Manciulea Mihaela Elena, Prof. Înv. Primar, grad I,
Școala
Gimnazială ,, Liviu Rebreanu” București
S-a născut pe
14 februarie 1935, în satul Pererîta din fostul judeţ Hotin, pe teritoriul de
azi al Republicii Moldova, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia
Vieru, născută Didic. A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul
1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe care o termină in
1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o
plachetă de versuri pentru copii ,, Alarma", apreciată de criticii
literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic ,,Ion Creangă"
din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie. În acelaşi an, i-a apărut a
doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca
redactor la revissât pentru copii „Scânteia Leninistă”. A fost redactor la
revista Nistru, publicaţie a Nguni Scriitorilor din Republica Moldova. Inter
1960 şi 1963, Vieru a fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au
apărut şi două plachete de versuri pentru copii: ,, Făt-Frumos şi
Curcubeul ‘’ şi ,,Bună ziua, fulgilor! ‘’. În 1964, publică în
revista ,, Nistru” poemul "Legământ", dedicat poetului Mihai
Eminescu. În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de
toate vârstele", pentru care i se acordă Premiul Republican al
Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret (1967). În 1967,
Revista Nistru publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie
pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este
oprit, iar dedicaţia este scoasă. În 1968 are loc o cotitură logică în destinul
poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău", cu o
prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai
originală apariţie poetică. Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de
studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei
poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian
Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae
Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica
basarabeană postbelică.
În
1969, el publică ,,Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii
de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită de preşcolari, care a devenit
"obligatorie" în orice grădiniţă de copii. În 1970, editura Lumina
public ,,Abecedarul”, semnat de
Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă
de câţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii
basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în
1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei iezi".
În
1973, Grigore Vieru trece Prutul si participă la întâlnirea cu redactorii
revistei Secolul XX, Dan Hăulică, Ştefan Augustin Doinaş, Ioanichie Olteanu,
Geo Şerban şi Tatiana Nicolescu. În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii
Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din partea Uniunii
Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit de
poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice ,,Aproape’’,
cu ilustraţii color de Isai Cârmu. În 1977, la invitaţia Uniunii Scriitorilor
din România, Vieru vizitează, împreună cu soţia, mai multe oraşe din România:
Bucureşti, Constanţa, Cluj-Napoca şi Iaşi. Un an mai târziu, prin apariţia la
editura Junimea din Iaşi (director Mircea Radu Iacoban) a volumului ,,Steaua de
vineri ‘’, cu un cuvânt-înainte semnat de Nichita Stănescu, se rupe
tăcerea între scriitorii români de pe ambele maluri ale Prutului. În 1981, la
editura Albatros din Bucureşti (director Mircea Sântimâbreanu), în colecţia
"Cele mai frumoase poezii", apare o selecţie din lirica poetului sub
numele "Izvorul şi clipa", cu o prefaţă de Marin Sorescu. În 1982
este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al
regizorului Ion Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru,
iar în 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul
literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen. În acelaşi an apare
cartea de versuri "Rădăcina de foc", la Editura Universul din
Bucureşti (director Romul Munteanu). În 1989, Vieru este ales deputat al
poporului. Adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori
de muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de
peste Prut. În 1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei
Române, în 1991 devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar
în 1992 ,Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace. În 1993,
poetul este ales membru corespondent al Academiei Române. La împlinirea vârstei
de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea
Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al
Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de Radiodifuziune. În
1996 este decorat cu Ordinul Republicii. La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit
un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după
accident, inima lui Grigore Vieru a incita să bată.
Un ochi atent poate identifica pe
marginea poeziei lui Vieru coexistenţa mai multor componente, elemente din
poezia lui Eminescu, Arghezi, Blaga, Stănescu. Sub acest aspect este edificator
dialogul „rădăcinii de foc” cu marii înaintaşi. Sentimentul legământului cu
cartea – simbolul universului eminescian – îi dă siguranţa netemerii de moarte:
„De moarte nu mă tem…” . Un dialog de creaţie e susţinut cu Constantin Brâncuşi,
Constantin Noica, Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ştefan Aug,
Doinaş, Ioan Alexandru, Gheorghe Tomozei, Tudor Gheorghe, Dumitru Matcovschi,
Vasile Vasilache, Ion Druţă, Spiridon Vangheli, Mihai Cimpoi, Gheorghe Vodă,
Anatol Codru, D. R. Popescu, Mircea Radu Iacoban ş. a.
La
Vieru poezia e cea care se identifică, în ultimă instanţă, cu poetul.
Harul de poet sau scriitor deţine seva interesului în toate vremurile şi
rezistă esenţialmente în pofida unor metamorfozări conceptuale din epocă.
Elocvent în acest sens este exemplul poetului GrigoreVieru, al cărui „secret al
popularităţii rezidă în faptul că poezia lui se prezintă ca o sinteză
dialectică a tradiţiilor naţionale (clasice şi moderne) cu cele universale, a
particularului cu general-umanul, a unei alese culturi spirituale cu o înaltă
artă a cuvântului artistic, a unui umanism cuceritor cu o rafinată şi
democratică măiestrie literară ”(Dolgan, Mihail. Farmecul estetic al liricii
lui Grigore Vieru / Revistă de Lingvistică şi Ştiinţă Literară, nr.4-6, 2005,
p.4).
Bibliografie:
1. Matei
Călinescu,A citi,a reciti.Către o poetica a re(lecturii), Editura
Polirom,București
2. Șt.Augustin
Doinaș, Orfeu și tentația realului, Editura Eminescu, București, 1974
3. Eugen
Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi’’,în Caiete critice, Nr.1-3,
1974
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu