Grigore Vieru - poet al „pătimirii” basarabene

Brașoveanu Elena – Liliana, profesor învățământ preșcolar,
grad didactic II,
Liceul Tehnologic Todireni


Rezumat:
Simplă şi limpede, de o înaltă inventivitate artistică, poezia lui Grigore Vieru, destinată unui spectru larg de cititori din diferite clase sociale, captivează cititorul şi trezeşte în el conştiinţa valorii imense a limbii.
Grigore Vieru a cultivat în poeziile sale stima şi dragostea faţă de mamă. Ea devenind un simbol şi o fiinţă ce deţine un loc special şi priveligiat în operele sale. Poezia sa educă, de la cel mai mic copil, dragostea, stima şi meritul ce trebuie dat mamei.
Zglobii şi emoţionaţi, copiii recitau versurile poetului. Îmi imaginez ce bucurie îi inunda inima, asta fiind pentru el cea mai mare răsplată ce o putea vreodată primi pentru efortul său depus în creaţie.
Poeziile lui dau educaţie sănătoasă copiilor şi cultivă în ei valorile morale şi creştine.

G.Vieru

Prețuim abia atunci când pierdem…
Acest aforism al limbii române se potriveşte şi acestui tragic eveniment care a avut loc în Republica Moldova la 18 ianuarie 2009.
S-a stins din viaţă, în urma unui accident rutier, poetul Grigore Vieru.Toată ţara a fost răscolită de acest eveniment.
Literatura sa din librării a fost vândută aproape în întregime, mass-media a răscolit şi a redat acest eveniment cu multe amănunte, cititorii şi prietenii marelui poet şi-au exprimat condoleanţele şi de asemenea admiraţia faţă de activitatea demnă de urmat a poetului.
Populaţia a suferit împreună cu familia poetului şi au împărtăşit durerea acestei marii pierderi. Pentru mulţi dintre noi activitate şi personalitatea lui Grigore Vieru a fost aproape necunoscută şi una obişnuită până în prezent. Recunosc, printre aceşti „noi” mă număr şi eu. Vâlva creată în ultima vreme şi comentariile presei m-au motivat să răscolesc biografia, activitatea si operele acestui poet. Îmi pare rău că nu am remarcat această personalitate mai înainte, avem foarte multe de învăţat de la el şi cu toţii trebuie să-i dăm un tribut.
Operele poetului
Simplă şi limpede, de o înaltă inventivitate artistică, poezia lui Grigore Vieru, destinată unui spectru larg de cititori din diferite clase sociale, captivează cititorul şi trezeşte în el conştiinţa valorii imense a limbii.
Model al patriotismului
„…Un poet şi un om de mare cultură care a condus într-un fel destinul culturii basarabene în momente în care noi toţi am disperat” (Răzvan Theodorescu)
„Vieru a scos spinul nu numai din piciorul lui, ci şi din sufletul a sute de mii de copii basarabeni, ba mai mult chiar: din sufletul neamului nostru.” (Spiridon Vangheli)
Lecturând operele lui, în special cele sociale, mi-am dat seama cât a suferit şi cât a luptat pentru patrie acest poet. Dragostea sa faţă de ea la făcut atât de rezistent la toate greutăţile prin care a trecut. Despre aceasta ne spune si moto-ul vieţii sale („E-atât de mare binele ce-aştept,/Că orice suferinţă îmi pare-o fericire.” Dante Alighieri)
Aforismele sale ne dau sfaturi de nepreţuit şi ne descoperă valorile care au stat la baza caracterului său:
Dacă adevărul este la fel de mirositor şi des ca iarba, face să mori pentru el.
La baza patriotismului stă în sentiment cât se poate de firesc: cel al statorniciei. Însuşi Dumnezeu este patriot al Cerului.
Adevărul care se ruşinează nu învinge.
Nu sunt un om curajos, pur şi simplu mi-e ruşine să ocolesc adevărul.
Două sunt cele pe care le-am iubit fără să le văd mai întâi: Dumnezeirea şi Patria.
Mă simt fericit cînd spun adevărul, e ca şi cum ar fi pentru ultima oară când îl pot rosti.
Este mai uşor să mori pentru Patrie decât să lupţi pentru ea până la capăt.
Cât caracter, atâta ţară. ş.a.
Mama şi graiul…
„Subtilă metaforă a mamei produsă de Vieru şi devenită extrem de populară în Basarabia, prin căldura binefăcătoare ce a emanat-o exact în vremea când inimile basarabenelor înfriguraţi de spaima persecuţiilor aveau nevoie de căldura limbii materne, a fost şi mai este, din păcate, văzută chiorâş-chiondorâş, de acei ce ar dori ca basarabenii să rămână veşnic orfani de mamă„ (George Băjenaru, Canada)
„Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mamă” (Imant Ziedonis, Letonia)
„Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub aspectul diferitelor arte a cuvintelor şi mai ales în această împerechere firească – mama, graiul. Cele mai vechi cuvinte, pe care cu atâta talent le-a redescoperit Grigore Vieru. ” (Ion Vatamanu)
Grigore Vieru a cultivat în poeziile sale stima şi dragostea faţă de mamă. Ea devenind un simbol şi o fiinţă ce deţine un loc special şi privilegiat în operele sale. Poezia sa educă, de la cel mai mic copil, dragostea, stima şi meritul ce trebuie dat mamei. În unul din aforismele sale, poetul spunea că mama este de neînlocuit („Nici chiar bunul Dumnezeu nu poate înlocui lipsa mamei, dar milostenia Lui, se bucură şi de atât: să fie Tată.”)
Un tată pentru toţi copiii…
Îmi aduc aminte emisiunile televizate în care era prezentată activitatea lui Grigore Vieru cu copii prin şcoli. Zglobii şi emoţionaţi, copiii recitau versurile poetului. Îmi imaginez ce bucurie îi inunda inima, asta fiind pentru el cea mai mare răsplată ce o putea vreodată primi pentru efortul său depus în creaţie.
Poeziile lui dau educaţie sănătoasă copiilor şi cultivă în ei valorile morale şi creştine.
Dragostea sa față de copii el şi-a expus-o şi prin poezii şi aforisme. („Veselia copiilor tăi îmbracă pe dinăuntru casa şi o împodobesc pe din afară.” )
Dragoste curată
Poeziile sale de dragoste şi aforismele prezintă dragostea într-o manieră deosebită, accentuîndu-se frumuseţea caracterutui, puritatea şi splendoarea semnificaţiilor acestui sentiment.
Grigore Vieru despre dragoste:
Dragostea cere unui bărbat nu mai puţină gingăşie şi nu mai puţin freamăt sufletesc ca unei femei.
Femeii nu-i este indiferent nici cum o iubeşti, nici cât o iubeşti şi nici de ce o iubeşti.
Nu se poate să nu am un loc frumos şi în moarte, având unul în dragoste.
Dacă s-ar iubi frumoşii cum se iubesc urâţii.
Oamenii puternici mor pentru dragoste, cei slabi mor din cauza ei.
Dragostea este unele din formele dreptăţii. Poate chiar dreptatea însăşi.
Poeziile: „A, iubite, a”, „Iubito”, „Vreau să te văd”, ş.a.
O speranţă…
Despărţirea de acest mare om al neamului nostru ne-a îndurerat enorm.Şi totuşi, viaţa pe care a dus-o, mărturisirea Domnului Isus Hristos şi siguranţa mântuirii pe care o avea el faţă de mântuirea sa (expusă în unele în unele din aforismele de mai jos) ne dau speranţa că poetul a fost un om născut din nou şi că-l vom reîntâlni cu bucurie în Împăraţia Cerului, toţi acei care suntem copii ai lui Dumnezeu.
Grigore Vieru despre credinţă:
Poeziile : „Ars poetica”, „Locuiesc „, „Doină” ş.a.
A-L trăi pe Dumneueu înseamnă a-ţi trăi soarta fără a-ţi fi teamă de ea.
Scriu pentru că vreau să-L văd pe Dumnezeu de-aproape.
Dumnezeu este frumos într-o floare, puternic în respiraţia focului şi bun în lacrima unei mame.
La fel cum marginea mării aruncă pe mal scoicile deşarte şi iarba putredă, tot astfel marginea crucii, aflată mereu în zbucium pământesc, azvârle afară din sufletul omului tot ce este putred şi străin, tot ce îngreuiază inima, liniştind în adînc sufletul Mântuitorului.
Îmbătrânit-am în numele Tău, Doamne, din numele Tău mi-am luat pâinea, pacea şi Patria şi tot numele Tău îmi va fi aşternut leagăn odihnitor după moarte.
Cel care vede cu adevărat pe Dumnezeu este ochiul jăraticului, iar nu fumul orbecăind prin cer.
Eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte, dar nu ştiu pentru ce.
Genialitatea Bibliei constă, în primul rând, în ştiinţa de-a cumpăni bine cele două eterne valori umane:suferinţa naţională cu duhul internaţionalist.
Să mă alunge Domnul de pe cărarea altor păcate, că pe drumul urii, pizmei, pârei şi a trădării, la fel în bucuria stricată a muncii uşoare şi necinstite n-am călcat nicicând.
Dacă am călcat pe lună nu înseamnă că am ajuns în cer.
Oricât de jos am cădea, ne vom lovi în căderea noastră de chipul lui Dumnezeu.
Forţa şi curajul limbii noastre constă în a spune pe înţelesul tuturor Biblia.
În propria casă să te aşezi la masă ca musafirul lui Dumnezeu.
Credinţa în Dumnezeu nu este neputinţă şi slăbiciune, ci una din formele caracterului cinstit.
Dacă Biblia de pe masa ta nu te îndeamnă să citeşti şi alte cărţi, înseamnă că nu ai nevoie de ele.
Locuiesc
Locuiesc la marginea
Unei iubiri.
La mijlocul ei
Trăieşte credinţa mea.
Locuiesc la marginea
Unui cântec.
La mijlocul lui
Trăieşte speranţa mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini.
La mijlucul ei-
Dragostea mea pentru voi.






Bibliografie (surse):
www.grigorevieru.md;
Grigore Vieru. Taina care ma apara. Iasi, Ed. Princeps Edit. 2008;
www.ro.wikipedia.org;

Grigore Vieru, Acum și în veac, editura Litersa, ed.III

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu