Poetul sufletului de peste hotar




Nume și prenume autor:Frîncu-Predica Marilena
Profesor istorie, Gradul didactic I, Școala Gimnazială ”MirceacelBătrân” Giurgiu

Dacăvisulunora a fostsăajungăîn Cosmos, euviațaîntreagă am visatsătrecPrutul
Basarabia, vechipământromânescșistrămoșesc.Pământ de drept al nostru, al românilor, darrăpitînmaimulterânduri.
Ultimarupere de țarăaînceputpe 26 iunie 1940, laorele 22:00,cândse remitea nota ultimativăprin care U.R.S.S cereaBasarabiaşi Bucovina de Nord. La nota sovietică era anexatăşi o hartă la scara de 1:1.800.000, pe care Molotov fixase cu uncreionroşuneascuţit, traseulnoiifrontiere. Grosimeavârfuluicreionului, acopereadoarea, înteren, o fâşie de 10 kilometri, corespunzătoareregiuniiHerţa.Termenulpe care Molotov îlstabilisepentrurăspunsulguvernuluiromân era de 24 de ore. Vesteaultimatumului a provocatconsternareşidisperare la Bucureşti. Carol al II-lea noteazăînjurnalulsău:„Aceastăştire m-a trăznit ca o lovitură de măciucăşi m-a revoltatîncelmaiînalt grad. Este un lucruaşa de oribil, încâtniciominteromânească nu poatesă-l conceapă”.Regeleconvoacăpentruora 12:00 Consiliul de Coroană.
Pe 30 martie, printr-un decret-lege, Consiliul de Coroanăesteinstituţionalizat, căpătândastfel un caracter legal, membriiConsiliuluieraunumiţi de cătrerege.
Aşadar, la convocarerăspundconsilieriiregali (cu excepţiamareşaluluiPrezanşi a luiVaida-Voevod), precumşimembriiguvernuluiTătărescu.Întrunireas-a ţinutîn Sala Tronului din Palatul Regal şi a fostprecedată de o expunere a faptelorfăcută de primulministruşi Ion Gigurtu, ministrul de externe. Apoi, generalulFloreaŢenescu a prezentatsituaţiamilitară a României, punândînevidenţăinferioritateaclară a ţăriiînfaţatripleiameninţăriiruso-ungaro-bulgare. În final, şefulStatului Major propuneacceptareaultimatumului „pentru a nu fi obligaţisăcedămmâinemaimultdecâtni se cereazi”.
Suveranulcereapoipărereaconsilierilorşimembrilorguvernului. PrimuliacuvântulNicolaeIorga, care solicitămobilizareageneralăşirezistenţapână la ultimulom.Înacelaşisens se pronunţăşi     C-tin Angelescu, Victor Iamandişi Victor Antonescu. Un moment emoţionantîlreprezintăintervenţiabasarabeanuluiŞtefanCiobanu, membru al SfatuluiŢării din 1918 şiministrulCultelorşiArtelorînguvernulTătărescu. El exclamăpatetic, cu voceaînecatăînlacrimi:„Ne batem, blestempenoidacă nu ne batem“, adăugândprofetic:„PărăsireaBasarabiei de armateleromânear fi ceamai mare crimănaţională, căcieaarînsemnasăaruncămpopulaţia din Basarabiaînbraţeleunuineamstrăinşi a unuiregimpe care nimeniînBasarabia nu-l doreşte”.
OpinialuiŞtefanCiobanuesteîmpărtăşită de SilviuDragomirşiTraian Pop, dar nu şi de mareamajoritate a membrilorcabinetului(Mihai Ralea, C.C. Giurescu,etc), care se raliazăpăreriilui Constantin Argetoianu care se pronunţaseîmpotrivarăzboiului, încondiţiileîn care Germania ne sfătuieştesăprimimultimatumul. Se supune la votacceptareaultimatumului.Pentru se pronunţă 10 dintreparticipanţii la Consiliu, împotriva 11, patrusuntpentrudiscuţii cu Sovietele, iarunul (Tătărescu) se abţine.Singureledecizii concrete care se iausuntmobilizareageneralăpropusă de Urdăreanu, consultareaGermaniei, Italiei, Turciei, GrecieişiIugoslaviei, precumşiîncercarea de a obţine o amânare din partearuşilorpropunândnegocieriîntreceledouăpărţi.
România se găseasingurăînfaţaduşmanuluiei secular, Rusia.
La orele 21:00 are locunnouConsiliu de Coroană. Se ianotă de răspunsurileprimite din parteastatelorconsultateşi se constatăizolareaRomâniei. RăspunsulMoscovei la cererea de negocieriîncă nu venise, dar el va fi unulnegativ. Molotov vaadresapractic un al doilea ultimatum în care respingeaoricefel de negocierişisolicitapărţiiromâne, sub ameninţarearăzboiului, evacuareateritoriilorcedateîntermen de patruzile.
Încel de-al doileaConsiliu, votulestecovârşitorpentruacceptareacondiţiilorsovietice:dincei 26 prezenți, 19 pentru, 6 împotriva(Iorga, Victor Iamandi, SilviuDragomir, Traian Pop, ŞtefanCiobanu, Ernest Urdărean)şi 1 (Victor Antonescu) expectativ.
 GrigoreGafencusurprindea cu acuitateaşispiritulsinteticpropriidiplomatului de carierăcauzeleprăbuşiriiRomânieiînvaraanului 1940 şi ale cedării Basarabiei:„1. Rusia nu a renunţatniciodată la aceastăprovincieşi era hotărâtăsă se foloseasca de oriceprilejpentru ca, sprijinităpeuriaşaeiputere, săajungă din nou la Dunăre;2. Fiindcăori care ar fi fostpoliticape care am fi urmat-o faţă de Germania, Reichular fi sacrificatoricândintereselenoastre la Dunare (care suntşi ale sale), pentru a-şiacoperispateleînspreRusiaîntr-un război european;3. Fiindcă Italia, care întimpul din urmă ne făgăduiseajutoruleiîncaz de agresiunerusească, a intratînrăzboiînsuşindu-şitoateangajamentele Germaniei;4. Fiindcăsingurulnostrusprijinadevăratşi real, forţaanglo-franceză, s-a prăbuşit”.
Acesteaînsă nu suntdecâtpremiseleexterne ale catastrofeiRomâniei din varaanului 1940. În plan intern, lipsaunuiproiect de modernizare a ţării, demagogiapatriotardălipsită de oricesubstanţă, slabaînzestrareaarmatei, politicianismuladeseoriveros, abandonareaprincipiilor morale înpolitică au făcut tot atâtrăufibreinaţionale ca şiduşmaniiexterni.
Înziua de 27 iunie a anului 1940, lespedea de mormânt a istorieinoastrese aşterneapentru a treiaoară,îndecurs de 130 de ani,pesteBasarabia.
Fii-vomnoisauurmaşiinoştripregătiţivreodatăsăridicămaceastălespede de mormânt? O întrebare care lasălocla multediscuții pro și contra.
Pescenanațională au fostmulțișcriitori care au încercatsăinsufledorul de bucataaceasta de pământ care a fostsmulsăpenedrept. Nu doar de dorestevorba, ci și de sufletuloamenilordragi care trăiescacolo, dincolo de Prut, cum spuneunuldintreceimaicunoscuțipoețibasarabeni,GrigoreVieru. Acestastrigădorul de țarăprinpoeziasadarșiprinimplicareaînMișcarea de EliberareNațională din Basarabia. Speraastfel ca pământulpe care trăiasărevină la Patria Mamă. Speranțasa a încercatsă o realizezeprinscrierile sale, scrierice au adusBasarabiamaiaproape de noi. O parte din acestescrieri au fosttraduseșiînalte limbi precum: rusă, ucrainiană, lituaniană, estonă, etc.
NichitaStănescuspuneadespre poet căacesta ne transfigureazănaturagândirii, înnaturanaturii.Cartealuiinfluențeazăversulplin de dor, de curate șipuraluipoezie.Poezialuiestecea care a stabilitpunteaîntre Patria MamășiFiicarăpită, întreRomâniașiBasarabia.  Poetulsi-aînchinat o parte din operăpentrususținereacauzeinaționale. Să nu uitămacestlucrușisăcontinuăm opera sa!                                                                                     


Bibliografie:
GrigoreVieru, Steaua de vineri, poeme, EdituraJunimea, Iași, 1978

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu