Brașoveanu Elena – Liliana,
profesor învățământ preșcolar,
grad didactic II,
Liceul Tehnologic Todireni
Rezumat:
Simplă şi limpede, de o înaltă
inventivitate artistică, poezia lui Grigore Vieru, destinată unui spectru larg
de cititori din diferite clase sociale, captivează cititorul şi trezeşte în el
conştiinţa valorii imense a limbii.
Grigore Vieru a cultivat în poeziile sale
stima şi dragostea faţă de mamă. Ea devenind un simbol şi o fiinţă ce deţine un
loc special şi priveligiat în operele sale. Poezia sa educă, de la cel mai mic
copil, dragostea, stima şi meritul ce trebuie dat mamei.
Zglobii şi emoţionaţi, copiii recitau
versurile poetului. Îmi imaginez ce bucurie îi inunda inima, asta fiind pentru
el cea mai mare răsplată ce o putea vreodată primi pentru efortul său depus în
creaţie.
Poeziile lui dau educaţie sănătoasă copiilor
şi cultivă în ei valorile morale şi creştine.
Prețuim abia atunci când pierdem…
Acest aforism al limbii române se potriveşte şi acestui tragic
eveniment care a avut loc în Republica Moldova la 18 ianuarie 2009.
S-a stins din viaţă, în urma unui accident rutier, poetul Grigore Vieru.Toată
ţara a fost răscolită de acest eveniment.
Literatura sa din librării a fost vândută aproape în întregime,
mass-media a răscolit şi a redat acest eveniment cu multe amănunte, cititorii
şi prietenii marelui poet şi-au exprimat condoleanţele şi de asemenea admiraţia
faţă de activitatea demnă de urmat a poetului.
Populaţia a suferit împreună cu familia poetului şi au împărtăşit
durerea acestei marii pierderi. Pentru mulţi dintre noi activitate şi
personalitatea lui Grigore Vieru a fost aproape necunoscută şi una obişnuită până
în prezent. Recunosc, printre aceşti „noi” mă număr şi eu. Vâlva creată în
ultima vreme şi comentariile presei m-au motivat să răscolesc biografia,
activitatea si operele acestui poet. Îmi pare rău că nu am remarcat această
personalitate mai înainte, avem foarte multe de învăţat de la el şi cu toţii
trebuie să-i dăm un tribut.
Operele poetului
Simplă şi limpede, de o înaltă inventivitate artistică, poezia lui
Grigore Vieru, destinată unui spectru larg de cititori din diferite clase
sociale, captivează cititorul şi trezeşte în el conştiinţa valorii imense a
limbii.
Model al patriotismului
„…Un poet şi un om de mare cultură care a condus într-un fel destinul
culturii basarabene în momente în care noi toţi am disperat” (Răzvan
Theodorescu)
„Vieru a scos spinul nu numai din piciorul lui, ci şi din sufletul a
sute de mii de copii basarabeni, ba mai mult chiar: din sufletul neamului
nostru.” (Spiridon Vangheli)
Lecturând operele lui, în special cele sociale, mi-am dat seama cât a suferit
şi cât a luptat pentru patrie acest poet. Dragostea sa faţă de ea la făcut atât
de rezistent la toate greutăţile prin care a trecut. Despre aceasta ne spune si
moto-ul vieţii sale („E-atât de mare binele ce-aştept,/Că orice suferinţă îmi
pare-o fericire.” Dante Alighieri)
Aforismele sale ne dau sfaturi de nepreţuit şi ne descoperă valorile
care au stat la baza caracterului său:
Dacă adevărul este la fel de mirositor şi des ca iarba, face să mori
pentru el.
La baza patriotismului stă în sentiment cât se poate de firesc: cel al
statorniciei. Însuşi Dumnezeu este patriot al Cerului.
Adevărul care se ruşinează nu învinge.
Nu sunt un om curajos, pur şi simplu mi-e ruşine să ocolesc adevărul.
Două sunt cele pe care le-am iubit fără să le văd mai întâi: Dumnezeirea
şi Patria.
Mă simt fericit cînd spun adevărul, e ca şi cum ar fi pentru ultima
oară când îl pot rosti.
Este mai uşor să mori pentru Patrie decât să lupţi pentru ea până la
capăt.
Cât caracter, atâta ţară. ş.a.
Mama şi graiul…
„Subtilă metaforă a mamei produsă de Vieru şi devenită extrem de
populară în Basarabia, prin căldura binefăcătoare ce a emanat-o exact în vremea
când inimile basarabenelor înfriguraţi de spaima persecuţiilor aveau nevoie de
căldura limbii materne, a fost şi mai este, din păcate, văzută
chiorâş-chiondorâş, de acei ce ar dori ca basarabenii să rămână veşnic orfani
de mamă„ (George Băjenaru, Canada)
„Grigore Vieru a scris poate cele mai frumoase poezii despre mamă”
(Imant Ziedonis, Letonia)
„Despre poetul Grigore Vieru se poate vorbi sub aspectul diferitelor
arte a cuvintelor şi mai ales în această împerechere firească – mama, graiul.
Cele mai vechi cuvinte, pe care cu atâta talent le-a redescoperit Grigore
Vieru. ” (Ion Vatamanu)
Grigore Vieru a cultivat în poeziile sale stima şi dragostea faţă de
mamă. Ea devenind un simbol şi o fiinţă ce deţine un loc special şi privilegiat
în operele sale. Poezia sa educă, de la cel mai mic copil, dragostea, stima şi
meritul ce trebuie dat mamei. În unul din aforismele sale, poetul spunea că
mama este de neînlocuit („Nici chiar bunul Dumnezeu nu poate înlocui lipsa
mamei, dar milostenia Lui, se bucură şi de atât: să fie Tată.”)
Un tată pentru toţi copiii…
Îmi aduc aminte emisiunile televizate în care era prezentată
activitatea lui Grigore Vieru cu copii prin şcoli. Zglobii şi emoţionaţi, copiii
recitau versurile poetului. Îmi imaginez ce bucurie îi inunda inima, asta fiind
pentru el cea mai mare răsplată ce o putea vreodată primi pentru efortul său
depus în creaţie.
Poeziile lui dau educaţie sănătoasă copiilor şi cultivă în ei valorile
morale şi creştine.
Dragostea sa față de copii el şi-a expus-o şi prin poezii şi aforisme.
(„Veselia copiilor tăi îmbracă pe dinăuntru casa şi o împodobesc pe din afară.”
)
Dragoste curată
Poeziile sale de dragoste şi aforismele prezintă dragostea într-o
manieră deosebită, accentuîndu-se frumuseţea caracterutui, puritatea şi
splendoarea semnificaţiilor acestui sentiment.
Grigore Vieru despre dragoste:
Dragostea cere unui bărbat nu mai puţină gingăşie şi nu mai puţin
freamăt sufletesc ca unei femei.
Femeii nu-i este indiferent nici cum o iubeşti, nici cât o iubeşti şi
nici de ce o iubeşti.
Nu se poate să nu am un loc frumos şi în moarte, având unul în
dragoste.
Dacă s-ar iubi frumoşii cum se iubesc urâţii.
Oamenii puternici mor pentru dragoste, cei slabi mor din cauza ei.
Dragostea este unele din formele dreptăţii. Poate chiar dreptatea
însăşi.
Poeziile: „A, iubite, a”, „Iubito”, „Vreau să te văd”, ş.a.
O speranţă…
Despărţirea de acest mare om al neamului nostru ne-a îndurerat enorm.Şi
totuşi, viaţa pe care a dus-o, mărturisirea Domnului Isus Hristos şi siguranţa
mântuirii pe care o avea el faţă de mântuirea sa (expusă în unele în unele din
aforismele de mai jos) ne dau speranţa că poetul a fost un om născut din nou şi
că-l vom reîntâlni cu bucurie în Împăraţia Cerului, toţi acei care suntem copii
ai lui Dumnezeu.
Grigore Vieru despre credinţă:
Poeziile : „Ars poetica”, „Locuiesc „, „Doină” ş.a.
A-L trăi pe Dumneueu înseamnă a-ţi trăi soarta fără a-ţi fi teamă de
ea.
Scriu pentru că vreau să-L văd pe Dumnezeu de-aproape.
Dumnezeu este frumos într-o floare, puternic în respiraţia focului şi
bun în lacrima unei mame.
La fel cum marginea mării aruncă pe mal scoicile deşarte şi iarba
putredă, tot astfel marginea crucii, aflată mereu în zbucium pământesc, azvârle
afară din sufletul omului tot ce este putred şi străin, tot ce îngreuiază inima,
liniştind în adînc sufletul Mântuitorului.
Îmbătrânit-am în numele Tău, Doamne, din numele Tău mi-am luat pâinea,
pacea şi Patria şi tot numele Tău îmi va fi aşternut leagăn odihnitor după
moarte.
Cel care vede cu adevărat pe Dumnezeu este ochiul jăraticului, iar nu
fumul orbecăind prin cer.
Eu ştiu că Dumnezeu mă iubeşte, dar nu ştiu pentru ce.
Genialitatea Bibliei constă, în primul rând, în ştiinţa de-a cumpăni
bine cele două eterne valori umane:suferinţa naţională cu duhul
internaţionalist.
Să mă alunge Domnul de pe cărarea altor păcate, că pe drumul urii,
pizmei, pârei şi a trădării, la fel în bucuria stricată a muncii uşoare şi
necinstite n-am călcat nicicând.
Dacă am călcat pe lună nu înseamnă că am ajuns în cer.
Oricât de jos am cădea, ne vom lovi în căderea noastră de chipul lui
Dumnezeu.
Forţa şi curajul limbii noastre constă în a spune pe înţelesul tuturor
Biblia.
În propria casă să te aşezi la masă ca musafirul lui Dumnezeu.
Credinţa în Dumnezeu nu este neputinţă şi slăbiciune, ci una din
formele caracterului cinstit.
Dacă Biblia de pe masa ta nu te îndeamnă să citeşti şi alte cărţi, înseamnă
că nu ai nevoie de ele.
Locuiesc
Locuiesc la marginea
Unei iubiri.
La mijlocul ei
Trăieşte credinţa mea.
Locuiesc la marginea
Unui cântec.
La mijlocul lui
Trăieşte speranţa mea.
Locuiesc la marginea
Unei pâini.
La mijlucul ei-
Dragostea mea pentru voi.
Bibliografie
(surse):
www.grigorevieru.md;
Grigore
Vieru. Taina care ma apara. Iasi, Ed. Princeps Edit. 2008;
www.ro.wikipedia.org;
Grigore
Vieru, Acum și în veac, editura Litersa, ed.III
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu