Grigore Vieru – poet al sufletului românesc




 Grigore Alina, Profesor de Limba și literatura română,
gradul didactic II, 
Școala Profesională „Sfântul Apostol Andrei”Smîrdan

                Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul județ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care a urmat școala medie din orașul Lipcani pe care a finalizat-o în 1953. 
                 În 1957 a debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ''Alarma'', apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic ''Ion Creangă'' din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. În 1960 s-a angajat redactor la revista Nistru, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 a fost redactor la editura Cartea Moldovenească.
               De-a lungul anilor a fost un oaspete frecvent al ''Căsuței Poeziei'' din satul Cociulia, raionul Cantemir, unde a scris celebra carte pentru preșcolari ''Albinuța''.
               În 1964, Vieru a publicat în revista Nistru poemul ''Legământ'', dedicat lui Mihai Eminescu. Poemul începe cu versurile: ''Știu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot deasupra cărții Sale''.
               Şi după ce a avut parte de o copilărie veselă şi de o iubire necondiţionată, omul din creaţia lui Grigore Vieru nu uită de cea mai preţioasă fiinţă din viaţa lui- MAMA. Deoarece în viața oricărui om  totul începe cu ea, poetul închină mai mult de jumătate din creaţia lui mamei, lucru care scoate în evidență iubirea sinceră și nemărginită a omului față de cea care i-a dat viață. După o lecturare a operei marelui poet, putem echivala cuvântul Univers cu cuvântul Mama, deoarece așa cum universul reprezintă totalitatea planetelor,stelelor,galaxiilor,spațiului intergalactic și al materiei și energiei; așa și mama reprezintă totul pentru poet, sursa existenței sale. 
             Cu mândrie rostim GRIGORE VIERU, poet al neamului, poet al sufletului și cugetului românesc. Cu el și creația lăsată drept moștenire, vom avea veșnic vie istoria și simțul adevărat; simțul românesc, cum spunea și poetul ,, Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
           „ Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru, cred că moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie.” (Zaltur Victoria).
            Compunând versuri pentru copii, poetul mărturisea, scriindu-le, aude și melodia, pe care o comunică apoi unui compozitor. Toate versurile sale au, de fapt, o melodie unică, inconfundabilă și nu este de mirare că în spațiul natal această creație este atât de populară și de îndrăgită. Acest lucru este remarcat de mari compozitori,care compun linii melodic pentru poezii preum „Maria Mirabela”, „Răsai”, „Eminescu”, „Melancolie”, „Mi-e dor de tine mamă”etc., însă Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii ("Să crești mare" ș.a.)
            Alți mari autori ai literaturii române aștern de-a lungul vremii nenumărate rânduri închinate poetului neamului românesc, rânduri care-l apreciază ca om, creator și iubitor de țară, adevăr , mamă…
Grigore Vieru este un mare și adevărat poet. El transfigurează natura gândirii în natura naturii. Ne împrimăvărează cu o toamnă de aur. Cartea lui de inimă pulsează și îmi influențează versul plin de dor, de curată și pură limpezire.(Nichita Stanescu)
            Grigore Vieru a fost comparat pe bună dreptate cu Eminescu, Coșbuc, Goga, Blaga, dar această comparație nu trebuie oprită la nivelul exprimării artistice.(Viorel Dinescu)
             Poetul nemului a încetat din viaţă pe data de 18 ianuarie 2009, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat, însă rămâne veșnic viu, rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp și extraordinar, de neîntrecut.(Zaltur Victoria).

Bibliografie:
1.      Grigore Vieru - ,,Acum şi în veac”, Ed. Litera, Chişinău, 2001
2.      Scriitori români notorii - ,,Viaţa, activitatea, opera”, Ed. Epigraf, Chişinău, 2007
3.      www.grigorevieru.md
4.       Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3, 1974
5.      Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2(25), 2012.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu