Promovarea în spaţiul european a valorilor tradiţionale româneşti






                                                                                          Prof. Mihaela Ştefan                                                                                    
                                                         Liceul Tehnologic „Ştefan cel Mare şi Sfânt”
                                                                                           Vorona - Botoşani



Noţiunea de educaţie multiculturală desemneaza totalitatea programelor educaţionale ce răspund necesităţilor impuse de coexistenţa într-un mediu multietnic. Scopul educaţiei multiculturale este de a facilita  acomodarea şi deschiderea societăţii majoritare la modelele culturale specifice grupurilor minoritare. Programele educaţionale multiculturale sunt fundamentate pe principiul diversităţii culturale şi a deschiderii societăţii contemporane; educaţia şi predarea interculturala sunt menite să concentreze atenţia elevilor spre propria identitate, cât şi spre valorile umane universale. Multiculturalismul european este o bogăţie potenţială cu condiţia să nu diminueze sau să anuleze identitatea fiecărei culturi.
Sarcina şcolii de astăzi este de a forma elevilor o conştiinţă europeană. Încă din clasele primare se impune cultivarea respectului şi solidarităţii faţă de cultura altor popoare. Elevii  trebuie să cunoască foarte bine valorile propriei culturi, ca apoi să fie în stare a primi informaţii despre o altă cultură. Aşadar, „şcoala trebuie să fie mai întâi culturală şi apoi interculturală. Trebuie mers spre intercultural prin cultural.”
            Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei, reprezintă o bogăţie nepreţuită de comori pentru toţi aceia care-şi iubesc patria şi neamul.
Incepând cu obiceiurile prilejuite de fiecare eveniment important din viaţa poporului, continuând cu frumoasele costume pe care le îmbracă în aceste împrejurări şi terminând cu cântecele, dansurile şi stigăturile nelipsite la aceste datini, izvorul lor e nesecat pentru cel ce vrea să le cunoască.
            Folclorul reflectă o anumită viziune despre lume şi viaţă, exprimă noianul de idei şi sentimente. Deşi, greu încercat, de-a lungul existenţei sale ca şi popor, neamul românesc a continuat să existe şi să păstreze tradiţiile şi obiceiurile populare în toată complexitatea lor. Frumuseţea reliefului românesc este completată de portul, obiceiurile şi meşteşugurile ţinutului binecuvântat, prin statornicia credinţei sale de Dumnezeu. Împlinirile şi suferinţele, bucuria şi jalea, dorul şi dragostea sunt reflectate în operele de artă populară şi sunt adânc percepute de ochiul, urechea şi sufletul românului, dar şi de cei ce ne vizitează ţara.
Imaginea noastră ca popor ar putea creşte peste hotare acolo unde a fi român încă este o ruşine, tocmai prin ceea ce avem frumos şi cu adevărat al nostru: valorile folclorice româneşti.
            Valorile estetice şi etice cuprinse în folclorul românesc constituie o sursă inepuizabilă pentru formarea umanistă şi moral-patriotică a copiilor. Cadrelor didactice le revine nobila misiune de a iniţia copiii în comorile inestimabile ale creaţiei populare străvechi.
            Cultivarea dragostei şi a respectului pentru valorile spirituale româneşti, în speţă muzica folclorică - familiarizarea copiilor cu diferite obiceiuri şi datini, afirmarea talentelor şi evaluarea rezultatelor prin spectacole şi concursuri muzicale, sunt obiective ce trebuie să stea în faţa noastră.
            Această artă minunată, muzica, ne face să ne găsim, de atâtea ori, refugiul în lumea viselor şi a adevărurilor, ne face să trăim mai optimişti în prezent, ne poartă cu nostalgie în trecut şi ne ancorează spre viitor.
            Cuvântul folclor înseamnă  frumuseţe, vechime şi tradiţie, bucuria de a cânta, striga şi dansa împreună, băieţi şi fete, tineri şi vârstnici.
            Fiind o ţară cu o bogată tradiţie folclorică, nu trebuie nicio clipă să lăsăm sufletul românesc fără hrana spirituală, dimpotrivă, trebuie să avem în vedere ca din români să se nască pui de români cu aceleaşi obiceiuri, datini şi preocupări.
            Din fericire, la Vorona a existat o preocupare permanentă pentru transmiterea din generaţie în generaţie a tradiţiilor şi a obiceiurilor moştenite din bătrâni, încă de la cele mai fragede vârste. Acest obiectiv a fost urmărit în special la nivelul şcolii prin stabilirea unor discipline opţionale cum ar fi „Dans popular” sau „Tradiţii şi obiceiuri locale”, prin desfăşurarea unor activităţi extracurriculare constând în: întâlniri cu artişti populari, vizitarea unor expoziţii de artă populară, realizarea de obiecte cu specific popular şi amenajarea de expoziţii şcolare pe această temă, vizionarea unor spectacole folclorice, participare la serbări şcolare etc.
            Cei mai talentaţi elevi au devenit membri ai ansamblului „Codruleţul”, înfiinţat încă din 1977, care a reprezentat Vorona la numeroase manifestări cultural-artistice în ţară şi în străinătate, obţinând de-a lungul anilor aprecierea spectatorilor, a oamenilor de cultură, precum şi o colecţie impresionantă de premii. În cadrul parteneriatului bilateral româno-francez Vorona – Aurillac, prin vizite reciproce, am făcut cunoscute în spaţiul european, în Franţa, precum şi în Germania şi în Anglia, portul, cântecul şi dansul popular moldovenesc. De asemenea, frumoasele datini şi obiceiuri de iarnă din zona noastră (dansul căiuţilor, al caprelor, al ursului şi al mascaţilor) au fost prezentate în cadrul unui program la Festivalul de la Veneţia.
            Pe plan local se desfăşoară anual mai multe manifestări culturale: Zilele Eminescu la Vorona- în ianuarie, Săptămâna Culturală Voroneană – la începutul lunii septembrie, Festivalul Naţional „Moştenite din bătrâni” şi Festivalul Internaţional al cântecului, dansului şi portului popular „Serbările pădurii”.
            Toate acestea ne reprezintă, au devenit o emblemă pentru şcoala şi comunitatea noastră, cartea noastră de vizită cu care ne prezentăm cu mândrie în Europa.





Bibliografie
1)Cucoş, C., Pedagogie, Editura Polirom Iaşi, 2006
2)Salade, D, Dimensiuni ale educaţiei, EDP Bucureşti, 1998




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu