Grigore Vieru- un simbol al veşniciei româneşti





prof. inv primar-Mihaela Ungureanu
 Şcoala Gimnazială  NR.7  Botoşani

                                                     ,,Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi” – aşa se definea poetul Grigore Vieru, maestru al cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de neam.
                                                         ,,Am spus-o de nenumărate ori: sîrma ghimpată din fundul grădinii noastre mi-a zgîriat şi îmi zgîrie inima. O suport cu îngăduinţă. Lacrimi aşteaptă să strălucească de bucurie în ziua măreaţă cînd vom fi şi noi în rînd cu lumea…”
                    El a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi sufletul Basarabiei. Prin poezia sa,prin frumosul semănat în inimile copiilor,a fost, este şi va rămâne Pilonul de rezistenţă a culturii  naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi poartă numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiind că iubesc şi au o taină sus care ne apără.

                     A ajunge să poţi să redai istoria neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fii un poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă, Patrie, Iubire şi deaceea merită cununa recunoştinţei noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape.
                    Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un înger în ceruri…
                      Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru, cred că moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o multe generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui. El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară, Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr, să-l aducem copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne.
                            Peste ani, cuvântul vierian devine tot mai profund şi mai puternic. Luptând pentru crezul naţional, după cum este şi firesc, poetul afirma că „în aceeaşi limbă / toată lumea plânge, / în aceeaşi limbă / râde un pământ”, dar totodată ne face atenţi la faptul că – „doar în limba ta / durerea poţi s-o mângâi, / iar bucuria / s-o preschimbi în cânt.”
             „O, neamule, tu,
adunat grămăjoară,
ai putea să încapi
într-o singură icoană.”
G –   „Pământule, eu dragoste îţi jur.”
R –    „Patria asta o pîine caldă.”
I –     „ Cele mai vechi popoare din lume sunt mamele.”
G –   „ Lacrima nu este altceva decît sarea ce păstrează nealterată frumuseţea omului.”
O –   „Patria asta o pîine caldă.”
R –    „ Iubirea de Patrie să nu ceară martori.”
E –    „ Talentul numai a spus că mă ajută, iar munca chiar m-a ajutat.”


V –  „Toate zilele mele izvorăsc şi se înalţă din adîncul şi din puterea Limbii Române.”
I –    „Pămîntule, eu dragoste îţi jur.”
E –   „ Aş vrea să redevin copil, pentru a regăsi în sufletul meu încrederea în oameni.”
R –   „ Şi din mormînt voi spune mulţimii adevărul.”
U –  „ Lacrima nu este altceva decît sarea ce păstrează nealterată frumuseţea omului,,

                      Fiecare popor are o lume aparte, de aceea Atotştiutorul l-a înzestrat şi cu unele însemne. Neamul nostru n-a fost mai sărac în acest sens decât multe altele. Burebista, Decebal, Ştefan cel Mare, Daniel Sihastru, Mihai Viteazul, Constantin Brîncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, Eminescu sunt aştrii noştri călăuzitori şi protector, sclipitori emanând lumină, căldură, dar şi speranţa, noi urmând doar să-i descoperim,să le apreciem importanţa şi semnificaţia.             
                     Izvor spre potolirea setei de cunoaştere avem în vechile cronici a lui Ureche şi Costin; în operele marilor clasici: Alecsandri şi Eminescu, şi, desigur, valoroasele opere a lui Lucian Blaga şi Nichita Stănescu şi GRIGORE VIERU. 
          
              ,,În artă ,ca şi în război trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi!,,-spunea marele poet.
 ,, Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare,
Ci  las-o deschisă pentru copiii mei,
Să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare
Şi de Iubirea din ochii tăi.”



Bibliografie:
3.      Crimincean Olga Rolul creaţiei lui Grigore Vieru în formarea personalităţii tânărului contemporan. Concursul „Moştenire. Secţiunea „Literatura română
4.      Albinuta - Cezarina Adamescu
5.      ,,Rugă pentru poet” de Raisa Ţîbîrnă
6.      Grigore Vieru-Cugetări-cuvinte celebre


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu