Grigore Vieru – erou naţional




înv. Popovici Adina, grad didactic I,
Şcoala Gimnazială Nr 1 Corlăteni, jud. Botoşani

            Dacă e să descriem în doar câteva cuvinte opera şi viaţa marelui poet Grigore Vieru, am putea spune: libertate, poezie, iubire, mamă, patrie.
            În general, omul nu se gândeşte la moarte. El încearcă în diferite chipuri s-o anuleze, să nu-i accepte iminenţa.Se prinde de viaţă ca furnica pe firul de iarbă atunci când plouă. Ne naştem purtând în vene dorinţa fierbinte de a trăi. Însă, se află printre noi oameni rupţi de iureşul vieţii grăbite, care trăiesc pentru bine şi frumos, care pun valorile mai presus de fericirea lor proprie şi care, desigur, plătesc preţul aferent acestei meniri.
            Pe piatra funerară a poetului basarabean Grigore Vieru este scris: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” Este încă o dovadă a simplităţii şi a omeniei de care a dat dovadă în întreaga lui existenţă.
            Născut pe 14 februarie 1935 într-un sat numit Pererîta, în familia plugarilor români Pavel şi Eudochia Vieru, poetul a rămas orfan de tată, care nu s-a mai întors din război, iar mama a încercat din răsputeri să suplinească această lipsă, ocrotindu-l cu toată dragostea de care era capabilă.
            După absolvirea celor 7 clase la şcoala din satul natal, merge la Lipscani, pentru şcoala medie. Debutul literar are loc în 1957, pe vremea când era student, cu o plachetă de versuri pentru copii, cu titlul „Alarma”. La terminarea Institutului Ion Creangă din Chişinău – Facultatea de Filologie şi Istorie, este angajat ca redactor la „Scânteia Leninistă”.
            În 1968, apare volumul de versuri „Numele tău”. Cartea este inclusă ca obiect de studiu universitar la cursurile de literatură naţională contemporană. Acum apar primele omagii din literatura basarabeană de după război, închinate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Nicolae Labiş, Marin Sorescu.
            Însă transformarea lui în erou naţional s-a realizat datorită implicării poetului în Mişcarea de Eliberare Naţională din Basarabia, împreună cu Adrian Păunescu şi cu Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Vieru a făcut posibilă împlinirea visului de a vorbi româneşte peste tot, de a scrie latineşte, el a creionat calea basarabenilor spre patria-mamă.
            Modestia şi omenia lui dădeau încredere unui neam oropsit şi extenuat, ofereau speranţa într-un viitor mai bun. A fost întotdeauna sfâşiat de două iubiri: cea de popor şi cea de mamă.
            Luat mult prea devreme dintre noi, poetul a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României”. A lăsat un gol imens în inima tuturor românilor, deşi afirma cu modestie: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi”...

Bibliografie:
M. Cimpoi, Întoarcerea la izvoare, 1985;
M. Dolgan, Creatia lui Grigore Vieru, 1984
F. Bailesteanu, Grigore Vieru. Omul si poetul, 1995;


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu