BASARABIA ȘI ROMÂNIA ÎN POEZIA LUI GRIGORE VIERU





Prof. Sorohan Manuela ,  Gr. didactic  I , Școala Gimnazială nr.13
Prof. Hazaparu Anamaria Petronela, Gr. didactic I ,  Școala Gimnazială nr. 13  

Principala virtute a poetului este iubirea faţă de limba română înţeleasă ca un respect de sine. Practic, două esenţe s-au întrupat într-o metaforă.
 Poezia lui Grigore Vieru este în consonanţă şi cu poezia unei Europe ce se dedică multiculturalităţii, şi cu păstrarea zestrei culturale autohtone. Versurile lui sunt un altar pe care poetul se dăruieşte întru armonie, sunt un sanctuar al sacrificiului. Din acest spirit al dăruirii de sine, Grigore Vieru devine un simbol al credinţei în metafora existenţială a unui popor român ce nu poate fi dezbinat. Poemele sale continuă un program literar ce se doreşte un imn al uniunii de suflet şi simţire. Literatura română a vibrat la versurile acestui poet mult prea român. Dramatismul, organicitatea versurilor vierene sunt semnul unui înalt patriotism liric pe care, din păcate, abia acum îl receptăm în tot tragismul lor.
 Poemele lui Grigore Vieru se situează deasupra acelor voci care nu fac faţă creaţiei lui. Justificările (dacă pot exista justificări) ţin de o interpretare limitată a unei opere care a depăşit cu mult graniţele aparenţelor.
 Poezia lui Grigore Vieru nu este un nod gordian, ci semnul redefinirii unui adevăr privind identitatea şi unitatea noastră etnolingvistică. Unitar în discursul său poetic, Grigore Vieru a reconstituit şi a redefinit o frăţie de sânge şi una de cuvinte. Opera lui este semnul unei mari contribuţii la reunificarea mentalităţii creative, spirituale, pe care alţii au dorit să o destrame. Când vorbim despre multiculturalism, trebuie să recunoaştem forţa de impact a poeziei lui Gr. Vieru şi pe plan european, semn că Prutul nu are graniţe numai cu România, dar şi cu Sena, şi cu Tamisa.
 Discursul, deopotrivă liric şi publicistic al lui Grigore Vieru, nu s-a diferenţiat – niciodată – de activitatea socială a unui creator îngrijorat de tentativele de disipare a conştiinţei naţionale. Opera lui este expresia unui spirit incendiar, care a aprins cuvinte pentru a lumina Limba Română şi Neamul Românesc.
               Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor ArgheziLucian BlagaBrâncuși, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune. Tot în 1970, apare și Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli.De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astazi micii basarabeni în clasa I.  Printre calităţile scrisului lui Grigore Vieru sunt unitatea stilistică, de vorbire, dublată de o mare iubire pentru limba care ne uneşte, un simţământ ce se revendică de la eminesciana simţire românească şi un acut sentiment al valorilor naţionale pe care niciun Prut nu-l poate şterge. Grigore Vieru este o rugăciune şi o rugăminte la reconstituirea ideii de unitate naţională sub egida limbii române.
                     Un cuvânt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în care poezia este chiar viaţa şi sufletul omului. 
                     Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci și în memoria tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie''. AGERPRES


Bibliografie:
1.       Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Ed. 1995, 2010
2.       Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
3.       Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2
4.       Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010, vol.16



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu