Grigore Vieru, poet al neamului românesc




                                                                       Pohonţu Liliana, prof. înv. primar, gr. didactic I ,
                                                                     Şcoala Gimnazială ’’Ştefan cel Mare’’ Botoşani
                                                                                
                                                                                ’’Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din
                                                                                   adâncul şi din puterea Limbii Materne.’’
 (Grigore Vieru )
  Grigore Vieru (n.14 februarie 1935,satul Pererîta, fostul județ Hotin, România, azi Republica Moldova - d.18 ianuarie 2009, Chișinău) sau „Orfeul de peste Prut”, cum îl numea Lazăr Lădariu, a rămas cunoscut în istoria literaturii române ca un mare luptător al limbii şi neamului românesc, deşi provenea din Republica Moldova.
  Cu toate că era cetăţean al Republicii Moldova, poetul susţinea mereu că se simţea  atras de meleagurile ţării, istoria, cultura şi în mod special de scriitorii literaturii noastre. „Devenind azi Cetăţean de Onoare al Topliţei – a spus atunci poetul( anul 1995) – simt că am devenit Cetăţean de Onaore al patriei mele scumpe – România”.
   Dintre temele majore abordate de poetul Grigore Vieru ,care i-au consacracat cariera literară, se numără patria, poporul,  mama, copilaria şi credinţa.
   Din dragostea arzătoare pentru tot ce este românesc, o mare parte din poeziile sale au luat naştere, precum „Legământ”, dedicată ’’dascălului’’ său de Limbă română: „Ştiu: cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie / Tot deasupra cărţii Sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata / Să citească mai departe / Ce n-a dovedit nici tata”. O altă creaţie poetică a lui Grigore Vieru, poezia „Eminescu” a devenit un fel de imn al zilelor de 15 ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea Soarelui, se ştie / Cerul a muncit o veşnicie./ Noi, muncimd întocmai ne-am ales / Ne-am ales cu domnul Eminescu. / Domul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră, / Eminescu”. Permanenta regăsire a autorului în spiritualitatea eminesciană îi conferă valoare de univers vital: „Eminescu este izvorul, ramul".
  Mânat de acelaşi fierbinte patriotism, Grigore Vieru reuşeşte să dea o definiţie poetică la întrebarea: “Ce e Patria?”, fără măcar să amintească acest cuvânt, apelând la fenomenele naturii: „Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul – busuioc sălbatic” (...) „Vine ziua  aurindu-mi pâinea / Vine seara  aromându-mi vinul, / Vine mama  îndulcindu-mi gândul”.
  Spre deosebire de tema patriotismului, cea a mamei are o chemare aparte pentru Grigore Vieru, deoarece aceste versuri îi erau dedicate celei mai de preţ făpturi, mamei sale. Fiecare vers era bine ticluit, asemeni unui pictor desăvârşit care ştie ce culori anume îi vor pune în valoare tabloul. “Uşoară, maică, uşoară,/ C-ai putea să mergi călcând/ Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi pământ. “. Mama, devine, după afirmaţia criticului Victor Crăciun „ matricea şi în acelaşi timp cheia întregii sale poezii". Este o mamă eternă, implicând şi conştiinţa „rădăcinii de foc" sau „mama-graiul" - cum o mai numeşte  poetul, şi factorul generator de  dăinuire.
  Prin simplitatea stilului său, poetul a reuşit să creeze capodopere literare care eviden-ţiază temele şi motivele alese (menţionate anterior), astfel încât mesajul transmis să fie uşor de înţeles pentru orice cititor neavizat. Conform unui clasic contemporan, poetul Grigore Vieru “es-te un poet care şi-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa şi, încărcat de răbdare şi înţelepciune, îl întoarece semenilor săi, care-şi deschid de bună voie inima, să-l primească pen-tru a-şi duce mai demn, pe mai departe, viaţa în spiritul dreptăţii, al iubirii… Un poet ce rămâne suflet în sufletul tău… acest om cât o lacrimă în rostogol pe obrazul planetei.” Este o prezentare de  neegalat a gândurilor şi emoţiilor regăsite în operele scriitorului.
   Poeziile lui Grigore Vieru au devenit atât de populare încât au ajuns să fie cunoscute  cititorilor din Bulgaria, Ungaria, Polonia, Germania, Finlanda, Franţa, Statele Unite ale Americii.
   În ceea ce priveşte viaţa peotului ,aceasta este  plină de emoţii, asemeni creaţiilor sale lirice. Grigore Vieru îşi începe studiile  în satul natal, apoi urmează studiile liceale în oraşul  Lipcani ,pe care le absolvă în anul 1953. Mai târziu devine licenţiat al Facultăţii de Filologie şi Istorie a Institutului Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău (1958).
   Debutează  în  poezie  încă de pe  vremea  studenţiei, iar în 1957 îi apare primul  volum  de versuri, intitulat  sugestiv  Alarmă”. Scrie  multă poezie  pentru  copii, de  asemenea   este publicist, prozator, eseist, realizator de manuale şcolare. Opera sa poetică devine cunoscută şi este tradusă în mai multe limbi străine precum rusă, ucraineană, bielorusă, letonă, lituaniană,  estonă,  turkmenă.
   De altfel în anii care urmează, poetul nostru continuă să creeze adevărate capodopere lirice ce apar în culegeri precum:“Muzicuţa”(1968), “Buna ziua, fulgilor!”(1961), “Mulţămim pentru pace” (1963), “Figuraşi”(1963), Poezii” (1965), “Poezii  de  sama  voastră” (1968), “Duminica  cuvintelor” (1969), “Trei iezi” (1970), “Versuri”(1971), “Aproape” (1974), “Steaua de vineri” (1978), “Fiindcă iubesc” (1980), “Izvorul  şi  clipa” (1981),  Taina care mă apără” (1983), “Poftim de  intraţi” (1985),  Frumoasa-i  limba  noastră” (1990), “Hristos  nu  are  nici o  vină” (1991), “Rugăciune   pentru  mama” (1994),  Văd  şi  mărturisesc” (1996) şi multe altele.
   Devine redactor la revista pentru copii “Scânteia leninistă” (1958), apoi redactor la  ziarul “Nistru“(1960), referent la Uniunea Scriitorilor din Moldova (1961), membru  al  Comisiei de Stat  pentru  problemele  limbii, Chişinău (1991).
   Prima sa vizită în România are loc în anul 1973, unde participă la o întâlnire cu redactori ai revistei “Secolul 20”. Urmează o nouă vizită în anul 1974, la invitaţia Uniunii Scriitorilor. 
  În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție  internațională  în  domeniul  literatu-rii pentru copii, Diploma de Onoare Andersen.
    În  afară  de  comoara  literară  pe  care a lăsat-o  în urma sa, poetul  Grigore  Vieru  a  ajutat enorm  statul  român,  prin  implicarea  în mod constant  în activitățile  sociale  ce  au  avut loc la sfârșitul anilor '80. Grigore  Vieru s-a  aflat  în  prima linie a Mișcării de  Eliberare  Națională din Basarabia, textele  sale (inclusiv cântecele  pe  versurile sale) jucând  un rol impor-tant în deșteptarea  conștiinței  naționale  a  românilor din Basarabia. Poetul este cunoscut ca fiind  unul dintre  fondatorii  Frontului  Popular din Moldova , de  asemenea  făcând  parte şi  din  organizatorii  și  conducătorii  Marii Adunări  Naționale din 27 august 1989. Participă  activ  la  dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM  în care se votează  limba română ca limbă oficială  și  trecerea  la  grafia  latină.
    Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. Post-mortem, poetul Grigore Vieru a fost decorat cu  Ordinul  Național  „Steaua României” în grad de Mare Cruce.
.

Bibliografie (surse) :
I.                        www.ro.wikipedia.org
II.                        http://www.ziarulnatiunea.ro/2016/02/10

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu