P.Î.P.Belecciu
Aurica
Școala
Gimnazială Nr.2 Sîrbi
Com.Vlăsinești,Botoșani,România
Poetul Grigore
Vieru,
maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam, a iubit poporul
român până la lacrimi şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor,
îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o operă monumentală, de o muzicalitate
şi-o frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate mare dedică poezii
sufletului omenesc.
Grigore Vieru a scris literatură pentru
copii deoarece, spunea poetul, dacă copilul începe de mic să fie român el va fi
mare român când va creşte, iar în felul acesta suma de valori a copiilor va
deveni o naţiune mare, pentru că sufletul copilului este curat, românismul
intrând în sufletul lui de mic, va deveni temelia, talpa românismului veşnic şi
sfânt.
Poetul Grigore Vieru, s-a nascut la 14 februarie 1935, in satul Pererâta de pe malul stâng
al Prutului, fostul județ Hotin, in familia de plugari români a lui Pavel si
Eudochia Vieru.În satul natal absolvește șapte clase(1950),apoi devine
absolvent al Școlii Medii nr.2 din orașul Lipcani - ,,ani desculți și
flămânzi,, după cum se menționează într-un tabel cronolog despre viața sa,pe
care o termină în 1953.Grigore Vieru își face debutul editorial în anii
studenției,în anul 1957 cu placheta de versuri pentru copii – Alarma care este
văzută de critici la momentul respectiv ca un ,, început de bun augur,,.Un an
mai târziu devine absolvent al Institutului Pedagogic,,Ion Creangă,,din Chișinău,Facultatea
de Filologie și Istorie.În timpul studenției este nevoit să abandoneze periodic
cursurile din cauza lipsurilor materiale.În același an apare a doua culegere de
versuri a poetului petru copii,Muzicuțe.În anul 1964 publică în revista Nistru
poemul,,Legământ,,dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.Față de
Eminescu,Grigore Vieru avea să poatre toată viața sa o admirație
deosebită,mărturisind mai târziu într-un interviu că poezia lui Eminescu a fost
pentru el,,manualul fundamental de limbă română,, iar publicista marelui poet ,,manualul
fundamental de istorie,,.
La 8 iunie 1860 se
căsătoreşte cu Raisa Nacu, profesoară de limba română şi latină, împreună având doi copii: Vieru-Teodor și fiul mai mic – Călin, şi se
angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicaţie
a Uniunii Scriitorilor din Moldova. Între anii 1960-1963 este redactor la
editura „Cartea Moldovenească.
A fost un oaspete des al „Căsuţei Poeziei” din
satul Cociulia,raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru preşcolari
„Albinuţa”.
În 1965,
îi apare volumul "Versuri pentru cititorii
de toate vârstele", pentru
care i se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii
pentru copii şi tineret. Mai târziu, revista Nistru
publică poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este oprit,
iar dedicaţia este scoasă.
În 1968
are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de
versuri lirice "Numele tău", cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată
de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică. Chiar în anul
apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de
literatură naţională contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuşi", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi
Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică.
În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult
îndrăgită de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii. Un an mai târziu,
editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul Igor Vieru.
În 1970, apare volumul selectiv de versuri pentru copii "Trei
iezi". La numai câteva zile după apariţie, în urma
unui denunţ, volumul este retras din librării pentru poemul
"Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc. Trece Prutul pentru prima dată
în anul1973 în cadrul unei delegații de scriitori care vizitează cu această
ocazie mai multe mănăstiri din nordul Moldovei, întorcându–se acasă cu un sac
de cărți.
În 1974, Zaharia Stancu,
preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie oficială din
partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit
de poetul Radu Cârneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice
"Aproape", cu ilustraţii color de Isai Cârmu.
În 1982
este lansat filmul muzical pentru copii "Maria
Mirabela", al regizorului Ion
Popescu, textele pentru cântece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i
se acordă cea mai prestigioasă distincţie internaţională în domeniul
literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Anderesen.
În 1989,
Vieru este ales deputat al poporului. Poetul întreprinde un turneu în Moldova
de peste Prut, adunând în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi
compozitori de muzică uşoară din Basarabia,
În anul
1990, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991
devine membru al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992,
Academia Română îl propune pentru premiul Nobel pentru Pace.
În 1993,
poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.
La
împlinirea vârstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la
Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul
este ales membru al Consiliului de administraţie pentru Societatea Română de
Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.
În 1997,
Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai tîrziu este decorat cu Medalia guvernamentală a
României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.
La 16
ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de
Chişinău. La 48 de ore după accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să
bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei poliinsuficienţe a
sistemelor şi organelor.
Grigore Vieru e definit ca fiind poet al
mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet
al lucrurilor sacre. „Grigore
Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Pentru
poet dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin poezia sa, prin
frumosul semănat în inimile copiilor. Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele
lui. Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne
sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără. A ajunge să
poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce-i al tău prin
poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un
poet ales. Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai
bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de aceea
merită cununa recunoştinţei noastre. Acest
om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi
firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun. Visul său era de a ne uni prin cuvânt,
prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca
niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de
crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de
omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar
avem un înger în ceruri. Moştenirea pe
care a lăsat-o în urma sa este netrecătoare şi multe generaţii îi vor duce
dorul, mângâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul dragostei de
viaţă, dragostei de ţară, dragostei de neam, dragostei de adevăr, să-l aducem
copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin
vremi, căci un popor copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care
vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în istorie prin valorile pe
care le creează şi le păstrează cu sfinţenie”.Grigore Vieru îl avea pe Dumnezeu
în suflet, el a îndumnezeit lumea.Nu mai știu alt creator a cărui ființă să se
contopească într- atât cu cele scrise.Aici este forța cea mai mare a lui Grigori
Vieru- creația lui vine dint-un izvor divin.
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o
viaţă de om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan cu noi, el este şi un
exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le
exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu
sensibil la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
Bibliografie:
Eugen
Simion, ,,Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi”, în Caiete critice, Nr.1-3,
1974
Ioana
Emanuela Petrescu, „Eminescu și mutațiile
poeziei românești”, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989
Florentina
Narcisa Boldeanu, ,,Grigore Vieru, poetul dimineții şi al
bucuriei’’, în Revista Știința literară Nr.2 (25), 2012
Grigore
Vieru, „Taina care mă apără”,
Iaşi, Editura Princeps, 2008
Matei
Călinescu, „A citi,a reciti. Către o poetica a re(lecturii)”, Editura Polirom, București, 2007
Viorica
Ela Caraman, ,,Grigore Vieru și Emil Cioran în circumferința
ideilor comune”, în Revista Limba Română, Nr.1- 4, 2009
Ştefan
Augustin Doinaș, „Orfeu şi tentația
realului”, Editura Eminescu, București, 1974
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu