urmată de realizările sale datorate  sârguinței mai mult decât talentului, după cum spune însuși poetul în celebrul citat: ,, Talentul numai a spus că mă ajută, iar munca m-a ajutat.”, sunt exemple din care cu  toții avem de învățat, mai ales că în zilele noastre mulți dintre copii sunt din ce în ce mai cocoloșiți și foarte puțin familiarizați cu munca, cu greutățile vieții. Vicisitudinile copilăriei sale ar putea să le arate copiilor necăjiți că nu sunt singurii astfel, dar că pot izbândi prin trudă, iar celorlalți să aprecieze ceea ce au.
Iată ce ne spune chiar poetul despre copilăria sa: “M-am născut în 14 februarie 1935, din părinţi plugari, Eudochia şi Pavel,într-un sat frumos – Pererîta - aşezat pe malul stâng al Prutului şi înconjurat din trei părţi de păduri… Tatăl meu adevărat a murit când aveam jumătate de an. Tatăl vitreg, cel care m-a crescut şi el cum a putut, s-a pierdut în război.  
Copilăria mi-a fost desculţă. Dar nu m-am jeluit de asta niciodată…Am secerat desculţ grâul şi porumbul nostru…am cules desculţ strugurii… Mama nu a mai vrut să-şi lege viaţa de nimeni decât de noi: de mine şi de sora mai mare Sofia.
…Cântecul meu de leagăn şi poveştile mele au fost dulcele ţăcănit al maşinii de cusut. Iar cucul copilăriei mele era motorul morii din Miorcani, al cărui melodios cântec mai sună şi astăzi în sufletul meu. Poate că de la ritmul celor două mori muncitoare, care erau maşina de cusut a mamei și moara, am deprins ritmul poeziei…”
Grigore Vieru afirma: „Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de colbul zilei, mă înseninează... Când nu mă prea înţeleg cu cei mari, fug la copii. Ei mă primesc şi mă înţeleg întotdeauna”.
Atunci când compunea versuri pentru copii, poetul mărturisea, că scriindu-le, aude şi melodia, pe care o comunică apoi unui compozitor. Versurile sale au, de fapt, o melodie unică, de neconfundat şi este de înțeles de ce în spaţiul natal această creaţie este atât de populară şi de iubită…
Scriitorul a debutat în 1957, când era student, cu o plachetă de versuri pentru copii, ..Alarma”, foarte apreciată de criticii literari. Au urmat multe volume dedicate copiilor: ,,Muzicuțe”, ,, Făt-Frumos și curcubeul”, ,,Bună ziua, fulgilor!”, ,,Duminica cuvintelor” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit ,,obligatorie” în orice grădiniță de copii.
Abecedarul a apărut prima dată în anul 1970, după „trei ani de bătălii”. „Ne-am bătut cu Ministerul Învăţământului, ne-am bătut cu secretari de partid. Ne scoteau din Abecedar cuvintele „mare”, „munţi”, chipurile, republica nu are munţi şi ieşire la mare. De patru ori au scos textul despre stejarul lui Ştefan cel Mare, dar noi tot am insistat şi până la urmă a rămas în Abecedar. S-au legat şi de poezioara cu melcul, că de ce se duce la Dunăre? Cu chiu, cu vai, a fost tipărit şi imediat l-au îndrăgit copiii şi învăţătorii”, ne povesteşte Spiridon Vangheli.
Apogeul dialogului cu copiii a constituit-o Albinuţa Domniei Sale, un abecedar al preşcolarilor, care ajuns în fiecare familie, în fiecare grădiniţă, fiind un reper esenţial al micilor basarabeni în creşterea sănătoasă în ale limbii române.
Cartea - Albinele se lasă / Pe florile din tei. / Se lasă ochii noștri / Pe floarea literei. / Albina miere dulce / Adună de pe flori. / Noi strângem ale cărții / Dumnezeiești comori.
Soția marelui poet, Raisa Vieru, își aduce aminte principalul motiv care l-a determinat pe Grigore Vieru să scrie acest abecedar. „Deseori mergea în vizită la grădinițe pentru a se întâlni cu copiii, dar în perioada sovietică poeziile erau sub orice nivel, legate de ideologia puterii de atunci. Copiii nu cunoșteau multe lucruri. Atunci Grigore Vieru, împreună cu Spiridon Vangheli, s-au gândit să facă acest abecedar. Doar ei știu cât de greu le-a fost și câte greutăți au înfruntat pentru ca „Albinuța” să ajungă în mâinile copiilor noștri”, a declarat Raisa Vieru pentru TIMPUL.
Soția poetului zice că odată cu trecerea la grafia latină, abecedarul a fost puțin modificat. „ Atunci poetul a revăzut abecedarul, l-a mai completat cu lucruri necesare, fapte pe care copiii trebuie să le cunoască, dar până atunci din anumite motive nu au fost permise. După ce a făcut modificările necesare, poetul și-a dat acordul ca „Albinuța” să fie reeditată”, relatează Raisa Vieru.
Ea spune că în fiecare an semnează contractul cu Editura Litera pentru reeditarea cărții. „ Nici nu mai știu câte ediții au apărut, au fost foarte multe. „Albinuța” nu se reține mai mult de trei  luni în librării”, spune Raisa Vieru.
Abecedarul a fost scris de Grigore Vieru împreună cu Spiridon Vangheli și ilustrat de Lică Sainciuc. Pentru prima dată, „Albinuța” a fost tipărită în 1979 în grafie chirilică, iar de atunci au urmat nenumărate ediții, tirajul până în 1989 constituind peste un milion de exemplare. În grafie latină abecedarul a fost tipărit pentru prima dată în 1994, cu un tiraj de peste 200 de mii de exemplare.
Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului,  reflectând copilăria în opera sa ca fiind nevinovată, perioada cea mai frumoasă din viața omului, reprezentând o lume cu lucruri complexe dar totodată simple.
,, Când nu va mai fi zăpadă, copiii vor face un om de iarbă, când nu va mai fi iarbă, copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră, când nu va mai fi nici piatră, umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer - şi nu vor mai fi nici copii atunci...” citat celebru din Grigore Vieru.
Fiind iubit de toată lumea, poetul Grigore Vieru nu a plecat în nefiinţă, ci a rămas printre noi prin poeziile şi cântecele sale. Versurile sale le îndulcesc copiilor sufletele şi îi îndeamnă să-şi iubească neamul, limba, ţara.

Bibliografie:
  1. Vieru, G. (2008 ). Taina care mă apără, Iași, Edidura Princeps Edit;
  2. www.ro Wikipedia.org;
  3. Vieru, G. (1984). Scrieri alese, Chișinău, Editura Literatura artistică;
  4. Păunescu, A. (2008). Taina care mă apără, Iași, Editura Princeps Edit.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu