Laura Mihalescu, prof. înv. primar, grad didactic I,
ȘcoalaGimnazială ,,GrigoreAntipa”, Botoșani
Implicat
cu adâncăsimţireşideplinădăruieînmişcarea de redeşteptare a
conştiinţeinaţionaleînteritoriuldintre Prut şiNistru, GrigoreVieru a jucat un
rolesenţialîn „românizarea” sentimentuluinaţional,
militândpentruintroducerealimbiiromâne, calimbăoficială, şi a grafieilatine (e
demn de menţionatcăîn 1988, însăptămânalul cultural ”LiteraturaşiArta” de la
Chişinăuapareprimul text cu grafielatină din istoriaculturalăpostbelică a
Basarabiei, iar din 1989 gazetarespectivă se vatipăriînîntregime cu
alfabetlatin). Ba maimult, înacelemomente de prefacerişişovăieli,
poetulapărăimnulnaţional „Deşteaptă-te, române”, propuspentruînlocuirea cu alt
text, al unuicontemporan,care nu ar fi putut, desigur, să se ridice la
puterniculsimţământnaţional al aceluia, imnpe care şiRomâniaîladoptaseîncă din
zileleRevoluţiei din decembrie 1989.
GrigoreVieru,
născutîn 1935, a fostcontemporan cu mareanoastră „generaţieLabiş”, care a redescoperitlirismulîntr-un
moment cândmistificărileîngheţului dogmatic
afectaugravculturaşiliteraturaromână. De aceea, el şicolegiilui de
generaţiereprezintăceeace a reprezentatgeneraţialuiGoga la începutulsecolului
al XX-lea înTransilvania. E unfel de similitudine de destin, care are şi o
prelungireîn plan poetic. Vieruşi-a simplificatversul, el voiasăcomunice un
mesaj. Faptulacesta i-a fostreproşatpenedrept.Pentrucă, încă o dată,
Vieruvorbind de pildă de mama îndurerată, careestefantasmaesenţialăînpoezialui,
vorbea de îndurerataBasarabie. Ştiacătrebuiesă se adresezeromânilor de acolo,
înstrăinaţi, agresaţişiîncercaţi de istorie.
ProbabilcădupăNichitaStănescuşiSorescu a fostpoetulcelmaicunoscutşimaiacceptat
de oameniisimpli.IarNichitaStănescuspuneadespre el atât de frumos:
«GrigoreVierueste un mare şiadevărat poet, el
transfigureazănaturagândiriiînnaturanaturii, ne împrimăvărează cu o toamnă de
aur, cartealui de inimăpulseazăşiîmiinfluenţeazăversulplin de dor, de
curatăşipurălimpezire».
Poetulbasarabeandedicăînvolumul,,Numeletău”
(1968) poeziiîntregiluiNicolaeLabişşi Marin Sorescu, Tudor Arghezi, Lucian
BlagaşiConstantinBrâncuşi, moduri de creaţieincontestabilă ale
spiritualităţiiromâneşti. Erauprimelededicaţiiapăruteînliteraturabasarabeanăpostbelică,
înainte de trecereaPrutuluipentru prima dată (1973)
şirevenireaapoiaproaperitualicăînspaţiulnaţionalşi cultural căruia de
faptîiaparţinea.
Poeziasareţinefoarte
bine variiaspectedintr-o istorietulbureşiopresivă: ”În mine a lovitstrăinul/ de
PaştisauDenii./ Dar încolţitu-m-au besmeticii/ şimoldovenii.// Că nu
suntemromâni, străinul/ Pe-a lui o ţine./ Şi-aimeimai tare-l cred pedânsul/
Decâtpe mine.// Basarabie cu jale,/ Basarabie,/ De pe deal şi de pe vale,/
Basarabie.” (Basarabie cu jale).
Poetul
a devenit o cutie de rezonanţă a sentimentuluinaţional, de aceeaversurile sale
au pătrunsadâncînmase, cu o sinceritatede mesajmemorabilă, esenţială, urgentă.
Vieru e un poet cetăţean, exprimând, înnumeleneamuluisău, o
istorievitregăşiopresivă. Căci „hăcuindu-i” hartaşidoina,
limbaşidrepturileistoriceşisociale, culturaşitradiţiile,
poporulesteîmpinsşipecaleaunor „Siberiifără de sfârşit”. Destinulmartiric al
Basarabieiaminteşte de mitulchristicînversuriirevocabileşi de
muzicalităţiclasicetulburătoare: „Doamne, cel din
slăvicreştine,/Cepăcateoare-aisăvârşit/ Căte-au dusacoloşipe Tine/
ÎnSiberiifără de sfârşit.” (Reaprindeţi
candela).Altememorabileversuri ale sale sunăca o acuzăperpetuăşica un
strigăt de revoltăşitânguire: „Einehăcuirăgraiul/ şidoina, şiharta!/Ei care
astăzivânează/ «LiteraturaşiArta!» // Eidatina o spurcară/ Barbarşisinistru!/Ei
care aziadulmecă/ Revista «Nistru!» // Eigâtuirăprădalnic/ Bisericifrumoase!/Ei
ne răstignirăpecrucea/ Lui ‘46. // Ei ne-au mânatspre Siberia/ Cu pistolul din
urmă! (…)/ Ei au dusomul la ocnă/ Pentrutreiciocălaie!…”
Impresionantăeste
la GrigoreVieruiubireavalorilorculturaleromâneşti, între care
Eminescuestesupremarecunoaştere. Poetulnostrunaţional „nepereche”, expresie a
unuiautenticromânismşi a ideii de românitate, care a
scrispaginiimpresionantedespreistoriaBasarabieişidesprestarea de lucruri de
peste Prut, devineimagineainalienabilă a poezieiluiGrigoreVieru.
ÎntocmaicaNichitaStănescu, Vierunutreştefaţă de autorul „Luceafărului” un
sentiment de patosşiveneraţie,
regăsindînacestaaspiraţiacuratăşiînălţimeasimţământuluinaţional, dincolo de
timpurişiconjuncturi. „A muritfrateleluiEminescu”,
îşiintitulatableta-necrologpoetulNicolaeDabija,…,,iarsufletulsău merge săstea
la sfat cu el”. Se împlinea, de fapt, prinaccidentul din noaptea de 15-16
ianuarie 2009, întimpce se întorcea de la o manifestareomagială,
aceapremoniţietulburătoareîncă din 1964, când, înrevista ”Nistru”,
luiVieruîiapăreapoeziaLegământ,
dedicatăluiMihaiEminescu: „Ştiu: cândva, la miez de noapte, / Ori la răsărit de
Soare,/ Stinge-mi-s-arochiimie/ Tot deasupracărţii Sale.”
Înparalel
cu aceastăpoezie de respiraţienaţionalăşiculturală, de românismşiromânitate,
GrigoreVieru a cultivatşilirismul de reflexivităţi grave, în care se
regăsesctemeatât de îndrăgitesufletuluisăuînlăcrimatşisetos de Dreptate, de
DemnitateşiFrumos, de Bine şiAdevăr. Versurile dedicate, bunăoară,
LimbiiRomâne, îndescendenţadirectă a unuiAlexeMateevicirămascuratşinebiruit,
suntunele din celemaifrumoasescrise de celcededicase, prinanii ‘70,
Tricoloruluinaţional, poemulCurcubeul.
Filologulşiistoricul, – absolvent al Institutului Pedagogic ”Ion Creangă” din
Chişinău (1958), – se vorregăsiîntr-unaşiaceeaşivocaţie a
militantismuluinaţional, deopotrivăincriminantşi integrator, însensulîn care
poetulspusesecă ”cine nu şi-a scrisistoria cu sângeleacelasau n-a avut-o
niciodată, saucredecăpoatetrăipecontulistorieialtora”… Salvareaprin ”limbă” şi
”carte” devine un laitmotivînpoeziaconştiinţei sale naţionale care
priveştespreLuminăşiFrumuseţe: „Razele ne vin din soare,/ Iarmiresmele – din
floare,/ Numaidorulstrămoşesc –/ Din cuvântulromânesc.” (Dorulşilimba) Sauaceastămeditaţie, care îlexprimă la
modulorfeicşimartiric, înexpresivitateamodernistă a versului liber: „Pentrucă a
văzut, ochiulmeu a murit./Lacrima: piatrafunerară/ Pemormântulochiuluimeu./
Vaveni alt cer./ Înaltălume se vadeschide/ Ochiulmeudândpiatra la o parte.” (ÎntreOrfeuşiHristos)
GrigoreVieru
e o valoaresupremă a culturii, literaturiişimişcării de trezire a
conştiinţeinaţionaleînBasarabia. Opera sa, trecând de multfruntariileimpuse de
vitregiileistorice, a devenit un bun mailarg al
culturiişispiritualităţiiromâneşti. Profețiile sale așteaptăîmplinirea,
celedouăţăriromâneşti din Europa neavând, de fapt, decât o unicătemelie de
etnicitateexprimatăprintr-un organism naţionalviu, în ale
căruivenecurgeacelaşisânge de autenticăromânitate. Icoană a unui sentiment
naţionalatât de profundşi organic, înfixarealuipeelementeinalienabile de
istorie, cultură, limbă, specificitateetnică, opera luiGrigoreVierurămâneşi un
document literar de mare valoare, grăindatât de direct
şisemnificativînconţinuturile sale grave şisemnificative, dincolo de vremuri,
cu bătaielungăîntimpşispaţiu.
Țopa,Tudor,Voievoziiinspirației, Chișinău, 2007.
Vieru,.Grigore,Taina care măapără,Iași, Ed. Princeps
Edit. 2008
Gomboș,
Stelian, PoetulGrigoreVieru -
ApologetulsiMarturisitorul, CrestinOrtodox.ro ,București,25 iulie 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu