Grigore Vieru, între Basarabia și România

Hăisan George-Ciprian, profesor educație fizică și sport, gradul didactic I, Școala „Sfânta Mariaˮ Botoșani

            Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru. A absolvit şcoala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din oraşul Lipcani pe care a finalizat-o în 1953.
În 1957 a debutat editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, ''Alarma'', apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic ''Ion Creangă'' din Chişinău, Facultatea Filologie şi Istorie.Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, el a fost un destin, după cum bine sublinia Nicolae Dabija, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Despre el nu putem  vorbi la trecut, fiindcă trăieşte şi astăzi prin poezia sa, prin frumosul semănat în inimile tuturor celor care l-au cunoscut şi citit. Grigore Vieru este un pilon de rezistenţă al culturii naţionale române în Moldova de dincolo de Prut.

Prin tot ce a scris și a gândit, Grigore Vieru s-a dovedit, incontestabil, o voce unică, de o plasticitate uluitoare, în peisajul poeziei românești. Stihurile sale au împodobit, într-un registru ales al limbajului poetic, stări de spirit de o rară autenticitate. Nimic nu este țipător, îndoielnic sau iluzoriu în lirica lui Grigore Vieru. Chiar și atunci când a ridicat glasul împotriva dușmanilor românismului, scriitorul a mustrat cu demnitate și atitudine creștinească.

Blând şi curajos, tradiţionalist şi modern în acelaşi timp, Grigore Vieru se cuprinde în inima românilor ca vârful cu Dor în lumina Bucegilor, ca mireasma pelinului în câmpia Bărăganului, ca strugurii în viile Moldovei întregi şi ca miraculoasa noapte a colindelor în fereastra copilăriei. (F. Neagu). Marele român Grigore Vieru şi-a dedicat scrierile în primul rând copiilor, pentru copiii cu suflet de înger, copilul este darul cel mai de preţ al familiei, Grigore Vieru a scris literatură pentru copii deoarece, spunea poetul, dacă copilul începe de mic să fie român el va fi mare român când va creşte, iar în felul acesta suma de valori a copiilor va deveni o naţiune mare, pentru că sufletul copilului este curat, românismul intrând în sufletul lui de mic, va deveni temelia, talpa românismului veşnic şi sfânt.

Ceea ce l-a transformat într-un erou al poporului – iar acest apelativ i se cuvine de bună seamă – este implicarea acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu. Grație lui, a fost posibilă fericita împlinire a visului, tăgăduit decenii, de a vorbi în limba română peste tot, de a scrie cubuchia latinității. Lui Vieru i se datorează sensibilitatea națională și descătușarea identității statale. Penița sa a redeschis drumul spre Patria-mamă, căci el însuși spunea: ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.

Bibliografie: Eugen Simion, 1998, Scriitori români de azi, Editura David. Litera, București; Grigore Vieru, 1988, Rădăcini de foc, Editura Univers, București; Grigore Vieru, 1997, Acum și în Veac, Editura Litera, Chișinău.