MURARIU ȘTEFANIA, informatică, gradul
II
Liceul cu Program Sportiv Botoșani
Soră, Basarabie, tărâm de poeme
Tu lumii îi dai mulțimi de talente
Ai dat un om mare, Grigore îl chema
Ce mult a înmulțit talentul ce
avea.
O mare durere în suflet avea,
Că țara sa despărțită era.
Să lupte a pornit cu ce el avea,
Cu limba, cultura şi cu pana sa.
În Basarabia, o țară română, s-a
născut o mulțime de talente. Printre acestea s-a numărat și marele poet Grigore
Vieru, care s-a remarcat încă de când era elev prin creativitatea sa, modul în
care știa să mânuiască sensurile cuvintelor. Înzestrat cu mult talent literer, Vieru
l-a folosit cum nu se putea mai de folos, a scris opere literare de o calitate
inestimabilă, abordând mai multe teme, însă patriotismul, dragostea de țara
mare românească, este cea predominantă.
S-a născut pe data de 14 februarie
1935, într-o familie de țărani români, în satul Pererîta, judeţul Hotin,
astăzi, parte componentă a Republicii Moldova. La acea vreme, a nașterii
poetului, Hotinul făcea parte din România, conform organizării teritoriale din
acea perioadă. Dragostea de neam și țară i-a fost insuflată din copilărie, de
către familie. De la părinți a învățat să prețuiască tradițiile și obiceiurile
românești, să respecte credința ortodoxă și folclorul moștenit din străbuni.
Talentul său pentru muzicalitatea versurior pare a fi ereditar, în familie erau
muzicanți, după cum afirmă chiar poetul - „Ştiu că sunt un slujitor cinstit şi
poate şi necesar al poeziei române”, publicat în Revista de ştiinţă şi cultură
Limba Română, nr.1-4 (163-166), 2009, Chişinău: „Multe din rudele mele au fost
muzicanţi – muzicanţi populari. S-ar putea spune că am crescut în casa unuia
dintre cei mai mari şi autentici lăutari basarabeni, care este Dumitru Blajin.
Mărturisesc că nici una din arte, afară de muzică nu mă face să mi se umezească
ochii. Nicăieri în mijlocul naturii nu mă simt atât de bine ca în muzică”.
Asemenea mamei lui Ion Creangă și
părintele matern al poetului Grigore Vieru a insistat ca fiul său să învețe
carte, să aibă studii și pentru aceasta a făcut toate eforturile necesare,
uneori supraomenești. Ea a fost cea care i-a insuflat viitorului poet dragostea
de credinţă, de patrie, de natură, de ştiinţă, de oameni. La şcoală, micul
Grig, așa cum era numit de către colegi, este obligat să înveţe din cărţi
scrise în alfabetul chirilic. Deși istoria Basarabiei începe din anul 1812,
Grigore Vieru știa încă din copilărie, de la la unchiul Vlad, că Basarabia şi
România sunt din acelaşi neam.
Nicolae Iorga spunea că „un patriot
se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să
îmbunătățească tărâmurile și oamenii”.
Dacă aceasta este definiția patriotismului, atunci se poate spune cu tărie că
Grigore Vieru a fost un mare patriot.
Încă din 1957 a început să fie
cunoscut, datorită articolelor şi a poemelor pentru copii publicate prin
revistele literare. Primul volum, publicat în 1957, de poetul Grigore Vieru,
„Alarma”, a fost primit foarte bine de moldoveni și de critica literară a
vremii deoarece prin acele versuri pentru copii, autorul dădea dovadă de curaj
civic, transmițând un semnal clar că limba moldovenească nu murise.
În anul 1970, a publicat volumul de
poezii pentru copii „Trei iezi”, care conținea și poezia „Curcubeul”, în care
Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor
românilor. Însă după câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras
cartea din librării, dând-o la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.
Pe lângă faptul că a scris foarte multe poezii
cu caracter patriotic, a demonstrat dragostea față de țară și popor prin
faptele sale. O mare contribuție a avut atât la introducerea limbii moldoveneşti
ca limbă naţională, cât şi la trecerea de la scrierea cu literele din alfabetul
chirilic la cele din alfabetul latin.
Vieru în colaborare cu scriitorul
Spiridon Vangheli a elaborat Abecedarul în anul 1970. De pe acest manual,
modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astazi micii basarabeni în
clasa I. În 1989, tot Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latină a
Abecedarului.
A publicat primul text cu grafie
latină din Basarabia postbelică în anul 1988, în ziarul Literatura și arta din
Chișinău, apoi, un an mai târziu, în iunie 1989, a obținut aprobarea
autorităților sovietice de a publica săptămânalul Literatura și arta în grafie latină. Deoarece, în toată Moldova
Sovietică nu există nicio mașină de scris cu litere latine, în afară de cea de
la Academia de Științe din RSSM și de una aparținând profesorului Iulius Popa
de la Bălți, Grigore Vieru și redactorul-șef de la Literatura și arta, Nicolae
Dabija, au mers la București pentru a obține o mașină de scris pentru ziar. Au
fost ajutati de preotul Vasile Țepordei, care le aduce la gară o pungă în care
se află cele 31 de semne metalice ale alfabetului latin, tăiate de acesta din
propria mașină de scris. Semnele latine au fost duse la Chișinău și sudate la o
mașină de scris în locul celor chirilice, astfel că Literatura și arta devine
primul ziar din Basarabia care începe să iasă sistematic în grafie latină.
În 1994 neo-comuniștii din Partidul
Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova, renunță la imnul de stat Deșteaptă-te, române și le propun
poetului Grigore Vieru și compozitorului Eugen Doga să compună versurile și,
respectiv, muzica pentru un nou imn. Aceștia refuză, iar Grigore Vieru scrie în
Literatura și arta următoarele:
„Dreptatea istorică va blestema
poeții și compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna asupra Imnului Național
- Deșteaptă-te, române- ,
cocoțându-se ei în locul strălucirii și necesității lui istorice
Grigore Vieru s-a impus ca un
promotor consecvent al idealurilor naţionale ale românilor din stânga Prutului,
luptând pentru oficializarea limbii române în Basarabia, pentru reunirea ei cu
Patria-mamă.
De asemenea, a fost unul dintre
fondatorii Frontului Popular şi s-a aflat printre organizatorii şi conducătorii
Marii Adunări Naţionale din 27 august 1989. A fost ales deputat al poporului
(1989). A participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem
din RSSM în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia
latină.
La sfârşitul anilor ’80, Grigore
Vieru s-a aflat în prima linie a Mişcării de Eliberare Naţională din Basarabia.
Prin textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale), a avut un mare rol în deşteptarea conştiinţei
naţionale a românilor din Basarabia. A fost ales deputat al poporului (1989). A
participat activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM
în care s-a votat limba română ca limbă oficială şi trecerea la grafia latină.
Grigore Vieru a luptat pentru
România Mare, a sperat ca Moldova să redevină parte a României, cât timp a trăit. După prima vizită
în România, în anul 1973, întors la Chișinău, el a făcut următoarea mărturisire
: „Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să
trec Prutul”. Replica, devenită celebră, venea din inima unui român adevărat,
care se adresa cu atâta căldură fraților de pe ambele maluri ale râului care și
acum, nedrept și ilogic, ne desparte.
Implicarea lui în prima linie a
Mișcării de Eliberare a Basarabiei, poeziile sale (multe devenite cântece)
joacă un rol important în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din
Basarabia. Este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova și luptă
pentru împlinirea unui alt vis: votarea limbii române ca limbă oficială și
trecerea la grafia latină.
Grigore Vieru a fost mai mult decât
un poet, un politician, un mare luptător pașnic, care a luptat cu o singură
armă - cuvântul, pentru apărarea a tot ce este românesc: limbă, port, cultură,
neam, hotare. O uriașă personalitate, a fost contemporan cu noi, prieten
apropiat al scriitorilor şi poeţilor români, membru onorific al Academiei
Române, propus de către aceasta la Premiul Nobel pentru pace, Grigore Vieru a
rămas în conştiinţa tuturor ca un militant pentru reîntregire naţională, pentru
limba română, pentru valorile culturii româneşti. Putem afirma că marele poet,
Grigore Vieru, este şi va rămâne în conștiința multor generații drept un
exemplu de patriotism.
Bibliografie:
1. Stelian Gruia, Poet pe golgota Basarabiei, Editura Eminescu,
1995;
2. Mihai Cimpoi, Itinerar
biografic: Grigore Vieru, în monografia colectivă Grigore Vieru, Poetul, Col
Academica, vol. VI;
3. Sava Bogasiu, Grigore Vieru,
luceafărul de dincolo de Prut al limbii române, Ed Alpha, Buzău;
4. Grigore Vieru, “Ştiu că sunt un slujitor cinstit şi poate şi
necesar al poziei române”, în Revista de ştiinţă şi cultură 2.Limba Română,
nr.1-4 (163-166), Chişinău, 2009
5. Grigore Vieru, Norocul poeţilor
basarabeni a fost poezia română, Interviu cu Adrian Păunescu în Revista de
Ştiinţă şi cultură Limba Română, nr 1-4, 2009, Chişinău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu