Grigore Vieru- simbol al românismului



Prof. Ivancov Mihaela Gabriela
                                                                                                                     Prof. înv. primar, Gradul didactic I
Liceul Tehnologic ,,Ștefan cel Mare și Sfânt”
Vorona- Botoșani
             Grigoe Vieru, poet basarabean și autentic patriot, cu o înaltă conştiinţă morală, onestitate şi sensibilitate, apărător al ideii de românism şi al acestei provincii istorice româneşti, greu încercate, a iubit România, limba română şi pe marii ei rapsozi; este un liric profund şi totodată un model ontologic şi deontologic, „o fiinţă întru poezie”, cum s-a autodefinit atât de inspirat.Poate fi considerat poetul tuturor românilor, asociindu-i de fiecare dată imaginea cu Podul de flori care a însemnat un pas imens spre unitatea fizică, dar mai ales spre unitatea spirituală și culturală a  românilor de pe cele douâ maluri ale Prutului. ''Un simbol al renaşterii naţionale, conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc, unind prin opera sa cele două maluri ale Prutului'', spunea preşedintele Uniunii Scriitorilor, Mihai Cimpoi.     
   Despre Grigore Vieru se spune că este ultimul poet cu Basarabia în glas. Un poet mesianic, un poet al tribului său, obsedat de trei mituri: Limba română, Mama şi Unitatea neamului. Un poet   dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Este  un exponent al ideilor dominante în conștiința noastră națională, pe care le exprimă artistic și le îmbogățește cu sufletul său. E un poet prolific, mereu sensibil la trăirile inimii și la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre care produce emoție, trăire firească, impusă dincolo de toate ce se produc în viață. Împreună cu alți creatori iluștri, reprezintă o școală poetică în care poezia este chiar viața și sufletul omului.
              Supranumit „un Eminescu al Basarabiei”, în fapt un nou Eminescu al tuturor românilor,  marele poet  Grigore Vieru este cel care a produs sincronizarea cu fenomenul literar românesc din interiorul ţării, fiind un veritabil port-drapel al liricii române din Basarabia. De altfel, el însuşi mărturiseşte cu onestitate :” Nu sunt decât o lacrimă de-a lui Eminescu.”
              "Era un mare poet şi un extraordinar prieten. Cred că rareori am văzut în viaţa mea un om care să-şi iubească ţara cum o iubea el. Grigore trece definitiv să asculte cântecul Prutului la el în sat. Ştiu că-l va auzi mereu şi-şi va uni glasul cu el şi acolo, sub pământ. Ce îndurerată se vede azi Basarabia, privită din satul lui natal, Pererîta! Sunt convins că Podul de flori, pe care l-a iubit atât de mult, azi începe să se schimbe în Pod de aramă, cu deschidere spre inima Dunării şi, de asemenea, spre inima Nistrului!", declara scriitorul Fănuş Neagu.
                 Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului, unitatea neamului, frăția dintre popoare și evocarea unei istorii adevărate în detrimentul celei imposibile, au fost temele pe care  nu s-a sfiit să le expună în opera sa.  Astfel putem să afirmăm cu certitudine că una dintre ”stelele” literaturii române este și va rămâne un erou național, ce a avut curajul mereu să vocifereze nedreptatea la care a fost supus el și poporul său. Naţionalismul său ia multe forme de manifestare, izvorâte din sufletul unui poet entuziast şi aprins aliat c-un ideolog serios şi un ziarist care nu iartă. Principala lui preocupare era aceea de a găsi mijloacele necesare care să paralizeze toate influențele străine ce amenințau: limba, portul, obiceiurile românilor de pretutindeni, cerându-li-se, printre altele, să păstreze nealterat specificul sufletului românesc, precum și caracterul național. Genialitatea și talentul artistic deosebit l-au așezat pe un loc demn, în rândul celor mai mari poeți.
              Poetul exprimă vocea interioară a poporului său și de aceea, este tentat să creeze un univers primar având la bază sufletul popular,  prin intermediul căruia va releva conștiința de sine, precum și un anumit sentiment al solidarității umane, axat pe valorile simple ale vieții. Idealul său dătător de libertate interioară, face posibilă armonia originară spre care aspiră autorul, nutrind nostalgia limbajului național. Poetul, aflat în căutarea rădăcinilor strămoșești,folosește limbajul simțurilor, al simplității în măsură să înlesnească descoperirea drumului pierdut către strămoși, către rădăcini.
Privindu-se prin el, românii din Basarabia s-au putut regăsi ca naţie, istorie, tradiţie, cultură, limbă.În poezia lui  limba română este folosită cu mare grijă, sentimentele  răscolitoare din care îșă trag seva cărțile poetului de dincolo de Prut, modul firesc în care poezia sa făcea atingere cu folclorul și, mai ales, gravitatea cu care era folosită limba română, creează impresia redescoperirii adevăratei poezii.
               ''Puterea sa venea din credinţă. Era profund credincios şi credea că are o datorie şi o misie în naţia sa. Şi s-a purtat ca atare, ca purtător al unui mesaj divin. (...) Pentru el, mama a fost şi mama adevărată, dar şi România întreagă. Grigore Vieru a reuşit să ne sensibilizeze şi asupra ideii de mamă, şi asupra ideii de ţară. El a fost şi rămâne în literatura română poetul mamei. Lacrima mea pentru el pică pe o întreagă substanţă umană care ne-a legat", declara poetul Adrian Păunescu.
                  Mari personalități din cultura basarabeană și din cultura românească, susțin că poezia lui Grigore Vieru a rămas în memoria tuturor românilor, pentru că  a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie, și pentru  simţirea lui românească autentică şi dorinţa extraordinară de a reveni acasă, la casa românească a fiinţei noastre

    Bibliografie
                    Grigore Vieru – Wikipedia
                     Grigore Vieru, Acum și în veac, editura Litera, ed.III.

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu