Bărboi Alina – prof.inv.primar, grad didactic I
Școala
gimnazială „Gheorghe Popovici” Lozna, jud.Botoșani
Scriu nu pentru că sunt poet,
ci pentru că am
văzut în copilărie
cum curgea Prutul.(Grigore Vieru)
Pe 14 februarie ne amintim de
poetul Grigore Vieru, cel care a adus Basarabia mai aproape de Ţara-Mamă.
S-a născut pe 14 februarie
1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia Vieru, plugari români
(așa cum îi plăcea să le zică). Rămas orfan de tată, care plecat la război nu s-a mai întors, și crescut cu multă dragoste de mama sa, a reușit prin muncă și devotament să obțină
rezultate impresionante pentru acele vremuri. Viaţa
copilului Grigore nu a fost uşoară. Crescând fără de tată s-a ataşat foarte
mult de mama, fiinţa cea mai dragă, care, împreună cu iubirea de patrie şi
limbă, au devenit teme în poeziile scriitorului.
Grigore
Vieru este poetul basarabean care a iubit România ca pe a sa mamă, pe
noi-românii, ca pe fraţii lui şi dulcea şi frumoasa limbă românească, mai
presus de a sa viaţă.
Da! A
iubit acest meleag
Şi
limba noastră strămoşească!
El ne-a
iubit pe toţi cu drag,
Sperând
să treacă acel prag
Dintre
români şi moldoveni...
Căci
toţi un Dumnezeu avem
Şi ne
rugăm ’n-aceeaşi limbă,
Precum
o mamă doar avem,
Şi-o
Românie a noastră.
Poetul simţea că limba
română îi curge prin sânge, gândea și vorbea tot în română rostind
cuvintelepâine și vatră cu lacrimi
în ochi și îşi amintea de copilărie, pur și simplu, identificându-se și regăsindu-seîn cuvântul român.
Vieru a trăit având în suflet credința şi speranța reîntregirii: „Cred în restabilirea hotarelor strămoșești şi
doresc această legitimă restabilire. Pentru că, dincolo de patriotismul meu
local, basarabean, știu că Miorița s-a născut în Vrancea, că
mănăstirea noastră cea mare şi adâncă este Putna (…), că stâncile din Pererîta
mea natală, pe care le port în sufletul copilăriei mele, nu au tăria
Carpaților; că nu putem fi o cultură, o știință şi o istorie
națională fără Eminescu şi Creangă (…). Cred, cu toată inima, că Reunirea
cu Țara mamă este inevitabilă”.
Scriind atât de multe poezii
despre iubirea lui de de ţară, mi-e greu să aleg, să exprim ce simt.
Citind şi...recitind versuri sfinte am tresărit la poezia „Inscripţie pe stâlpul porţii”. În viziunea poetului, stâlpul
porţii reprezintă hotarul dintre cele două surori, România şi
Basarabia, iar poarta, intrarea în patria-mamă sau ieşirea de sub jugul
celor ce-au minţit şi au asuprit.
Plaiul ce a primit frumos pe toţi
fraţii planetei nu mai are loc pentru cei ce-au fost acolo de la început
de veac. Cei mulţi, veniţi şi prea de tot grozavi, au pus stăpânire pe
acest neam mioritic, totodată fiind mereu nemulţumiţi şi reprosând că
tot greul a fost dus de ei: „Voi care
spuneţi supăraţi,/Că ne hrăniţi şi ne-mbrăcaţi,/C-aţi dus pe umeri un război,/De parcă nu l-am dus şi noi;”. Răbdarea românului e mare: Răbdăm, dar sătui de
a se închina altora cu să trăiască, să trăiţi, celor ce-au râvnit alt
Râu şi Ram, se răzvrătesc: „Un capăt
toate au sub cer:/Răbdare, umilinţe, tăceri…/Da, totul are un sfârşit!/Suntem. Venim. Am răsărit!”
Din iubirea pentru patria natală, din
această mare inimă de român, s-au născut multe dintre creaţiile sale poetice,
care ar putea fi incluse într-un capitol al poeziei sale patriotice.
Daca
Grigore Vieru ar fi trait momentul Centenarului Marii Uniri, cu siguranta ar fi
scris despre acest moment...
Când vorbim despre poetul Vieru,
vorbim despre acest pământ, despre creatorul sfintei pâini, despre Eminescu, mamă, iarbă…
Tot ce a scris este marea lui
dragoste pentru ce se numește Iubire – iubire de oameni, iubire pentru mama, iubire de Dumnezeu, iubire pentru Țară:
Ca
despre lucrul cel mai sfânt!
Chiar
sufletu-i de-i era trist,
Cuvinte
mari, el lăcrima:
Despre
o ţară ce-o dorea,
Despre
o limbă ce-o iubea,
Despre
un Prut tăcut, curgând...
Despre
români ce n-au-ncăput
În
ţara lor.. fiind străini...
Căci
el, poetul, ce avea
Şi
grai şi suflet românesc,
Era
o stea ce lumina
Uitatul
drum spre ţara sa.
Şi,
ca o flacără arzând
De
dorul greu ce-l mistuia,
Scria
mereu tot ce simţea...
Poetul
sfânt cu suflet românesc!
Noi,
ce am fost mereu aici,
În
ţara ce el o visa,
Nu
înţelegem râvna lui...
De-a
fi, de a veni, de-a răsări!
Şi
câte zbuciumate nopţi
Stând
la lumina candelei
A
scris despre român pământ,
Şi
de-o icoană, mama lui!
Poate
acum, de-acolo sus,
El
ne priveşte împăcat
Văzând
că toată cartea sa
Fără
de rost nu a rămas.
Citind
din poezia sa
Simţim
că este lângă noi
Şi
ne îndeamnă ne-cetat:
Iubiţi-vă,
voi, fraţi români!
Aşa
cum el nu i-a uitat
Pe
marii noştri scriitori,
Pe
Eminescu cel etern,
Acest
Luceafăr călător,
Aşa
vă-ndemn şi eu acum:
Să
ne-amintim mereu de el,
Despre
un OM spre cer plecat,
Un
sfânt- poet cu suflet românesc!
Ca un stejar, Vieru a reușit să țină piept, chiar și în timpurile
cele mai neguroase, chiar dacă a fost prigonit pentru
dreptate. Era omul care se îmbărbăta singur, care-i susţinea pe cei dragi şi
care nu dorea răul nimănui, nici măcar pe cel al morţii:„Nu am, moarte, cu tine nimic,/Eu nici măcar nu te urăsc./Vei fi mare tu, eu
voi fi mic,/Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc./Nu ,frică, nu teamă,/Milă de tine mi-i,/Că n-ai avut niciodată mamă,/Că n-ai avut
niciodată copii.”
Grigore Vieru reușește să dea o definiție poetică la
întrebarea: ce e Patria, fără măcar să amintească acest cuvânt,
apelând la fenomenele naturii: „Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta e
vin domnesc./ Şi pelinul – busuioc sălbatic” (..) „Vine ziua aurindu-mi pâinea
/ Vine seara aromindu-mi vinul. / Vine mama îndulcindu-mi gândul”.
Vieru a trăit prin poezie, a sădit în noi destoinicul și vrednicul,
ca pe niște piloni existențiali, și a făcut-o cu toată credința unui luptător neobosit.Dar ceea ce l-a transformat
într-un erou al poporului este
implicarea acestuia în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia, alături
de alte mari personalităţi.Datorită lui se
poate vorbi în limba românăpeste tot în
Moldova şi de a
scrie cu buchia latinității. Penița sa a redeschis drumul spre Patria-mamă, căci el însuși spunea:
”Dacă visul unora a fost să ajungă în
Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”.
Bibliografie:
http://www.ecoul.md/2018/02/14/autentic-si-mare-poet-patriot-o-constiinta-a-romanilor-
din-basarabia-o-valoare-autentica/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu