Grigore Vieru, între Basarabia şi România

Urdă Maria-Manuela, Învățător, grad didactic definitiv,

Școala Gimnazială Călugăreni, județul Bacău”

Motto: “Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.”

Grigore Vieru – Scrisoare din Basarabia

            Rezumat: Vieru s-a impus ca o personalitate artistică încă din studenţie, când frecventa cenaclul universitar, abordând problemele spinoase ale actualităţii şi a meditat asupra destinelor neamului, ale artei, limbii şi literaturii române, iar mai târziu ca un talent literar de excepţie şi un spirit civic angajat, ca promotor consecvent al idealurilor naţionale ale românilor din stânga Prutului în cele mai importante manifestări culturale, sociale şi politice ale intelectualilor basarabeni, luptând pentru oficializarea limbii române şi revenirea la alfabetul latin, pentru independenţa şi suveranitatea Basarabiei, pentru reunirea ei cu Patria-mamă.

Grigore Vieru spunea “Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

            S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români. Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, și crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin muncă și devotament să obțină rezultate impresionante pentru acele vremuri. Moare în ziua de 18 ianuarie 2009, în urma unui accident grav de circulaţie, în noaptea de 15/16 ianuarie 2009, la orele 01.30. Se întorcea de la Cahul, unde participase la manifestările dedicate poetului naţional Mihai Eminescu.

            Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, denumite de profesorul Dan Dungaciu drept diviziile lui Grigore Vieru. A fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

                „În aceste clipe el stă la sfat cu autorul „Luceafărului” şi-i spune că Basarabia lor şi a noastră încă n-a murit, chiar dacă-i mor, rând pe rând, cei mai destoinici fii şi fiice: Ion şi Doina, Vatamanu, Sulac, Usatiuc-Bulgăre, Nicolae Costin, Damian, Loteanu, Victor Ciutac…” spunea Nicolae Dabija în articolul „A murit fratele lui Eminescu”, publicat în «Literatura şi Arta», Nr. 3 din 22 ianuarie 2009.

            Studiaza la Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, Facultatea Filologie și Istorie.

            Anul 1968 este unul hotărâtor pentru destinul poetului, dând naștere volumului de versuri lirice ”Numele tău”, fiind inclusă ca obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu, asemenea omagii apărând pentru prima oară în literatura poetică basarabeană postbelică.

            Este considerat erou al poporului datorită implicării în Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia, alături de Ion şi Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu şi Adrian Paunescu.  Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

            Poetul Vieru inspira încrederea în forţele unui neam obosit şi siguranţa într-un viitor luminos pentru basarabeni, inima fiindu-i împărţită între cele doua mari iubiri ale lui: de popor şi de mamă, deoarece în multele lui versuri acestea erau elogiate. Poezia a fost întotdeauna pentru el modul de a evada de sub strânsoarea ocupaţiei sovietice.  După cum aprecia criticul Adrian Dinu Rachieru, „dacă ar fi să se dea Premiul Nobel pentru poezie scrisă despre mamă, Grigore Vieru l-ar merita”.

            Pe Mihai Eminescu l-a simţit ca pe o adiere de melancolie, ca o evadare romantică, discretă, într-o lume în care poetul, la acea vreme, nu putea să nu aibă contacte cu poezia românească.        Grigore Vieru readuce tricolorul românesc în Basarabia, într-o poezie pentru copii, intitulată „Curcubeul”. Pentru aceasta, Grigore Vieru a fost sancţionat, topindu-i-se cartea.

            Poetul îl descoperă pe Mihai Eminescu în timpul studenţiei şi de atunci a trăit prin Eminescu şi pentru Mihai Eminescu, totodata fiind si el supranumit “Eminescu al Basarabiei”.

            În anul 1973 trece pentru întâia oară Prutul, iar în anul 1974 Zaharia Stancu îi face o invitaţie specială la Bucureşti unde leagă prietenii cu marii poeţi români din acea perioadă. A vizitat Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, tot la invitația Uniunii Scriitorilor din România, a vizitat, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988 i s-a acordat cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen. În același an, în ziarul din Chișinău ''Literatura și arta'' apare primul text cu grafie latină din Basarabia postbelică, autor fiind Grigore Vieru.

În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.

            În opera sa poetul Vieru a plâns amarul și lupta pentru unitatea românilor, despărțiți de vicisitudinile istoriei și orgoliile cârmuitorilor, a jelit izgonirea lui Dumnezeu din mintea și viața poporului român. Observăm în creațiile sale că ochii lui Dumnezeu veghează permanent viața – opera mâinilor Sale. Cineva l-a întrebat odată: „De unde veniți domnule Grigorie Vieru?”. A răspuns poetul: „Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu”. Pe toate le vedea raportate la Dumnezeu și la veșnicie. Considera viaţa ca fiind împlinită dacă îl ai ca prieten pe Dumnezeu.

            Nicolae Dabija scria că Grigore Vieru ”a fost mai mult decât un poet, a fost un stegar”, care a ajutat, înainte de 1989, generaţiile tinere să-şi regăsească ţara, dar şi ţării (după 1989) – să-şi regăsească Basarabia, cu întreaga ei tradiţie istorică, culturală şi spirituală. Altul ar fi fost destinul nostru azi – spunea N. Dabija – „dacă Grigore Vieru ar fi acceptat în 1991 să candideze la postul de preşedinte al Basarabiei din partea Frontului Popular, care era pe atunci al nostru”, poetul-stegar „ar fi putut fi un Alexandru Ioan Cuza”. Şi asta pentru că, la începutul anilor ‘90, „neamul nostru de pe ambele maluri ale Prutului ar fi avut ceva mai multă încredere în poeţi decât în politicieni”. Stegar al demnităţii, integrităţii şi unităţii neamului său, Grigore Vieru s-a făcut ecoul spiritului românesc mereu treaz de dincolo de Prut, pentru care aspiraţia naţională şi apartenenţa la conştiinţa de neam, tradiţii şi limbă era atât legitimă. Poetul observase că România este o ţară „plină de graniţe”, iar Basarabia – „un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”: „O spun să mă audă şi plin de floare pomul: / Şi din mormânt voi spune mulţimii adevărul.”

            În revista ”Nistru”, lui Vieru îi apărea poezia Legământ, dedicată lui Mihai Eminescu: „Ştiu: cândva, la miez de noapte, / Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-ar ochii mie/ Tot deasupra cărţii Sale.” În paralel cu această poezie de respiraţie naţională şi culturală, de românism şi românitate, Grigore Vieru a cultivat şi lirismul în care se regăsesc teme ca dreptatea, demnitatea şi frumosul,  binele şi adevărul.

            Marele român Grigore Vieru şi-a dedicat scrierile în primul rând copiilor, pentru copiii cu suflet de înger copilul este darul cel mai de preţ al familiei, Grigore Vieru a scris literatură pentru copii deoarece, spunea poetul, dacă copilul începe de mic să fie român el va fi mare român când va creşte, iar în felul acesta suma de valori a copiilor va deveni o naţiune mare, pentru că sufletul copilului este curat, românismul intrând în sufletul lui de mic, va deveni temelia, talpa românismului veşnic şi sfânt.

            Președintele Academiei Republicii Moldova, academician Gheorghe Duca, în 14 februarie, de ziua nașterii poetului Grigore Vieru, face o apreciere inedită și anume că „începutul anului este cumva emblematic pentru noi, cei aflați pe ambele maluri ale Prutului. Mijlocul lui ianuarie l-a dat națiunii noastre pe marele Eminescu, iar mijlocul lui februarie ni l-a dăruit pe dragul nostru Grigore Vieru.”

            Grigore Vieru vine din suferinţa neamului său, iar visul său măreţ este ca Basarabia să se integreze în lumea românească şi să nu mai fie o provincie rătăcită şi că va veni într-o zi vremea când românii din Basarabia vor fi liberi, nu vor mai fi ameninţaţi şi înfricoşaţi de Siberia de gheaţă, vor veni, într-o zi mare și înălțătoare, definitiv acasă, la ţara lor, România.

            ”Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”. Aceste cuvinte stau gravate pe piatra funerară a marelui poet român basarabean Grigore Vieru, ca o veșnică aducere aminte a simplității și omeniei cu care ne-a cucerit inimile.

            ÎPS Teodosie  mărturiseste „Grigore Vieru era creştin cu mintea şi inima deopotrivă, îşi iubea semenii cum se iubea pe sine sau, poate, se jertfea mai mult pentru semeni decât avea grijă de sine; ardea ca o flacără de dorul de a fi inclusă Basarabia în ţara-mamă, România. Nu putem să des­prindem vreodată Basarabia de Grigore Vieru şi nici sensibi­litatea cea mai evidentă nu o putem înţelege fără să-l fi cunoscut pe poetul Grigore Vieru, să-l fi ascultat, să-l fi simţit cum el împăr­tăşeşte românilor din ţară şi din cealaltă parte de ţară, Basarabia, sufletul, inima, dorul, credinţa şi dragostea sa. Când recita, versurile erau un balsam pentru suflet, iar când vorbeai cu Grigore Vieru simţeai că ai intrat în comuniune cu cineva plin de înţelepciune, de raze de lumină, ca într-un templu. Prin cuvintele pe care le rostea, credinţa i se revărsa precum un şuvoi. De aceea l-am preţuit în mod deosebit şi l-am socotit poetul cel mai sensibil; nimeni altcineva nu era în stare să exprime cuvinte atât de calde.”

            Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci și în memoria tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie''. AGERPRES (Documentare — Marina Bădulescu, Editor — Cristian Anghelache)

Bibliografie:

1.      Mihail Sultana Vicol, Grigore Vieru a readus in Basarabia Tricolorul si pe Mihai Eminescu, Revista Crai Nou, 21.02.2018

2.      http://www.gorjeanul.ro/grigore-vieru-orfeul-constiintei-nationale-in-basarabia/

3.      Prof. Teodor DAVID, Cotidian Independent Crisana, Editat de Casa de presa si editura Anotimp SA - Oradea, Marți 27 Februarie 2015

4.       Săptămânalul Literatura şi Arta, nr. 3/22 ianuarie 2009, Chişinău