Grigore Vieru, între Basarabia și România




                                                 

Prof. înv. primar Apostu Elena Cristina
Grad didactic I
Școala Gimnazială “Al. I. Cuza”
Localitatea Dorohoi, jud. Botoșani

          Grigore Vieru întrupează, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. După cum e dincolo de orice îndoială expresivitatea gravă a versurilor sale, solemnitatea muzicală a enunţurilor lirice, armonia frazei, precum în poezia intitulată sugestiv Ars poetica: „Merg eu dimineaţa, în frunte, / Cu spicele albe în braţe / Ale părului mamei. / Mergi tu după mine, iubito, / Cu spicul fierbinte la piept / Al lacrimii tale. / Vine moartea din urmă / Cu spicele roşii în braţe / Ale sângelui meu – / Ea care nimic niciodată / Nu înapoiază. / Şi toţi suntem luminaţi / De-o bucurie neînţeleasă”.
  Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” – astfel se definea marele poet Grigore Vieru, care a iubit enorm poporul român și limba română. Grigore Vieru este unul din cei mai renumiți poeți basarabeni și este considerat un poet al neamului și al dragostei de țară, care a lăsat moștenire generațiilor următoare poezii care mângâie sufletul. Meșter iscusit, a cioplit  în versuri de neuitat chipul mamei, al copilăriei, al naturii, formând un univers poetic extraordinat.
Versurile sale ne uimesc prin bunătate și iubire, prin frumusețea și simplitatea motivelor abordate. Poeziile sale reflectă, într-un mod intens și emoționant, diferite motive: mama, natura, strămoșii, plaiul, glia, anotimpurile, etc. Talentul său literar a fost excepțional, spiritul civic angajat, fiind un promotor consecvent al idealurilor naționale ale românilor din Republica Moldova în manifestări culturale, sociale și politice ale intelectualilor basarabeni. El a lupatat pentru oficializarea limbii române și revenirea la alfabetul latin, pentru independența și suveranitatea Basarabiei și pentru unirea ei cu Patria-Mamă.
Cărțile de poezie ale lui Grigore Vieru Rămân repere fundamentale ale poeziei românești de azi.


Grigore Vieru a fost un poet din Republica Moldova. Vieru a trăit prin poezie și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit. A fost  prigonit pentru dreptate,  dar Grigore Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile cele mai întunecate. S-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români (așa cum îi plăcea să le zică).  Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, și crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin muncă și devotament să obțină rezultate impresionante pentru acele vremuri. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953. În anul 1957 debutează, fiind student, cu o plachetă de versuri pentru copii, ”Alarma”, apreciată la justa valoare de criticii literari. În 1958 termină cu diplomă roșie Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie.Volumul de poezii Numele tău” reprezintă un moment crucial în viața sa de poet, fiind foarte apreciat de critica literară. Poetul s-a impus ca o personalitate artistică încă din anii stundenției.
    Trece Prutul pentru prima data în anul 1973, în cadrul unei delegații de scriitori și vizitează cu acest prilej mai multe obiective din regiunea Moldovei. Se întoarce în Republica Moldova cu multe cărți. Această vizită l-a făcut mai târziu să afirme: “Dacă visul unora era să ajungă în Cosmos, eu viața întregă am visat să trec Prutul”. Această experiență l-a marcat enorm. În anul următor, 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi propune să viziteze din nou România. Acum poposește în Transilvania, fiind fermecat de frumusețea locurilor.
Următoarea vizită în România a poetului va fi în anul 1977, tot la invitația Uniunii Scriitorilor.          Opera lui Grigore Vieru include volumele de poezii “Alarma”, “Muzicuțe”, “Poezii de seama voastră”, “Versuri pentru cititorii de toate vârstele”, “Aproape”, “Mama”, “Duminica cuvintelor”, “Un verde ne vede!”, “Mulțumim pentru pace!”, etc. Împreună cu scriitorul și editorul Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru, a realizat Abecedarul, o carte minunată pentru copii.
Poezia “În limba ta”  prezintă anii de împovărare nedreptă  a neamului, dar poetul este încrezător în viitorul luminos.
    Versurile sale ilustrează stări de spirit de o înaltă autenticitate, ne mângâie sufletul cu emoțiile exprimate, într-un regim liric deosebit.  Enunțurile poetice sunt armonioase, limpezi, sugestive și sincere. Poetul este profund implicat în viața națională, multe poezii reliefând acest lucru.
      În domeniul publicisticii a abordat probleme esențiale ale societății și a meditat asupra destinului neamului său și a limbii și literaturii române. Se remarcă ca un om de o înaltă responsabilitate civică, ca un om de cultură, cu o puternică credință în Dumnezeu. Toate acestea se regăsesc în scrierile sale.
    În România îi sunt publicate mai multe volume de versuri, primul în anul 1978, cu sprijinul lui Nichita Stănescu.
   Spre sfârșitul anilor 1980, Grigore Vieru este activ în cadrul Mișcării de Eliberare Națională din Basarabia. Scrierile sale, ca și cântecele pe versurile sale, au un rol important în deșteptarea conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Poetul este unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova, aflându-se printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale.
   În ziua de 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie şi a fost internat la Spitalul de Urgenţă din Chişinău. Accidentul a avut loc pe traseul  Chişinău-Hînceşti-Cimişlia-Basarabească, când poetul de întorcea de la o manifestare dedicată lui Mihai Eminescu. La două zile după accident, la 18 ianuarie, poetul a murit. O poezie precum În limba ta ni se prezintă ca o profesiune de credinţă a unui scriitor cetăţean, ce a aşezat mereu, mai presus de propria fiinţă, idealurile neamului, celebrând, în versuri înfiorate de patos, limba română, limba în care a pătimit, a scris şi a iubit: „În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. // În limba ta / Ţi-e dor de mama, / Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul e mai prânz. / Şi doar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta / Te poţi opri din plâns”.
         Grigore Vieru întrupează, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. O conştiinţă ce a dat seamă, de fiecare dată, de realităţile   unei istorii adesea vitregi, de trecutul naţiunii sale, de amprenta tragică pe care a căpătat-o adesea  limba română,  pusă sub semnul întrebării de atâtea ori.
Poetul este apreciat de critica literară drept cel mai reprezentativ al orientării traditional-clasice în poezia postbelică. Este și cel mai îndrăgit poet din Republica Moldova. A ilustrat în versurile sale dragostea, copilăria și plaiul natal, într-o viziune specifică, printr-un stil și o tonalitate lirică aparte.
Poetul primește renumite premii pentru poeziile sale: Premiul „Iosif Glavan”, Premiul de Stat al Republicii Moldova, Premiul distinctiv international în sfera literaturii pentru copii, și anume “Diploma de Onoare Andersen”, Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, Premiul “Lucian Blaga”. Deasemeni, i se acordă înalte distincții de stat:  “Ordinul Republicii”, “Ordinul Prietenia Popoarelor”, Medalia “Mihai Eminescu”, precum și titlurile “Maestru Emerit al Artei” și “Scriitor al Poporului din Republica Moldova”.
 Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, într-un regim al excelenţei rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Nimic strident în lirica lui Grigore Vieru, nimic evaziv sau fals. Versurile lui se înscriu într-un program literar ce are ca element esenţial apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi.Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a literaturii române contemporane.Grigore Vieru a fost un maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă și de neam. Remarcabilul talent poetic se conturează și în afirmațiile și în meditațiile poetului care nasc un univesr poetic complex.
    Grigore Vieru a stat la baza edificiului identității naționale și a rămas în memoria românilor din stânga și din dreapta Prutului ca poetul care a scris despre mamă, care a iubit pământul românesc și limba română.


Bibliografie:
1.                       Bărboi, Constanța ; Boatcă, Silvestru ; Popescu, Marieta. Arte poetice : Literatura românã și cultura în școală București, Editura  Recif, 1995,
2.                       Micu, Dumitru. Istoria literaturii române: de la creația popularã la postmodernism. București, Editura Saeculumio, 2000,
3.                       Simion, Eugen. Scriitori români de azi. Vol. 3. București, Editura Litera, 1998
4.                       Sorescu, Marin. Grigore Vieru și lirica esențelor, București, Editura Albatros, 1981.









  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu