Ilinca Maria Constantin
Clasa a V-a, Școala Gimnazială Nr. 7 Botoșani
Îndrumător – prof. Laura Buhaciuc
Mulți
dintre noi se întreabă încă din copilărie ce meserie să își aleagă. Eu nu prea
m-am întrebat. Pur și simplu m-am lăsat dusă de iubirea față de natură, plante
și animale. Astfel mi-am găsit meseria potrivită și neobișnuită, deopotrivă. Am
devenit ierbocolog.
Dar
poate vă întrebați ce e acela un ierbocolog. Ei bine, cred ca mai interesant ar
fi să vă povestesc cum am ajuns eu să am această meserie și cum a fost prima
mea zi de muncă. Astfel veți înțelege singuri cu ce mă ocup.
Eram în ultimul an la Liceul de științe ale naturii și
mereu căutam să folosesc cunoștințele învățate. Așa că mă implicam în tot felul
de activități care să mă ducă în mijlocul naturii. Pădurea, pajiștile erau cele
mai frumoase locuri pentru mine. Într-o zi, pe când căutam să mă înscriu ca
voluntar, am văzut un anunț prin care o clinică veterinară căuta un ierbocolog. Condițiile erau
îndeplinite. Mai puțin una: încă nu absolvisem facultatea. Dar pasiunea mea era
atât de mare încât m-am prezentat la clinică:
-
Bună
ziua!
-
Sărut
mâna, domnișoară! mi-a răspuns un domn politicos.
-
Am
văzut că aveți nevoie de un ierbocolog. Numele meu este Ilinca, eu iubesc
natura și plantele și îmi doresc să lucrez la dumneavoastră.
-
Impresionant!
Niciodată nu am mai cunoscut un candidat atât de îndrăzneț. Mâine vă așteptăm
să începeți activitatea.
-
Cum?!
Mă angajați fără interviu?
-
Da!
zise el. Curajul dumneavostră m-a convins.
-
Vă
mulțumesc mult, domnule. La revedere!
Am ieșit țopăind de bucurie și nerăbdătoare să ajung
acasă și să le povestesc părinților mei.
A
doua zi, după școală, m-am prezentat la lucru. Deja mă așteptau colegele mele,
Sara și Iulia, care se confruntau cu un caz mai special. După ce am făcut turul
clinicii împreună, am mers în laboratorul unde se studiau efectele secundare
ale consumului de iarbă lungă asupra cailor. Le-au fost semnalate mai multe
cazuri de cai din ferme, care se comportau ca niște cai neîmblânziți și clinica
trebuia să îi trateze. În clinică se afla internat Fulger, o mândrețe de cal ce
era de nerecunoscut de când se îmbolnăvise. Toată lumea credea că de vină este
iarba lungă de pe pajiștile din zonă, unde pășteau caii. Nu am mai stat pe
gânduri și am pornit spre pajiști, unde am analizat cu atenție ierburile, le-am
mirosit, am cules mostre și m-am întors repede în laborator. Până acum nimic nu
mi se părea a fi în neregulă cu iarba lungă. Dar trebuia să găsesc repede cauza
și eram aproape convinsă că nu iarba era aceasta. Cei de la Primărie deja se
pregăteau să distrugă iarba și să are pajiștea, așa că timpul era foarte scurt.
I-am rugat pe
colegii mei din laborator să facă o analiză pentru mucegaiuri în timp ce eu am
luat la citit cărțile mele. Inima îmi spunea că ceva rău era pe pajiștile
acelea. Și da, mi-am amintit că un anumit mucegai al ierbii inalte poate să le
dea cailor simptome de turbare. Și mucegaiul apare ca urmare a umidității. În
ultimele săptămâni a plouat foarte mult, așa că ... Și iată că de la laborator,
colegii mei mi-au adus rezultatul: mucegaiul verde al ierbii lungi era prezent.
Uraaa!!!! Pajiștea a fost salvată. Tot ce trebuia făcut era să avem răbdare ca
soarele să usuce pajiștea și astfel mucegaiul să dispară. În acest timp caii
urmau să fie ținuți în grajduri și să fie hrăniți cu cereale și ierburi uscate.
Astfel, în câteva săptămâni totul va fi ca înainte.
Prima mea zi ca
ierbocolog a fost un succes și asta m-a bucurat foarte,foarte mult. Dacă iubiți
natura și sunteți curajoși puteți deveni și voi ierbocologi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu