Grigore Vieru-poet al românilor de pretutindeni




Prof. înv.primar Manolache  Veronica
                                                                       Liceul  Pedagogic,,Nicolae  Iorga” Botoșani

                ,,Copiii scriu pe zăpadă numele mamei cu atâta bucurie, de parcă dânşii au descoperit numele ei şi strălucirea zăpezii.”(Grigore  Vieru)
             Poet al mamei, al dorului şi al dragostei, al baştinei, al izvorului, al naturii – poet al lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru. Poetul Grigore Vieru ar  fi  împlinit  83 de ani,pe  14 februarie...Însă  putem  spune  că  Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei.Pentru noi,cei  care îi citim și înțelegem poeziile, dispariţia fizică nu înseamnă moarte, el trăieşte prin creațiile sale  lirice,prin emoția pe care o transmit versurile sale de  o  sensibilitate,simplitate  și  muzicalitate  rară.
A fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi ce este al tău prin versuri simple și frumoase şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al tuturor românilor, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvinte ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi de  aceea merită cununa recunoştinţei noastre și  să  ne  amintim  mereu de marele poet.Un  om plăpând,sensibil și talentat, cu suflet de copil a trăit în limba română și a dus pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape. Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar ne-au rămas poeziile sale de o incontestabilă valoare.Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru și dorim  ca moştenirea pe care ne-a lăsat-o  să o  aprecieze  multe generaţii mîngâindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr. Să-l facem cunoscut copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom dăinui şi noi peste timp, căci un popor rămâne în istorie prin valorile spirituale pe care le creează şi le păstrează cu sfinţenie,transmițându-le din generație în generație.
          Cărţile de poezie ale lui Grigore Vieru (,,Numele tău”, ,, Un verde ne vede”,  ,, Izvorul şi clipa”,,, Cel care sunt”, ,,Hristos nu are nicio vină”, ,,Rugăciune pentru mama”, ,,Taina care mă apără”, etc.) rămân repere fundamentale ale poeziei româneşti de azi. O poezie precum ,,În limba ta” ni se prezintă ca o profesiune de credinţă a unui scriitor cetăţean, ce a aşezat mereu, mai presus de propria fiinţă, idealurile neamului, celebrând, în versuri înfiorate de patos, limba română, limba în care a pătimit, a scris şi a iubit: „În aceeaşi limbă / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ. / Ci doar în limba ta / Durerea poţi s-o mângâi, / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt. // În limba ta / Ţi-e dor de mama, / Şi vinul e mai vin, / Şi prânzul e mai prânz. / Şi doar în limba ta / Poţi râde singur, / Şi doar în limba ta / Te poţi opri din plâns”.

            Grigore Vieru a fost, incontestabil, o voce singulară, de o expresivitate deosebită în peisajul poeziei româneşti. Versurile sale au ilustrat, într-un regim al excelenţei rostirii lirice, stări de spirit de o rară autenticitate, conturate în enunţuri poetice armonioase şi limpezi, sugestive şi sincere. Nimic strident în lirica lui Grigore Vieru, nimic evaziv sau fals. Poeziile lui se înscriu într-un program literar ce are ca element esenţial apărarea şi ilustrarea limbii române, integritatea acesteia într-o ţară în care s-a refuzat, decenii de-a rândul, dreptul de cetăţenie al acestei limbi. Recursul la sentimentul patriotic autentic, starea de sinceră şi ardentă implicare cetăţenească în destinul propriei patrii, toate acestea au reprezentat imperative imediate ale creaţiilor sale, cărora poetul li s-a dedicat cu dăruire, spirit al jertfei şi credinţă.Grigore Vieru întrupează, în ansamblul literaturii române, destinul unui scriitor cu o înzestrare spirituală de excepţie şi, în acelaşi timp, o impecabilă conştiinţă a naţiunii sale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu