„Grigore Vieru – între Basarabia şi România”





Niţă Nadina, Limba şi literatura română, Gradul I, Şcoala Gimnazială Nr. 1 Roma

Un chip blând, o privire blajina, pătruns de un adânc patriotism, Grigore Vieru,va ramâne "un poet notabil" atât pentru literatura basarabeană, cât şi pentru cea românească. Nicolae Manolescu afirma : "A fost un poet bun, un poet cu multă originalitate". "Înainte de 1989, a jucat un rol important în poezia din Basarabia (...) opţiunile sale postdecembriste au fost mai ciudate", a considerat criticul literar, referindu-se la afilierea lui  la partide cu tentă naţionalistă din România. "În momentul acesta, asemenea opţiuni contează cel mai puţin, căci opţiunile lui Dumnezeu au fost mai puternice acum, la dispariţia sa", a conchis Nicolae Manolescu.
Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi – modest afirma poetul, evocând de fapt sacrificiul în numele crezului de salvare a sufletelor românilor. În anumite împrejurări avea să spună: A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarba. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!
Tematica lui Grigore Vieru este aparent simplă dar în același timp foarte profundă. A scris poezii despre mamă, natură, sat, poezii cu caracter social, abordând de asemenea valorile și tradițiile românești.
Grigore Vieru a început să scrie, cum marturiseşte undeva, «din frică şi singuratate».Marele lui model liric si moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a Universului»), iar cântecul îi pare a fi «sufletul urgent al vieţii omenesti».Format într-o ambianţă străină, el se agaţă de limba maternă, socotind că limba unui popor este istoria lui.
«Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a facut-o sieşi», scrie poetul intr-un loc.
 Versurile-i cântate de către Doina şi Ion Aldea-Teodorovici în anii de redeşteptare naţională erau adevărate îndemnuri ale unui veritabil conducător de oşti la al cărui îndemn ieşeam din case cu miile, cu zecile de mii.
Ramas orfan de tata (mort în război şi îngropat în pamânt strain) si-a adorat mama şi a facut din ea în poezie un simbol complex (ţară, grai, istorie tragică, vatră a fiinţei etc.) 
Grigore Vieru nu a murit, şi-a dat întâlnire cu cea care i-a dat viaţă, mama   de care-i era dor... căreia îi săruta mâinile, expresia sa fiind una din cele mai puternice în creaţia poetului.Tema maternă străbate precum un izvor limpede prin opera sa: apare legănând pruncul, uneori cu ochii înlăcrimaţi, alteori pregătind pâinea, umplând cu aroma ei întreaga mahala. Mama are capacitatea magică de a repara şi a întreţine întregul, starea de echilibru a omului şi universului. Mama poetului, concretă, reală, veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului copilăriei care este unul matern, devine Mama Naturii şi a Cosmosului, Muma în genere. „Mama/ Tu eşti patria mea/ Creştetul tău, vârful muntelui/ Acoperit de nea/ Ochii tăi-mări albastre/ palmele tale-arăturile noastre”.
"Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil". A avut grijă poetul să ne simţim copii. Măria sa ne-a mângâiat pe creştet fiind copilaşi  de  grădiniţă, din paginile „Albinuţei”. Şi astăzi trăim copliăria evocând magicele versuri care ne fac să fim optimişti.
Odată cu trecerea  anilor, cuvântul vierian devine tot mai profund şi mai puternic. Luptând pentru crezul naţional,După cum este şi firesc, poetul afirma că „în aceeaşi limbă / toată lumea plânge, / în aceeaşi limbă / râde un pământ”, dar totodată ne face atenţi la faptul că – „doar în limba ta / durerea poţi s-o mângâi, / iar bucuria / s-o preschimbi în cânt”.
"Grigore Vieru a devenit de mai mulţi ani un simbol al încercării de renaştere spirituală şi naţionalăîn Basarabia postbelică. Similitudinea de destin are şi o prelungire in plan poetic. Sub presiunea circumstantelor, poezia se intoarce la un limbaj mai simplu si isi asuma in chip deliberat un mesianism national pe care, in conditii normale, lirismul pur îl evita. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija si toti care sunt cu ei cultivă in chip deliberat temele tradiţionale si recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel să ajunga la inima unor oameni ţinuti, de regula, departe de rafinamentele poeziei moderne.






Resurse:
4.      Crimincean Olga RolulcreaţieiluiGrigoreVieruînformareapersonalităţiitânăruluicontemporan. Concursul „Moştenire. Secţiunea „Literatura română

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu