Grigore Vieru, între Basarabia și România

                    

            

                       Ciubotariu Didina, prof. înv. Primar, gradul didactic II,

                                     Școala Primară ,,Constantin Tincu” Lișna

        

      ,,Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.”                                    

                                                                                           ( Grigore Vieru)

   Grigore Vieru s-a născut în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români, la data de 14 februarie1935. El a rămas orfan de tată datorită faptului că acesta a plecat la război și nu s-a mai întors acasă. Fiind crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin voință și prin muncă să obțină rezultate deosebite la acel moment. El s-a stins din viață la 18 ianuarie 2009, în urma unui tragic accident rutier.

    Acesta avea să fie ,cu sufletul lui cald, românesc, împăratul românilor și al limbii române alături de Mihai Eminescu.

   Marele român, Grigore Vieru, și-a dedicat scrierile sale în primul rând copiilor, pentru copiii cu suflet de înger, deoarece, copilul, este darul cel mai de preț al oricărei familii.

    În cadrul unei delegații de scriitori sovietici marele poet trece Prutul în anul 1973. Acesta vizitează mănăstirile Văratec, Dragomirna, Voroneț și Putna, se întâlnește cu redactorii revistei ,, Secolul 20”    ( Ștefan Augustin Doinaș, Dan Hăulică, Ioanichie Olteanu  și Tatiana Nicolescu) și se intoarce la Chișinău cu un sac de cărți.

    În anul 1974, la invitația lui Zaharia Stancu, poetul vizitează Transilvania. În 1977 este invitat de către Uniunea Scriitorilor din România să participe la diverse activități. El vine împreună cu soția și vizitează mai multe orașe din țară: București, Iași, Cluj-Napoca.

    Grigore Vieru a fost erou al poporului pentru că s-a implicat alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu și Adrian Păunescu în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia. Acest lucru a dus la împlinirea visului marelui poet de a vorbi limba română și de a scrie latinește.

    Marele poet a lăsat în urma sa imaginea unui OM cu suflet mare, creația unui ,,visător” de dincolo de Prut care credea că locuitorii de pe ambele maluri aparțin aceluiași spațiu, aceluiași neam, au aceeași istorie, aceeași religie dar mai ales o singură limbă: limba română.

       ,,Din Basarabia vă scriu,

        Dulci frați de dincolo de Prut.

        Vă scriu cum pot și prea târziu,

        Mi-e dor de voi și vă sărut.”

Bibliografie:

1.      Eugen Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi, în Caiete critice, Nr.1-3,1974;

2.      Florentina Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții și al bucuriei”, în Revista Știința literară, Nr.2(25),2012;

3.      Ion Cristoiu, Grigore Vieru- poetul neamului 2011.