Grigore Vieru, poet al sufletului românesc

Prof. înv. primar,Pohonțu Liliana

Școala Gimnazială„Ștefan cel Mare”Botoșani

 ”Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul” –definiţia marelui poet Grigore Vieru privind iubirea sa necontenită faţă de România şi Basarabia.

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru. A absolvit școala de 7 clase din satul natal în anul 1950, după care urmează școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial(fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma”, apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția unei reviste pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tânărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preșcolari, „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice „Numele tău”, cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În chiar anul apariției, devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: „TudorArghezi”,„ LucianBlaga”, „Brâncuși”, iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică.

În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu,Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa,vestitele mănăstiri Putna,  Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți.

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși, la invitația Uniunii Scriitorilor dinRomânia vizitează, împreună cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.

În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

Prin capodoperele sale, peotul scoateȋn evidență dragostea pe care o poartăfaţă de România Dodoloaţă, dar şisuferința pricinuită de despărţirea patriei sale prea mult iubite ȋn Romaniaşi Basarabia, lucru ce l-a forţat să posteze într-un militant al celor două ţări.

„Am spus-o de nenumărate ori: sârma ghimpată din fundul grădinii noastre mi-a zgâriat și îmi zgârie inima. O suport cu îngăduința. Lacrimi așteaptă să strălucească de bucurie în ziua măreață când vom fi și noi în rând cu lumea...”

Prin poeziile sale, poetul ȋncearcătacticos să găseasca o modalitate de a-i face pe cei din jur săȋnţeleagăfrumuseţea, dar şi prosperitatea României întregite,care ar putea exista atât ȋndomeniul literaturii cât şiȋn alte domenii. Drept rezultat, autorul se implică în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături de Ion și Doina Aldea Teodorovici, Ion Vatamanu sau Adrian Păunescu. Grație lui, am avut fericita împlinire a visului, tăgăduit decenii, de a se vorbi în limba română peste tot, de a scrie cu buchia latinității. Lui Vieru îi datorăm sensibilitatea națională și descătușarea identității statale.

Cu modestie ȋn glas, Grigore Vieru vorbea de pe tribuna eliberării încât inspira nu doar încredere în forțele unui neam lipsit de speranță, dar și certitudinea unui viitor luminos pentru noi toți. Dincolo de acest război pentru dreptateşi evoluție al literaturii în limba strămoșilor săi, limba română , el rămâne în memoria noastră asemeni unui bunic care își face griji pentru nepoții săi.Poetul nostru purta grijile și visul nostru de a ne uni cu toții într-un popor puternic, care privește spre viitor cu speranțăîn suflet.

Inima autorului a fost mereu împărțită între două mari iubiri: de Popor și de Mamă. Așa că, atunci când vorbim despre  Grigore Vieru, este imposibil să nu îi admirăm talentul cu care elogia, în poeziile sale,dragostea față de limba neamului românesc, darși imaginea maternă:

„Sărut vatra și-al ei nume  Pe pământ străvechi și magic

Care veșnic ne adună,Numai dânsa ni-i stăpână:

Vatra ce-a născut pe lume      Limba neamului meu dacic,

Limba noastră cea română.Limba noastră cea română.”

             ........................................................................................

(„Limba noastră cea română”)

Mamă,Palmele tale-

Tu ești patria mea!Arăturile noastre.

Creștetul tău-                     .............................

Vârful muntelui Mamă,

Acoperit de nea.Tu ești patria mea!

 ..........................                                         ( „Mamă, tu ești...”)

Prin tot ce a scris și a gândit, Grigore Vieru s-a dovedit, incontestabil, o voce unică în peisajul poeziei românești. Stihurile sale au împodobit, într-un registru ales al limbajului poetic, stări de spirit de o rară autenticitate. Nimic nu este îndoielnic sau iluzoriu în lirica lui Grigore Vieru. El va rămâne mereu ȋn inimile noastre un erou, un militant al limbii române.

Bibliografie:

1.       http://www.istoria.md/articol/536/Grigore_Vieru,_biografie

2.       Grigore Vieru – Cugetări-cuvinte celebre