Basarabia - România – un singur trup , un singur gând .




Adrian Petru Tărâţă prof. lb. engleză  debutant ,
            Şcoala cu clasele I-VIII Ionăşeni, Buhăceni - Truşeşti – Botoşani





Trecutul Basarabiei şi al României la fel de trist. Prezentul şi viitorul  le aparţin.

Expansiunea Otomanilor, a imperiului ţarist în acapararea unor teritoriii, a avut drept ideal Basarabia. Prima dispută asupra Basarabiei a fost in războiul ruso-turc intre 1806- 1812, dar şi de pe vremea lui Ştefan cel Mare. Teritoriu fie de la Nistru la Dunăre fie de la Nistru la Tissa ( regăsită şi-n poezia lui Eminescu-De la Nistru pân la Tissa , Tot românul plânsu-mi-s-a , Că nu mai poate străbate , De-atâta străinătate, sau singurătate... încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare).
           
În Istoria Basarabiei , autorul Ştefan Purici aminteşte de parcursul negocierii Basarabiei prin următoarele tartate

1.Tratatul de pace între Rusia şi Poarta Otomană, tratat semnat la Bucuruşti sub numele Tratatul de la Bucureşti din 16/28 mai 1912 care prevedea ,,ca linie de hotar dintre cele două state râul Prut, de la intrarea acestuia în Țara Moldovei şi până la locul unde se întâlneşte cu fluviul Dunărea, apoi pe acest râu până la Chilia şi până la vărsarea lui în Marea Neagră ”.

Uşurinţa cu care negociau marile puteri Imperiul ţarist şi cel habsurgic, teritoriile din România ca şi cum  am fi fost fără stăpân sau cu rol doar decorativ după abdicarea lui A.I.Cuza şi numirea lui Carol I are loc şi în zilele noastre.

2.Tratatul de pace de la Berlin (13 iulie 1878), încheiat în urma războiului ruso/turc (1877/1878), în articolul 45, stipula că „Principatul României retrocedează M. S. Împăratului Rusiei porțiunea teritoriului Basarabiei, despărțită de Rusia în urma Tratatului de la Paris din 1856”. Astfel, Rusia revenea în forță la gurile Dunării, reanexând teritoriul retrocedat Moldovei sub presiunea puterilor europene în 1856.

În anul 1823,  în Basarabia au fost strămutați, din guberniile centrale ale Rusiei, peste 20 mii de țărani. Aceştia au întemeiat circa 100 de localități, autoritățile au promovat o politică de
înlesnire a strămutărilor din guberniile ruseşti. Asfel țăranii statului (etnici ruşi şi ucraineni) vor primi câte 30 desetine de pământ, fiind scutiți de dări pentru trei ani.

Autoritățile țariste au stimulat strămutarea în Basarabia a evreilor din interiorul Rusiei, precum şi din Polonia sau Germania mai ales în târguri Orhei, Soroca , Hotei, Soroco, Chişinău tarul Nicolae scutindu-i pe 2 ani chiar 5 ani de dări, impozite, cu speranţa să se ocupe şi de munci agricole nu numai de comerţ Evreii au contruind  prima sinagogă la Chişinău.A avut exemplu  pe impăratul Austriei Iosif al II-lea . De asemeni şi cu ucrainienii , bulgarii, găgăuzii. Centrul vieții economice, culturale şi religioase a zonei bulgăreşti era Bolgradul.
Şi ţiganii basarabeni sunt amintiţi de autor în lucrarea Istoria Basarabiei, aflându-se fie în proprietatea boierilor sau a mănăstirilor. Şi atunci se încerca integrarea lor ., plăteau impozite sume modice..
Urmează perioade de dezvoltare în aria industriilor fie a lemnului, a utilajelor agricole,, a băuturilor, bere, coniac.Se dezvoltă transporturile, comunicaţiile..Se diversifică meseriile. Apar multe biserici , mănăstiri întreţinute de săteni aşa săraci cum erau. Sau venituri proprii ..Învăţământul începe să capete dezvolatare. Se punea problema predării limbii române, latine, moldoveneşti ruseşti în şcoli.

Anexarea Basarabiei a avut repercusiuni de durată şi asupra literaturii ținutului. Totuşi, moştenirea istoricoculturală, identitatea lingvistică şi etnică a populației indigene au făcut ca literatura şi cultura
românească din acest spațiu săşi păstreze tradițiile încă vreo câteva decenii. Primul sfert al secolului al XIXlea a consacrat trecerea de la o scriere medievală, dominată de spiritul religios, la o literatură modernă,
axată pe concepte laice şi iluministe. Curentele literare care domină în această perioadă au fost clasicismul şi sentimentalismul. Continuă să se dezvolte poezia lirică de dragoste.

La mijlocul anilor ’30, în literatura română se afirmă romantismul. Fiind un mijloc de manifestare a conştiinței naționale, aflată în plină expansiune în acea perioadă, romantismul a evocat şi glorificat trecutul
neamului românesc pentru a demonstra concetățenilor, dar şi străinilor, legitimitatea unui destin național mai fericit.

Tot autorul mai aminteşte în Istoria Basarabiei că ,,Din anii ’50, în literatură începe să pătrundă realismul. De la mijlocul secolului al XIXlea, mulți dintre scriitorii români basarabeni, crescuți întrun mediu rusofon, au preferat să scrie în limba rusă şi mai puțin în limba lor maternă. Aspectul pozitiv al acestui fenomen consta în faptul că opinia publică din Rusia avea posibilitatea să cunoască creațiile lor şi, prin intermediul acestora, trecutul, prezentul şi spiritualitatea neamului românesc “.

La hotarul celor două secole sau afirmat scriitorii de orientare poporanistă (narodnicistă). În urma persecuțiilor autorităților țariste, mulți intelectuali basarabeni (C. DobrogeanuGherea, N. ZubcuCodreanu, V.Crăsescu, Z. ArboreRalli ş. a.) au fost nevoiți să se refugieze în România. La Iaşi sau în alte localități din țară, ei au organizat ori colaborat la diverse publicații periodice (revista «Contemporanul», Iaşi 18811891;
săptămânalul «Munca», Bucureşti 18901894; ziarul «Corespondența română», Bucureşti 18931894; ziarul «Apărarea națională», Bucureşti, 19001903; revista «Curentul nou», Galați 19051906 etc.).

Metoda realismului a fost folosită de Victor Crăsescu pentru a prezenta nevoile şi starea precară a țăranilor sau pescarilor basarabeni (Fost-a el de vină?;Hoțul de cai; Furtuna). În povestirea Extazuri sau în nuvela Spirca, scriitorul sa adresat problemei „oamenilor noi”, meniți să schimbe în bine societatea. Acelaşi scop pare săl urmărească şi Z. ArboreRalli, care şia publicat memoriile sub titlul Temniță şi exil şi În exil.

Unul dintre cei mai prolifici prozatori de la începutul secolului al XXlea a fost Leon Donici (18871926), care a publicat mai multe lucrări valoroase: În căutarea veşnicului adevăr, Mon plaisir, Noul seminar, Copilăria, Floareamară, Călătoria de la Petrograd la Chişinău, Recviem, Antihrist

Mai târziu apar şi reformele; agrară, militară, fiscală, judiciară.Prin anii 90 apar tendinţele liberale şi democratice.

Am ales să prezint partea mai puţin tragică a Basarabiei şi României din acele vremuri de început..

Astfel Unirea Basarabiei cu România veşnic ne va urmări dacă fizic, geopolitic nu,  măcar în plan spiritual, cultural, civic...


Bibliografie Istoria Basarabiei –Note de curs- prof. univ dr Ştefan Purici , ed. SemnE.
                     Doina – de Mihai Eminescu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu