GRIGORE VIERU - POETUL CARE A VISAT SÃ TREACÃ PRUTUL

Prof. înv. primar Iacob Carmen-Rodica, gradul didactic I

Şcoala Gimnzială nr.1 Corlăteni, jud. Botoşani

Un chip blând, o minte strălucită, un om bun şi iubitor de oameni, iubitor de ţară. Aşa era Grigore Vieru, poetul român născut dincolo de Prut. Aşa l-au perceput nu doar apropiaţii, ci şi aceia care şi-au intersectat drumul cu al său. Născut în plină iarnă, în februarie, pe gerul năpraznic al lui făurar, Grigore Vieru avea să fie, cu sufletul lui cald şi mare, românesc, un împărat al românilor şi al limbii române. Frații săi din Basarabia, cinstindu-i memoria, l-au numit împărat. Da, este împărat al românilor și al limbii române, la fel ca marele Eminescu. Este un dar ceresc pe care ni l-a dat Dumnezeu,un simbol al renaşterii naţionale, conştiinţa unităţii spaţiului cultural românesc, unind prin opera sa cele două maluri ale Prutului. Era profund credincios şi credea că are o datorie şi o misie în naţia sa. Pentru el, mama a fost şi mama adevărată, dar şi România întreagă. A reuşit să ne sensibilizeze şi asupra ideii de mamă, şi asupra ideii de ţară.
Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet,e scriitorul care a modelat generaţia noastră. El a fost un simbol al Basarabiei înstrăinate. Prin intermediul creaţiei poetului Ţara a aflat încă în anii ’70 că Basarabia cea răpită de la trupul ei trăieşte.El a crescut generaţii de cititori în spirit românesc.A alcătuit abecedare, manuale pentru şcoală, a compus cântece care să ne îmbărbăteze.A fost o santinelă la curăţenia şi prosperitatea limbii române, la cultivarea Conştiinţei şi Demnităţii noastre naţionale.

Când era omagiat Vieru, era, de fapt, omagiată Basarabia. Cea din sufletul său, care era numai şi numai românească. Toată copilăria, adolescenţa şi o bună parte a maturităţii poetul n-a putut privi România decât „prin sârma ghimpată ce trecea prin fundul grădinii”, de fapt, doar dealurile Miorcanilor lui Ion Pillat din dreapta Prutului. Oricine ia în discuţie „cazul” lui Grigore Vieru va trebui să pornească nu doar de la talentul autentic şi forţa lirică absolut debordante, ci şi de la privaţiunile spirituale ale tânărului Grigore Vieru. Să ne gândim doar la faptul că până la douăzeci şi trei de ani el nu citise Eminescu, Arghezi, Bacovia, Blaga, care erau interzişi în Basarabia.

Cu Grigore Vieru poezia română se întoarce la izvorul curat al gândirii şi simţirii poeziei populare.Demonstrând în cărţile sale de debut că e un excelent poet al copilăriei, al jocului care recreează lumea, al paradisului recuperat de cel vârstnic prin candoare şi fast imaginativ, Grigore Vieru a devenit repede, mai ales din 1968 când publică volumul Numele tău, poetul-simbol al Basarabiei, un poet căruia i se recunoaşte faptul că a revigorat poezia tradiţională. Mama şi maternitatea sunt teme esenţiale ale poeziei lui Vieru. Celelalte – Patria, Naşterea, Moartea, Eminescu, Limba română –se întâlnesc obsesiv tratate în formulă proprie, în întreaga sa lirica. Poetul a devenit un tribun în apărarea limbii române şi a fiinţei româneşti.

 Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului, chiar și cu destinul său nefast, dar fermecător oricum. Probabil, pentru că afecțiunea față de acest popor și plai natal n-a avut limite pentru el. Nu există copil, elev sau matur care n-a citit și n-a iubit creația scriitorului. Poeziile lui sunt ușor memorabile și se fixează în conștiința oricui. Inimile fiecăruia dintre noi tresar, atunci când auzim vreun vers al poetului, deoarece acestea sunt înarmate cu cele mai deosebite mărci stilistice și conținând un amalgam întreg de pasiunipatriotice ascunse printre rândurile vierene, care adunându-se în unison, te doboară și îți prefac inima și, cu sufletul rigid, într-unul plăpând și insuflat de năzuință. Ți se deschid ochii împreună cu conștiința și adorația față de neam, de plai, de mamă, de frate și de bună credinţă, cum doar poetul a cunoscut-o.Marele român Grigore Vieru şi-adedicatscrierile în primul rând copiilor, pentru copiii cu suflet de înger. Copilul este darul cel mai de preţ al familiei. Grigore Vieru a scris literatură pentru copii deoarece, spunea poetul, dacă copilul începe de mic să fie român el va fi mare român când va creşte, iar în felul acesta suma de valori a copiilor va deveni o naţiune mare, pentru că sufletul copilului este curat, românismul intrând în sufletul lui de mic, va deveni temelia, talpa românismului veşnic şi sfânt.

Grigore Vieru a scris şi şi-a închinat scrisul neamului românesc pentru că aşa i-a şoptit sufletul lui, nu i-a spus nimeni că este român, ci moldovean, dar el a simţit în adâncul sufletului că este român. El a scris despre ceea ce era fundamental pentru neamul românesc: despre mama, despre suferinţa neamului românesc, despre cântecele populare româneşti, versuri creştineşti despre pământul românesc şi mai ales despre sfânta noastră limbă românească pe care el dintotdeauna a ştiut-o românească şi nu moldovenească.

Poetul vine din suferinţa neamului său, iar visul său măreţ este ca Basarabia să se integreze în lumea românească şi să nu mai fie o provincie rătăcită şi că va veni într-o zi vremea când românii din Basarabia vor fi liberi, nu vor mai fi ameninţaţi şi înfricoşaţi de Siberia de gheaţă, vor veni, într-o zi mare și înălțătoare, definitiv acasă, la ţara lor, România. Dragostea pentru noi românii a fost viaţa acestui mare român.

Acum, în aceste clipe, Grigore Vieru stă la sfat cu autorul "Luceafărului" și-i spune că Basarabia lor și a noastră încă n-a murit. ,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam. A iubit poporul român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor, îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate şi-o frumuseţe rară.

Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor.A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale.Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu stelele,şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce e al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.

Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea merită cununa recunoştinţei noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi,de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. A fost poetul Dragostei de viaţă,al  Dragostei de Ţară, al Dragostei de neam, al Dragostei de Adevăr.

Unitatea neamului, frăția dintre popoare și evocarea unei istorii adevărate în detrimentul celei imposibile, au fost temele pe care Grigore Vieru nu s-a sfiit să le expună în opera sa.  Astfel putem să afirmăm cu certitudine că una dintre ”stelele” literaturii române este și va rămâne un erou național, ce a avut curajul mereu să vocifereze nedreptatea la care a fost supus el și poporul său.

Grigore Vieru este un  poet care și-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa și, încărcat de rabdare, înțtelepciune și frumusețe, îl întoarce semenilor săi, care-i deschid de bună voie inima să-l primească, pentru a duce mai demn pe mai departe viața în spiritul dreptății șial  iubirii ce covârșește și poate birui totul, al credinței față de cele nepieritoare și al nădăjduirii ce nu poate da greș, un asemenea poet rămâne-va „suflet în sufletul neamului său”.

Dacă există o veșnicie românească, această veșnicie ar trebui să se numească Vieru, fiindcă ea ne cuprinde pe toți.Grigore Vieru întrupează, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale. O conştiinţă ce a dat seamă, de fiecare dată, de realităţile convulsive ale unei istorii adesea vitregi, de trecutul naţiunii sale, de amprenta tragică pe care a căpătat-o adesea limba română, amputată, interzisă, pusă sub semnul întrebării de atâtea ori.

Grigore Vieru rămâne a fi un poet model în cultura română, dar în același timp și extraordinar, de neîntrecut. El este asemenea unui satelit al ”Luceafărului”. Poeziile sale stau la baza excelenței și originei bunei înțelegeri, compoziției armonioase și creației autentice. Prin prisma melodioasă și desebitei limbi române, Grigore Vieru a reușit să ilustreze cele mai distinse idealuri ale spiritualității neamului.

Valoarea, adevărul şi reprezentativitatea poeziei lui Grigore Vieru fac din regretatul poet o prezenţă emblematică a literaturii române contemporane.Poezia lui Grigore Vieru, la fel ca piesele muzicale scrise pe versurile lui, rămân nu doar în patrimoniul literaturii sau al muzicii din Republica Moldova, ci şi în memoria tuturor românilor, pentru că Vieru a fost poetul român de dincolo de Prut pentru care trecerea peste Podul de flori a fost cea mai mare bucurie.

Prin trecerea lui Grigore Vieru la poporul stelelor, am pierdut pe unul dintre marii noştri poeţi, un prieten nepereche, de o măreaţă şi cuceritoare simplitate, un luptător pentru limba şi simţirea românească, un simbol pentru românismul de dincolo şi de dincoace de Prut.Pe Grigore Vieru au venit sute de mii de oameni să-l petreacă în ultimul său drum. Pentru că ostaşul Vieru a căzut în bătălie. În bătălia pentru Bine, Adevăr, Dreptate, Frumos, Limbă, Istorie, Valori naţionale. Vieru n-a murit niciodată pentru că a ştiut să învie de fiecare dată prin vers. De astă dată el a plecat ca să rămână.

Bibliografie :

Grigorevieru - Wikipedia

    Grigore Vieru, Acum și în veac, editura Litersa, ed.III.