Poezia pentru copii în opera lui Grigore Vieru

Simion Carmen, Profesor învăţământ primar, Gradul didactic I
Liceul Pedagogic „N. Iorga”, Botoşani

Reprezentant de frunte al poeziei basarabene postbelice, Grigore Vieru a cunoscut destinul specific al unui scriitor român aflat într-un teritoriu ocupat de o putere străină. Născut într-un sat de pe malurile Prutului, vizavi de satul lui Ion Pillat, Miorcani, el ajunge să cunoască literatura română abia la vârsta adolescenţei. Demonstrând în cărţile sale de debut că e un excelent poet al copilăriei, al jocului care recreează lumea, al paradisului recuperat de cel vârstnic prin candoare şi fast imaginativ, Grigore Vieru a devenit repede, mai ales din 1968, când publică volumul Numele tău, poetul-simbol al Basarabiei, un poet căruia i se recunoaşte faptul că a revigorat poezia tradiţională. 

Poezia pentru copii ocupă un loc important în lirica poetului, dovadă fiind şi faptul că primele volume editate sunt dedicate, în exclusivitate, celor mici. Pe parcursul activităţii sale de creaţie, el a rămas fidel acestui cititor. tarte

 Dintre direcţiile liricii lui Grigore Vieru, literatura pentru copii i-a adus cea mai mare satisfacţie şi succes de public. De altfel, în Basarabia numai această formă de comunicare artistică prin cuvânt românesc a avut libertate de exprimare. Ea constituia o formă intimă de comunicare între poetul exilat lingvistic în propria ţară şi limba română, ce îi permitea a da astfel frâu liber sentimentelor sale patriotice.

Grigore Vieru a scris multe plachete şi volume de versuri, cu valoare terapeutică în formarea copiilor şi a tinerilor. Le amintim pe cele mai cunoscute: Alarma, Muzicuţe, Făt-Frumos curcubeul, Bună ziua fulgilor!, Mulţumim pentru pace, Făguraşi, Poezii de seama voastră, Duminica cuvintelor, Trei iezi, La şcoala iepuraşilor, Numărătoarea, Mama, Frumoasă-i limba noastră. A scris abecedare pentru şcolari (Abecedarul, despre care Fănuş Băileşteanu afirmă că este, „dincolo de plăcerea jocului, o faptă istorică pentru însângerata sa Basarabie natală”) şi pentru preşcolari (Albinuţa, despre care poetul a mărturisit că este „cartea sa de suflet”). A scris culegeri de cântece pentru copii: Clopoţeii, Să creşti mare, Poftim de intraţi etc., a imprimat şi un CD, Chişinău-Bucureşti, cu zece cântece pentru copii, puse pe note de Nicolae Caragea şi interpretate de Emy Cibotăraş. „Poate că nicăieri nu mă simt atât de bine-n natură ca în mijlocul muzicii”, mărturiseşte, însuşi, într-un motto care introduce cititorul într-una din aceste culegeri (Umbra ciocârliei). A scris textele cântecelor din filmul muzical pentru copii, Maria Mirabela, regizat de Ion Popescu Gopo, autorul muzicii fiind Eugen Dogo. Vieru s-a lansat şi ca autor de melodii pentru copii în culegerea de cântece Poftim de intraţi, realizată de aproape toţi compozitorii basarabeni care scriu pentru copii.

Era încă student când i-a apărut prima carte de poezii pentru copii Alarma (1957). În anul următor i-a apărut şi a doua – Muzicuţe. E foarte importantă naşterea primului copil al autorului cu deficit de copilărie – Teodor (1960). În anul următor poetul îi dăruie fiului şi celorlalţi copii două cărţi – Făt-Frumos, curcubeul şi Buna ziua, fulgilor! În 1963 îi apar volumele Mulţumim pentru pace şi Făguraşi, al doilea conţinând nu numai versuri, dar şi povestiri şi cântece. În 1965 editează Versuri pentru cititorii de toate vârstele şi aduce pe lume, împreună cu doamna Raisa, pe cel de al doilea fecior – Călin. Poezii de seama voastră (1967) şi Duminica cuvintelor (1969) încununau un deceniu editorial exclusiv dedicat copilăriei.

Nu întâmplător poezia lui pentru copii a fost tradusă în peste 14 limbi, grupată în culegeri (de lirică şi poezie) care au apărut în Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Bielarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan şi în alte ţări. Ca recunoaştere şi încununare a operei sale, în 1998, Poetului i s-a acordat cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii, Diploma de Onoare Andersen.
         Format la şcoala literară a folclorului autohton, dotat cu un simţ ales al cuvântului şi al sunetului (în copilărie a cântat în cor şi la diferite instrumente, fiind vecin şi prieten cu vestitul lăutar Dumitru Blajinu), a înfăptuit în literatura română de la est de Prut o adevărată revoluţie. În locul istorisirilor anoste, plictisitoare despre prietenia copiilor de diferite naţionalităţi, despre necesitatea de a-şi iubi fierbinte patria care constituiau până atunci literatura moldovenească pentru copii , Grigore Vieru le spunea celor mici adevăruri mari în imagini aparent simple, adânc simţite şi uşor memorabile, datorită semnificaţiilor etice adânci şi elementului umoristic omniprezent: Iedului ii cresc corniţe:/ două vârfuri de peniţe!/ Şi cu ele, ca băieţii,/ iscăleşte toţi pereţii.

Prin Grigore Vieru literatura pentru copii la noi s-a întors cu faţa  spre copil. Al copiilor mai întâi a devenit poetul Grigore Vieru, realmente al copiilor, numărându-le cuvintele de seama copiilor şi comunicând în acest număr restrâns de cuvinte. (Cuvintele potrivite începuturilor totdeauna-s puţine.)

Copilul, jocul şi copilăria sunt trei dimensiuni care trebuie luate în vedere pe parcursul studierii poeziei pentru copii a poetului. Distracţia, amuzamentul (Troleibuzul), implicarea într-o acţiune (Ia-mă), situaţia-limită în care apare copilul („Eu ridic în glumă mâna, / Autobuzul pune frâna, / Acum trebuie să urc, / Însă unde să mă duc?”), dialogul dintre el şi elementele naturii / vieţuitoarele universului mic (ghiocelul, valul, albinuţa, furnica etc.) sunt caracteristici ale liricii vierene pentru copii. Natura este spaţiul ideal de joc al copilului vierean. Copilul din lirica poetului preferă să coloreze căsuţele de melci, care i se par monotone, cerul, pentru ca să plouă roşu, galben şi albastru, preferă să se joace cu ploaia, cu curcubeul, să răscolească prin geanta mamei, să se joace cu păpuşa, să bată mingea, e foarte cuminte, deoarece nu sparge niciun geam, să se joace cu degetele sale. El apare, de regulă, în ipostaza unui copil ascultător, dornic de a cunoaşte lumea, trăind din plin frumoasa poveste a copilăriei, a unui copil ce-şi iubeşte părinţii, plaiul.alitatearacterul captivant al imaginii puse la baza prat sprint

Poetul Grigore Vieru are o poezie intitulată Cântecul puişorului de melc: „S-a stins soarele cel bun. / Eu mă culc, poveşti îmi spun. / Dar nici una nu-i frumoasă... / Greu e singurel în casă”. Autorul explică adeseori această poezie pornind de la copilăria proprie. Crescut numai cu mama (tatăl pierdut în război), rămânea mai mult timp singur, născocindu-şi jocuri, poveşti, încercând să compenseze deficitul de copilărie – cu toate cele cuvenite acestor ani... Din inerţie, efortul compensatoriu a ţinut ani mulţi, ani foarte buni şi mulţi, în care aceste născociri de jocuri şi poveşti au ajuns cărţi pentru copii, pe care lumea părinţilor cu copii şi copiii le-au descoperit frumoase, pline de splendori – perle adevărate.

Nu a întrerupt niciodată dialogul cu vieţile mititele, copiii. Fiecare casă, fiecare grădiniţă, fiecare şcoală avea pe masă Albinuţa, fremătând o limbă şi o simţire românească necesară îndeosebi la pornirea sănătoasă a creşterii copiilor noştri. Poeziile de acest gen au format, educat și continuă să educe generații de copii, ele fiind recitate sau cântate la toate serbările din școlile și grădinițele din Basarabia. Multe dintre ele au devenit folclor, adevărate „creații anonime”, aflate de dimineața până seara pe buzele copiilor.

Lirica viereană pentru copii are un profund caracter educativ. Acestea dezvăluie capacitățile înnăscute de pedagog ale poetului. Prin poeziile sale pe care copiii le memorează cu ușurință datorită muzicalității lor, Grigore Vieru sădește în conștiința micilor cititori valori general umane, respectul față de părinți, dragostea de țară și de limba maternă. Important este faptul că reușește să facă acest lucru fără a fi plictisitor, de cele mai multe ori mai vesel și mai jucăuș decât mulți dintre profesori.

Grigore Vieru a iubit copilăria şi copiii. Într-unul din gândurile sale se poate observa credinţa sa privitoare la rolul copiilor şi dorinţa de reîntoarcere la copilărie: „Când nu va mai fi zăpadă , copiii vor face un om de iarbă , când nu va mai fi iarbă , copiii vor face un om de pământ, când nu va mai fi nici pământ, copiii vor face un om de piatră , când nu va mai fi nici piatră , umbra unui om de cenuşă se va profila pe cer – şi nu vor mai fi nici copii atunci...”.ci oarele luceste./ Soarele e unul,/ Mama una este ). Indem nurile lui ca micutul sa-si iubeasca mamae o in Bibliografie:

1. Băileşteanu, F., (1995), Grigore Vieru. Omul şi Poetul, Editura Iriana, Bucureşti

2. Cimpoi, Mihai Univers matern, univers al copilăriei, prefaţă la Vieru, Grigore Opere alese,Literatura artistică, Chişinău, 1984; 

3. Cimpoi, Mihai Metafore asemeni pâinii, prefaţă la Vieru, Grigore Poezii,Editura Literatura artistică, Chişinău, 1983, p. 8

4. Duminica mea este rândul pe care-l scriu (dialog cu Ognean Stamboliev, traducător din Bulgaria) // Vieru, Grigore Cel care sunt, Editura Literatura artistică, Chişinău, 1987;